Fr. Nicoară Năneştean, România

Dragi fraţi în Christos. Această întîlnire internaţională este pentru mine un privilegiu deosebit, acordîndu-mi-se onoarea să vorbesc în faţa unui auditoriu aşa de minunat. Este prima mea întîlnire în afara frontierelor României cu fraţi de alte naţionalităţi. Prin urmare vă rog să-mi înţelegeţi emoţia şi timiditatea care mă încearcă în aceste momente.

Vă aduc salutul de iubire al fraţilor din România şi în mod special salutul fraţilor din Călineşti, adunarea din care fac şi eu parte. Fie ca bunul Părinte ceresc să-şi reverse binecuvîntarea peste noi. Cu ajutorul şi harul Său vom încerca să analizăm cîteva afirmaţii scripturale, care atestă prezenţa a 2-a a marelui Rege Isus pentru a-şi stabili Împărăţia de dreptate şi iubire – unicul remediu pentru toate problemele complexe cu care se confruntă umanitatea la acest sfîrşit de mileniu. Aşadar, subiectul va fi „Despre a 2-a prezenţă a Domnului”.

Reîntoarcerea Domnului a doua doară este o temă de o importanţă deosebită pentru toţi credincioşii adevăraţi. Deoarece scopul primei veniri a fost să-şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru toţi, înţelegem că scopul celei de a 2-a prezenţe este de a „uni iarăşi într-unul, în Christos, toate lucrurile cele din ceruri şi cele de pe pămînt” Efeseni 1:10. În acest context Apostolul Pavel afirmă că ,,cerul trebuie să-l primească pînă la vremea aşezării din nou a tuturor lucrurilor” Fapte 3:21. A doua prezenţă a Domnului se extinde deci peste o periodă de timp mult mai lungă decît prima. Misiunea primei Sale veniri s-a terminat în mai puţin de 34 de ani, pe cînd opera pe care o are de îndeplinit în decursul prezenţei a 2-a necesită o mie de ani. Se poate de altfel uşor vedea că lucrarea celei de a 2-a prezenţe este tot atît de importantă ca şi lucrarea primei prezenţe, fiind rezultatul logic al răscumpărării. În acest sens ni se par potrivite cuvintele profetului Isaia din capitolul 53:10,11: „Dar după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mîinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu”

În timp ce căutăm dovezi biblice în legătură cu a 2-a prezenţă a Domnului să nu ne aşteptăm la evenimente extraordinare şi senzaţionale, care să atragă atenţia tuturor oamenilor la prezenţa Sa. Aceasta nu este metoda obişnuită a lui Dumnezeu de a lucra şi nu s-a întîmplat nici la prima venire. La a doua prezenţă El nu vine pentru a plăti tribut Cezarului şi a suferi umilinţă, nedreptate şi silnicie, ci vine pentru a domni, pentru a-şi pune în lucru toată puterea în cer şi pe pămînt.

Nu prin lumina ştiinţei omeneşti am ajuns noi la descoperirea prezenţei lui Christos, ci prin lumina cuvîntului lui Dumnezeu. Noi nu putem recunoaşte pe Christos prezent în felul cum se recunosc oamenii între ei. Dar ca creaturi noi, îl recunoaştem ca pe Mirele nostru, capul şi conducătorul nostru. Desigur nu-l putem vedea cu ochii naturali, dar îl „vedem” cu ochii înţelegerii, luminaţi de lumina candelei noastre Psalm 119:105. Aşa îl recunoaştem noi pe Domnul şi Mîntuitorul nostru pe care-l iubim şi credem în El fără să-l vedem 1 Petru 1:8, şi ştim că El este prezent acum pentru a proba pe cei ce pretind că sînt ai Lui, adunînd la sine „fecioarele curate”, „mărgăritarele”, pe cei găsiţi vrednici, „care urmează Mielului oriunde merge, ca să fie moştenitori cu El, proslăviţi cu El ca mireasa Sa, Soţia Mielului. Apocalips 14:4,5, 21:9; Malachi 3:17.

Iată cîteva dovezi biblice care ne justifică a 2-a prezenţă a Domnului:

– Profeţia lui Daniel 12:11,12 unde se vorbeşte despre un eveniment istoric şi anume aşezarea urîciunii pustiitorului în locul Prea Sfînt, care a înlăturat jertfa necurmată prin instituirea liturghiei, eveniment ce şi-a avut aplicarea generală în anul 539. Tot în acel an a avut loc răsturnarea monarhiei ostrogoţilor în Roma (piedica dezvoltării marelui sistem papal), precum şi recunoaşterea episcopului din Roma ca şef suprem al întergii biserici. De la această dată a început socotirea zilelor sau a anilor profetici: 1260, 1290, 1335. Aşadar dacă adăugăm la cei 539 cei 1335 ani, ne conduc la anul 1874, data celei de a 2-a prezenţe a Domnului. Observăm din context că fericirea celor ce au aşteptat şi au ajuns, a avut loc la sfîrşitul celor 1335 de ani, cînd au recunoscut prezenţa a 2-a a Domnului, precum şi faptul că noi trăim acum în timpul secerişului acestei vîrste a evangheliei şi în timpul stabilirii Împărăţiei lui Mihail (Christos). Nu avem cuvinte pentru a exprima această fericire. Ea se poate mai bine simţi decît exprima. Numai cei ce au fost luminaţi de temeinicul cuvînt profetic, împrospătaţi în spirit de acest „vin nou” a împărăţiei pot s-o aprecieze.

– În Luca 12:36,37 citim: „Să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă, îndată cînd va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia pe care stăpînul îi va găsi veghind la venirea Lui. Adevărat vă spun că el se va încinge îi va pune să şeadă la masă şi se va apropia să le slujească”. De aici putem înţelege că Domnul la întoarcerea Sa va găsi servi veghind cînd El va bate la uşă. Promisiunea făcută acestora este că Domnul se va încinge şi îi va servi. Hrana spirituală abundentă, din acest sfîrşit de veac, dăruită casei credinţei de către Domnul prin servul laodician este o nouă mărturie a prezenţei sale a 2-a. Prin urmare prezenţa Sa a 2-a va fi tainică şi se va face cunoscut prin ceia ce exprimă metaforic cuvintele sale: „şi va bate la uşă”. Baterea la uşă este sigur că se referă la semnele prezenţei sale, pe care ni le dă cuvîntul profetic şi le confirmă evenimentele actuale. Astfel, Domnul voieşte să ne asigure că la a 2-a sa prezenţă va descoperi poporului Său adevăruri speciale, care înainte de această prezenţă nu era sosit timpul ca să poată fi înţelese. Aceste adevăruri sînt cele privitoare la taina Împărăţiei lui Dumnezeu şi la „Planul divin al vîrstelor”. Este sigur că toţi credincioşii se vor împărtăşi de o cină împărătească de care n-au gustat niciodată pînă atunci. Cred că este bine să precizăm că deşi hrana este dăruită întregii case a credinţei, totuşi împărtăşirea din ea este o lucrare individuală, aceasta reiese din cuvintele Domnului din Apocalips 3:22: „Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine”. Dat fiind faptul că sîntem binecuvîntaţi de Domnul într-un mod atît de copleşitor, să apreciem acest fapt, să asimilăm cu bucurie această hrană spirituală prin care să creştem tot mai mult în asemănarea Sa.

– În parabola din Matei 13:24-30, Domnul ne spune că grîul şi neghina au fost lăsate împreună pînă la seceriş, timp în care are loc despărţirea grîului de neghină. Cel ce studiază cu atenţie Scripturile va fi observat că trăim în timpul sfîrşitului, fiindcă în timpul acesta are loc secerişul veacului evanghelic, aşa cum spune Domnul în Matei 13:39: „Secerişul este sfîrşitul veacului”. Aceasta este o perioadă bogată în evenimente, deoarece în decursul acestui timp, toată recolta trebuie să fie în grînarul ceresc, iar neghina să fie legată în snopi. Lucrarea aceasta este spre încheiere şi se înfăptuieşte sub conducerea Domnului Isus, care este arătat avînd în mînă o seceră ascuţită Apocalips 14:14. Cît priveşte arderea neghinei sau călcarea teascului, aceasta va fi ultima lucrare ce se va sfîrşi în perioada secerişului, în ultima parte a timpului de strîmtorare, pe care toate naţiunile vor trebui să-l sufere. Atunci toate pretenţiile lor că sînt clasa grîu vor fi dispărut, rămînînd de fapt ce întotdeauna au fost, oameni naturali sau lumeşti.

– În Daniel capitolul 12 versetul 1 ni se spune: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău – căci aceasta va fi o vreme de stîmtorare cum nu a mai fost de cînd sînt neamurile”. Mihail înseamnă asemenea lui Dumnezeu şi se referă la Domnul Isus reîntors a 2-a oară. Se poate observa că atunci cînd Mihail va lua comanda va fi o vreme de stîmtorare. Timpul de strîmtorare sau ziua mîniei lui Dumnezeu este aceea perioadă de timp, în care Împărăţia lui Dumnezeu sub Christos se întemeiază pe pămînt, în timp ce împărăţiile acestei lumi de sub influienţa lui satan vor fi zdrobite, cum ni se spune în Daniel 2:44 şi în Psalmul 2:8,9. În acest timp de instabilitate politică şi socială de nimicire a structurilor vechi, Christos este prezent, dar nu ca prinţul păcii, binecuvîntînd omenirea, ci mai degrabă ca un mare comandant al oştirii lui Iehova, supunînu-şi toate lucrurile. Această gîndire este susţinută şi în profeţia lui Ieremia capitolul 1:10, unde stă scris: „Iată astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărîmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti, de profetul Habacuc 3:13: „Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărîmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii pînă în vîrf” precum şi de profetul Amos în capitolul 6:11 „căci iată Domnul porunceşte să se dărîme casa cea mare şi să se facă bucăţi casa cea mică”. Din aceste profeţii reiese în mod clar că lucrarea de nimicire a sistemelor nedrepte bazate pe egoism, cît şi cea de reconstrucţie a unei noi ordine sociale bazată pe dreptate şi iubire este încredinţată marelui rege Isus, care deţine toată autoritatea în cer şi pe pămînt. Evenimentele din ultimul secol, schimbările dramatice şi rapide din zilele noastre -„fulgerele care luminează lumea”-, adică principiile de libertate şi demnitate, acest strigăt nemaiîntîlnit al drepturilor omului sînt în totalitate argumente şi semne (dovezi) care confirmă prezenţa Domnului.

– Domnul însuşi a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului” Luca 17:26-38; Matei 24:37. Această mărturisire a Domnului a fost răspunsul său la întrebarea ucenicilor: „care va fi semnul prezenţei Tale şi al sfîrşitului veacului acestuia?” Matei 24:3. Aici este de observat următorul fapt izbitor: Asemănarea nu se face între venirea lui Noe şi venirea Fiului Omului şi nici între venirea potopului şi venirea Domnului. Punctul de comparaţie este clar arătat şi poate fi uşor descoperit dacă se citeşte cu atenţie acest pasaj; poporul cu excepţia lui Noe şi a familiei lui, era în neştiinţă în ce priveşte venirea potopului şi nu credea ce spune Noe şi familia lui. Din cauza aceasta ei nu au ştiut nimic pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi. „Aşa va fi şi la venirea Fiului Omului”. Iată, deci punctul de comparaţie – neştiinţa lor – a celor din zilele lui Noe şi a celor din zilele Fiului Omului. Numai cei din familia lui Noe au crezut, la fel şi astăzi numai cei din familia Domnului vor crede lucrurile ce se pregătesc în zilele Fiului Omului. Ceilalţi nu vor şti nimic pînă cînd orînduirile omeneşti actuale se vor topi de marea căldură a focului strîmtorării, acum foarte aproape. Neştiinţa lor este ilustrată prin următoarele cuvinte: „În adevăr cum era în zilele dinainte de potop cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, cumpărau şi vindeau, sădeau şi zideau – şi n-au ştiut nimic – tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului” Luca 17:27-30. Despre toate aceste nu se spune că ar fi lucruri păcătoase sau de osîndit, ci ele sînt amintite spre a semnala neştiinţa şi indiferenţa în care se găsesc oamenii faţă de prezenţa Domnului şi de marea strîmtorare. Acesta este deci răspunsul Domnului la întrebarea ucenicilor. În esenţă El le-a răspuns: Pentru mulţimea de afară nu va fi nici un semn deosebit, ea nu va şti nimic despre venirea mea şi despre perioada de tranziţie, ea nu va da nici o atenţie evenimentelor care vor semnala prezenţa mea. Numai puţini vor cunoaşte şi vor crede aceste lucruri şi anume aceia care s-au lăsat învăţaţi de Dumnezeu prin cuvîntul său înainte de apariţia vreunui semn sau indici care să poată fi văzut de lume.

– Restabilirea lui Izrael în ţara făgădiunţei, eveniment ce se desfăşaoră în zilele noastre în mod impresionant este o nouă dovadă a prezenţei a 2-a a Domnului. În Isaia 11:13 citim: „Pizma lui Efraim va înceta şi vrăşmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda şi Iuda nu va mai fi vrăşmaşă lui Efraim”.

– În Apocalips 18:1 citim: „După aceia am văzut pogorîndu-se din cer un alt inger, care avea o mare putere şi pămîntul s-a luminat de slava lui”. Profetul Daniel spune că în timpul din urmă „cunoştinţa va creşte” Daniel 12:4.

Este evident că în timpul prezenţei a 2-a a Domnului asistăm la o explozie uimitoare a ştiinţei şi tehnicii. Lumea face salturi rapide în tehnologii avansate, în toate domeniile precum sînt: computerele, electrotehnica, construcţii.

Spre încheiere vreau să afirm că acestea sînt doar cîteva din multele dovezi profetice referitoare la acest subiect. Am observat dragi fraţi că:

1 – cele 1335 de zile sau ani profetici s-au îndeplinit în 1874

2 – Domnul la a 2-a sa venire a binecuvîntat poporul său cu hrană spirituală prin servul credincios şi înţelept

3 – că secerişul este actual şi se îndeplineşte sub conducerea şefului secerător Domnul Isus

4 – prezenţa Domnului este marcată de timpul de stîmtorare prin care El răstoarnă casa celui rău, punînd temelia celui de al 5-lea imperiu universal – Împărăţia Lui Dumnezeu

5 – asemănarea între evenimentele din zilele lui Noe şi cele ale Fiului Omului, sînt o mărturie convingătoare a prezenţei Lui a 2-a

6 – dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii confirmă mărturiile profetice şi timpul prezenţei Lui.

În concluzie am observat că prezenţa a 2-a este un fapt îndeplinit, că semnele profetice şi evenimentele actuale conglăsuiesc spre acest adevăr incontestabil, că Domnul este reîntors spre a-şi glorifica biserica şi spre aşi stabili regatul său despre care ne-a învăţat să ne rugăm „vie împărăţia Ta şi se facă voia Ta precum în cer aşa şi pe pămînt”

Fie ca această ocazie deosebită cu care am fost binecuvîntaţi să ne umplă inima cu apreciere şi dragoste, să fim harnici în serviciul onorat al Domnului, ca să putem fi păziţi de El fără prihană, fără vină şi în pace, gata de intrare în odihna care încă rămîne pentru poporul Său. Aceasta vă doresc din toată inima precum mi-o doresc şi mie. Dumnezeu să vă binecuvînteze. Amin.