Nici o cerere n-a fost facuta cu atata zel, nici o dorinta n-a fost exprimata cu atata sinceritate, nici o nevoie n-a fost simtita cu atata seriozitate — cum este nevoia unei imparatii de pace, bucurie si fericire care sa inlocuiasca starile prezente de pe planeta Pamant.

Credinta si chiar viata crestinilor are ca centru pe Isus din Nazaret. Isus Si-a concentrat viata si invataturile in jurul acestui subiect, al unei imparatii viitoare. El ne-a invatat despre aceasta in cuvintele: „Dar cei gasiti vrednici sa aiba parte de veacul acela si de invierea dintre cei morti, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita; pentru ca nici nu vor mai putea muri, caci vor fi ca ingerii. Si ei sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii”. Luca 20:35,36.

Isus a explicat imparatia viitoare in pildele Lui astfel: „Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de mosteniti imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii'” (Matei 25:34). El Si-a demonstrat puterea prin nenumarate miracole: a dat vedere orbilor, i-a facut pe schiopi sa umble si chiar a inviat mortii!

Aceasta a fost imparatia pe care a promis-o; aceasta a fost imparatia pe care a propovaduit-o; aceasta a fost imparatia pentru care a murit ca s-o obtina.

Cum va fi acea imparatie?

Cu toate ca aceasta imparatie a fost subiectul central al vietii lui Isus, ideea aceasta n-a pornit de la El. Conceptul imparatiei se gaseste in profetiile Vechiului Testament.

Profetii au vorbit despre o imparatie in care va fi sanatate, in care va fi armonie intre oameni. Au vorbit despre o imparatie de pace, in care va fi securitate economica totala. Astfel a vorbit Isaia despre aceste fagaduinte: „Nu se va face nici un rau si nici o paguba pe tot muntele Meu cel sfant” (Isaia 11:6-9); „din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug” (Isaia 2:4); „alesii Mei se vor bucura de lucrul mainilor lor”. Isaia 65:21,22.

Profetii au vorbit despre o imparatie in care va fi armonie intre om si animale; animalele care acum sunt periculoase atunci vor fi blande.

„Atunci lupul va locui impreuna cu mielul si leopardul se va culca impreuna cu iedul; vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna si le va mana un copilas; vaca si ursoaica vor paste la un loc si puii lor se vor culca impreuna. Leul va manca paie ca boul, pruncul care suge se va juca la gura scorburei naparcii si copilul intarcat va baga mana in vizuina viperei. Nu se va face nici un rau si nici o paguba pe tot muntele Meu cel sfant; caci pamantul va fi plin de cunostinta Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopera”. Isaia 11:6-9.

Profetii au vorbit despre o imparatie de pace in care va fi armonie intre oameni si nu va fi razboi: „El va fi Judecatorul neamurilor, El va mustra un mare numar de popoare, asa incat din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug si din sulitele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul”. Isaia 2:4.

Ei au vorbit despre o imparatie in care securitatea economica va fi deplina; omenirea va culege roadele muncii ei si va trai in siguranta, fara teama de pierdere: „Vor construi case si le vor locui; vor sadi vii si le vor manca rodul. — alesii Mei se vor bucura de lucrul mainilor lor”. Isaia 65:21,22.

In Noul Testament apostolii au vorbit despre o imparatie in care moartea insasi va fi inlaturata — „moartea nu va mai exista” (Apocalipsa 21:4). Si partea cea mai buna este ca acestea nu sunt doar vise goale. Ei n-au avut iluzii, ci au vorbit despre adevaruri vii, fiindca au vazut imparatia stabilita in viziunea de pe muntele schimbarii la fata. Apostolul Petru a spus:

„Caci v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu urmarind niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine, cu ochii nostri, maretia Lui. Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand din slava minunata s-a auzit un glas care Ii zicea: ‘Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc desfatarea’. Si noi insine am auzit acest glas venind din cer, fiind cu El pe muntele cel sfant. Si avem cuvantul prorociei si mai sigur, la care bine faceti ca luati aminte”. 2 Petru 1:16-19.

Si apostolul Pavel cand vorbeste despre sine scrie: „Cunosc un om in Hristos, care — a fost rapit pana in al treilea cer” (2 Corinteni 12:2). In versetul urmator el numeste acest al treilea cer paradis. Acesti scriitori biblici au putut vorbi cu atata autoritate, cu atata siguranta, fiindca au avut un motiv clar; si in cele mai multe din profetiile lor despre imparatie, motivul sigurantei lor este aratat astfel: „gura Domnului ostirilor a vorbit”.

Pentru cine va fi aceasta imparatie?

Aceasta imparatie va fi pentru cei drepti (Matei 13:43)! Va fi pentru crestini (Fapte Apostolilor 16:31)! Va fi si pentru evrei (Ezechiel 16:55)! Va fi pentru paganii din Sodoma si Gomora (Matei 10:15)! Va fi pentru paganii din Tir si Sidon (Matei 11:22)! De fapt imparatia va fi pentru TOTI oamenii! „Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi din ele: cei care au practicat binele, pentru invierea vietii, iar cei care au facut raul, pentru invierea judecatii.” Ioan 5:28,29.

TOTI cei care sunt in morminte vor fi ridicati la viata — evrei si arabi, crestini si atei, catolici si protestanti, sfinti si pacatosi — TOTI! Dar aceasta pare imposibil, caci Biblia spune clar ca „In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti”. Fapte Apostolilor 4:12.

Este adevarat! Mai intai trebuie sa devii crestin pentru a fi mantuit. Trebuie sa crezi in Cristos ca sa traiesti vesnic in acea imparatie. Totusi Biblia sustine foarte clar ca oamenii din Sodoma si Gomora, din Tir si din Sidon vor fi in imparatie, si ei n-au crezut in Cristos. Pot fi oare ambele afirmatii adevarate? Da! Ambele sunt adevarate pentru ca ambele sunt in Biblie. Si Biblia este adevarata!

Armonia dintre aceste idei aparent opuse se gaseste intr-o declaratie simpla a vointei lui Dumnezeu in privinta omului, data prin apostolul Pavel: „Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta de adevar. Caci este un singur Dumnezeu si un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti; aceasta marturie a fost data la timpul ei”. 1 Timotei 2:3-6.

Da, Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti! Isus Cristos S-a dat pe Sine ca pret de rascumparare pentru toti! Cum s-ar putea spune mai clar? Pentru TOTI — evrei si neamuri, sfinti si pacatosi, crestini si pagani — TOTI! Ambele afirmatii sunt declaratii scripturale! Amandoua trebuie sa fie adevarate! Dar cum?

Biblia este o carte complexa, dar subiectul ei central e simplu. Este istoria rascumpararii. Incepe cu omul creat perfect si pus intr-o gradina perfecta — Eden. Apoi se vede perechea originara — Adam si Eva — pacatuind si aruncand intreaga rasa in consecintele pacatului — moartea.

Biblia se incheie cu restaurarea omului la perfectiune pe un pamant perfect, un pamant curatat de profanarile pacatului — incluzand insasi moartea.

Intre acestea ea tese istoria fagaduintei si indeplinirii ei, a deznadejdii si sperantei, a prezicerii si realitatii, a rascumpararii omului printr-un om — Isus.

O rascumparare pentru toti!

Insusi cuvantul „rascumparare” arata principiul pe care este bazata oferta Bibliei de mantuire. Este luat din cuvantul grecesc anti-lutron, care inseamna un pret corespunzator.

O balanta simpla ilustreaza bine aceasta. Adam a pacatuit si a atras asupra lui si a urmasilor lui pedeapsa meritata, moartea. Balanta dreptatii a cerut-o. Cristos a murit ca pret corespunzator — un om perfect pentru un om perfect — sa compenseze pacatul lui Adam si sa echilibreze iarasi balanta dreptatii. Este simplu? Da, este simplu! Este scriptural! Si este adevarat!

Deoarece toti copiii lui Adam (si de asemenea urmasii lor) s-au nascut dupa primul pacat, ei s-au nascut intr-o stare de moarte. Psalmistul David a exprimat bine aceasta: „Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a conceput mama mea”. Psalmi 51:5.

Deoarece urmasii lui Adam sunt atat oamenii buni cat si oamenii rai, atat sfintii cat si pacatosii, atat credinciosii cat si necredinciosii, toti au garantia mantuirii prin sangele varsat al lui Cristos, care a fost dat de buna voie pentru Adam si pentru toti urmasii lui.

Apostolul Pavel a rezumat intregul mesaj al Bibliei in doua propozitii scurte: „Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum in Adam toti mor, tot asa in Hristos, toti vor fi facuti vii”. 1 Corinteni 15:21,22.

Deci, toti oamenii din rasa umana vor fi eliberati de sub sentinta mortii adamice. Aceasta eliberare este garantata de moartea lui Cristos pentru toti oamenii — pentru cei buni si pentru cei rai.

Dar un lucru este sa fie eliberati din mormant, si cu totul altul este sa obtina viata. In timp ce moartea lui Isus promite viata pentru toti cei din morminte, nu promite ca acea viata va fi mentinuta vesnic. Aceasta va fi conditionata.

Lui Adam si Evei le-a fost data viata in gradina Edenului. Ei n-au meritat-o. A fost un dar. A fost harul lui Dumnezeu. Ei puteau sa-si mentina acea viata pentru totdeauna, dar n-au mentinut-o pentru ca au pacatuit.

Tot asa, in imparatia lui Dumnezeu toti oamenii vor fi treziti la viata. Ei nu vor face nimic pentru a merita sa fie treziti. Va fi un dar. Cristos a platit totul. Si oamenii vor putea mentine acea viata pentru totdeauna. Dar o vor mentine? La fel ca si in cazul lui Adam si al Evei, ei vor alege.

O cunostinta a Adevarului

Aici este locul unde trebuie sa fie examinata a doua expresie din declaratia lui Pavel catre Timotei: „Care doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta de adevar”. 1 Timotei 2:4.

Planul lui Dumnezeu este ca toti oamenii sa „auda vocea Fiului Omului si sa iasa afara” din morminte, apoi sa fie instruiti in „cunostinta adevarului” despre Dumnezeu. Cunostinta adevarului ii va face responsabili si atunci vor putea alege in deplina cunostinta de cauza Aceasta vedem ca este promisiunea Bibliei.

Dar aceasta nu-i da omului o a doua sansa? Nu, deoarece in aceasta viata nu toti oamenii au fost adusi la cunostinta adevarului ca sa aiba sansa incercarii sau judecatii individuale. Si cum Cristos a murit pentru toti, toti trebuie sa aiba aceasta sansa.

De ce se amana atat de mult?

Dar, daca imparatia lui Dumnezeu este atat de minunata, de ce se amana atat de mult? Isus a murit cu aproape 2000 ani in urma si inca nu este stabilita. In loc de imbunatatire, multi simt ca situatia lumii a devenit mai rea. De ce se amana atat de mult?

Biblia arata trei motive ale acestei amanari. PRIMUL, pentru a popula in intregime pamantul; AL DOILEA, pentru a lasa pe om sa aiba experienta deplina cu pacatul si consecintele lui; si AL TREILEA, pentru a se dezvolta o clasa de oameni care vor conlucra cu Cristos in ridicarea rasei umane la viata, perfectiune si fericire. Acestia au acum sansa unei incercari individuale.

La inceput cand Dumnezeu l-a facut pe om si l-a pus in gradina Edenului, i-a dat o misiune. „Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: ‘Fiti roditori, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant'”. Geneza 1:28.

Astazi expertii in demografie spun ca tocmai aceasta este problema. Ei spun ca Pamantul se confrunta cu o explozie demografica in asa masura incat ne ameninta existenta. Dar acest lucru este oare adevarat? Biblia indica faptul ca omenirea a trait pe aceasta planeta cu putin peste 6.000 de ani. Populatia totala de la creare pana in prezent a fost estimata la 30-50 miliarde. Aceasta reprezinta o masa mare de oameni!

Totusi pamantul este mare si la o populatie de cincizeci de miliarde fiecare persoana ar putea avea 5,57 m2 si ar fi suficienta numai insula Noua Zeelanda. Dar aceasta nu este o suprafata mare, veti zice. Adevarat! Noua Zeelanda nu este mare.

Omul are nevoie de spatiu nu numai sa traiasca, ci si sa-si obtina hrana necesara pentru mentinerea vietii. Aceasta cerinta de asemenea a fost asigurata in planul lui Dumnezeu.

Observati iarasi cuvintele profetului Isaia: „Desertul si tara fara apa se vor bucura; pustietatea se va inveseli si va inflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori si se va bucura din plin, da, se va bucura cu cantece de veselie, caci i se va da slava Libanului, stralucirea Carmelului si a Saronului. Vor vedea slava Domnului, maretia Dumnezeului nostru”. Isaia 35:1,2.

Desertul va inflori ca trandafirul

Astazi, mii de kilometri de teren sunt desert — Sahara, Gobi, marele desert din sud-vestul Americii, centrul Australiei. Nenumarati kilometri sunt suprafete pustii, neproductive si acoperite de tufarisuri. Ganditi-va la toate acestea inflorind ca trandafirul. Ganditi-va la locurile productive din lume: Ucraina, provinciile vaste de preerie din Canada, marile campii din Statele Unite ale Americii. Ganditi-va la acestea impreuna cu marea suprafata a deserturilor de astazi. Da, exista spatiu pentru inca mai multi. Si oamenii au primit misiunea de la Dumnezeu „sa umple pamantul”. Aceasta „umplere” a pamantului este unul dintre motivele marii amanari in introducerea imparatiei pentru care a fost invatati sa ne rugam.

Permisiunea raului

Experientele omului pe pamant au fost grele. Nu numai ca a trebuit sa-si castige existenta prin „sudoarea fetei”, dar brutalitatea omului fata de om i-a umplut de repulsie pe toti oamenii decenti. Dezastrele naturale, ca de exemplu inundatiile, cutremurele de pamant, perioadele de foamete, eruptiile vulcanice, s-au adaugat la durerile rasei umane. Chiar doreste omul sa traiasca pentru totdeauna intr-o asemenea stare? Daca exista un Dumnezeu, de ce a permis atata suferinta?

Exista un motiv — si inca unul bun — pentru care exista tot raul acesta. Ascultati cuvintele imparatului Solomon: „Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri: iata o preocupare obositoare, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor, ca sa fie umiliti prin ea”. Eclesiastul 1:13.

Pacatul a fost introdus pe acest pamant prin interventia unei personalitati rele — Satan. Influenta lui a dus la o mare epidemie a raului. Fiecare fiinta care a trait poate sa inteleaga cuvintele lui David: „Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a conceput mama mea”. Psalmi 51:5.

Unul dintre motivele succesului imparatiei lui Dumnezeu este bazat pe o premisa simpla, ca influentele celui rau vor fi restranse — Satan va fi legat.

„Apoi am vazut un inger coborandu-se din cer, avand cheia Adancului si un lant mare in mana. El a pus mana pe balaur, sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satan, si l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat in Adanc, l-a inchis si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai insele neamurile, pana se vor implini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat pentru putin timp.” Apocalipsa 20:1-3.

In timp ce oamenii vor fi educati in legile lui Dumnezeu si ale dreptatii, Satan va fi legat. Astfel oamenii vor avea minunata oportunitate sa compare doua stiluri de viata — cel de acum in pacat, cu consecintele lui de durere, boala si moarte, si cel in dreptate cu consecintele ei de fericire, sanatate si viata. Exista vreo indoiala care stil de viata va fi ales?! Cu siguranta il vor alege pe cel care garanteaza viata.

Conlucratori in imparatie

Dar mai exista un motiv pentru aceasta amanare. Lucrarea imparatiei este o lucrare mare. Planul lui Dumnezeu este sa pregateasca niste conlucratori cu Isus in aceasta mare lucrare de ridicare a lumii. Cand Isus va domni, vor fi unii care vor domni cu El. „Daca rabdam, vom si imparati impreuna cu El; daca Il tagaduim, si El ne va tagadui”. 2 Timotei 2:12.

„Fericiti si sfinti sunt cei care au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor imparati cu El o mie de ani”. Apocalipsa 20:6.

Alegerea si pregatarea acestei clase dureaza de multe secole, de la moartea lui Cristos pana in prezent. Acestia vor fi cu Domnul lor in cer colaborand cu El in lucrarea de restaurare a oamenilor la viata perfecta pe pamant.

„Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi nu s-a aratat inca. Dar stim ca, atunci cand Se va arata El, vom fi ca El, pentru ca Il vom vedea asa cum este.” 1 Ioan 3:2.

Pentru aceste trei motive — popularea pamantului, deplina permisiune a omului sa aiba experienta cu raul si cu consecintele lui si alegerea unei clase de conlucratori cu Cristos in imparatie — a fost aceasta amanare de aproape doua mii de ani pana la stabilirea legii dreptatii. Dar aceasta va veni — la timpul cuvenit al lui Dumnezeu.

Cand va veni acea imparatie?

Cum stim noi cand va veni imparatia? Este aproape?

Da! Este aproape! Biblia arata o multime de semne ale schimbarii conditiilor din lume care introduc acea imparatie. Multe dintre acestea se gasesc in cuvantarea lui Isus din Matei capitolul 24, bazandu-se pe o profetie din cartea lui Daniel, capitolul 12.

Vom vedea pe scurt doar patru dintre acestea:

Un timp de necaz care ameninta sa distruga tot ce este viu:

„Pentru ca atunci va fi un necaz asa de mare, cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi. Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din cauza acelor alesi, zilele acelea vor fi scurtate.” Matei 24:21,22.

Pana la al doilea razboi mondial, cand a izbucnit era razboaielor nucleare, omul n-a avut capacitatea de a distruge intreaga creatie. Astazi cuvantul de cosmar „nimicire in masa” mareste frica omului datorita capacitatii de a distruge viata de mai multe ori.

Cunostinta si revolutia in transporturi:

„Tu, insa, Daniel, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea, pana la timpul sfarsitului. Multi vor alerga incoace si incolo si cunostinta va creste.” Daniel 12:4.

Odata cu introducerea educatiei obligatorii, cu posibilitatea de raspandire a materialului tiparit si cu introducerea epocii calculatorului, cunostinta a crescut foarte mult — dublandu-se la fiecare 5-8 ani! Mijloacele de transport rapid sunt atat de obisnuite incat am putea uita ca stramosii nostri, cu numai 150 ani in urma, au fost limitati doar la viteza unui cal, si cei mai multi au murit fara sa calatoreasca mai mult de opt kilometri distanta de casele lor.

Israelul:

„Poporul Meu Israel — vor zidi iarasi cetatile pustiite si le vor locui — Ii voi planta in tara lor si nu vor mai fi smulsi din tara pe care le-am dat-o, zice Domnul Dumnezeul tau.”! Amos 9:14,15.

Printr-un miracol modern, oamenii care au pribegit fara patrie timp de 2000 de ani, s-au intors la vechile lor locuinte. In ciuda numeroaselor atacuri, cu dusmani mai numerosi, ei au rezistat si astazi stau tari printre familiile neamurilor.

Propovaduirea Evangheliei:

„Evanghelia aceasta a imparatiei va fi predicata in toata lumea ca o marturie pentru toate popoarele. Si atunci va veni sfarsitul.” Matei 24:14.

La inceputul anilor 1800 au fost stabilite in Europa si Statele Unite ale Americii societatile biblice in scopul distribuirii Scripturilor in intreaga lume. Astazi Biblia este inca cea mai bine vanduta carte si este disponibila in peste o mie de limbi.

Sa ascultam iarasi cuvantul Domnului: „Tot asa, cand veti vedea intamplandu-se aceste lucruri, sa stiti ca imparatia lui Dumnezeu este aproape”. Luca 21:31.

Noi traim intr-o zi in care omul are puterea de a distruge toata creatia. Traim intr-o zi cand cunostinta a crescut si multi alearga incoace si incolo. Traim intr-o zi in care renasterea lui Israel in vechea lui tara natala este un fapt. Traim intr-o zi in care Evanghelia — Biblia — este publicata in intreaga lume.

De aceea traim intr-o zi in care imparatia lui Dumnezeu este aproape!

Da, omul s-a rugat pentru multe lucruri. Dar pentru nici un alt lucru nu s-a rugat atat de intens sau atat de mult cum s-a rugat pentru imparatie. Si aceasta este o rugaciune care va fi implinita curand.

„Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant”. Matei 6:9,10.