Întrebări interesante

R 4760 W. T. 1 februarie 1911 (pag. 45-47)

Întrebare — În Romani 5:18 citim: „După cum printr-o singură greşeală a venit condamnarea peste toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură faptă de dreptate („dar liber”, cf. trad. engleze, n.t.) a venit către toţi oamenii o îndreptăţire a vieţii”. Când va fi aplicată acestă faptă de dreptate („dar liber”) pentru toţi?

Răspuns — În afară de „casa credinţei”, cu care se lucrează în acest Veac Evanghelic, noi înţelegem că acest dar liber va veni pentru lume în veacul următor — Veacul Milenar — dar acesta, ca dar, va fi însoţit de anumite condiţii, tot aşa cum darul harului pentru Biserică este însoţit de anumite condiţii. În cazul nostru înseamnă a lua crucea sacrificiului şi a-L urma pe Capul nostru; altfel nu ni se aplică. Dar pentru lume, după încheierea acestui Veac, Marele Preot Se va înfăţişa înaintea lui Dumnezeu şi va stropi sângele pe Capacul Ispăşirii a doua oară; şi aceasta, în ceea ce-L priveşte pe Isus, va împlini toate cerinţele Dreptăţii şi întreaga lume va fi predată Răscumpărătorului.

Metoda prin care El va revărsa acest mare dar este o chestiune legată de responsabilitate. Ni se garantează că toţi vor avea o ocazie deplină, dar acea ocazie va fi sub termenii Noului Legământ pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului. Acesta va fi aplicat întâi Vrednicilor din Vechime; ei vor primi binecuvântările şi privilegiile Noului Legământ imediat. După aceea va fi „mai întâi pentru evreu”, pentru că a aşteptat îndelung această Împărăţie, iar această aşteptare după o astfel de Împărăţie va fi răsplătită cu bucuria şi binecuvântarea în care el va intra atunci.

Totuşi, aceasta nu se va opri la evreu; ci toată omenirea va fi privilegiată să vină în aceste binecuvântări, şi astfel ea se va binecuvânta prin Sămânţa lui Avraam. În timp ce este adevărat că Sămânţa lui Avraam va binecuvânta lumea, acest lucru este în mod special adevărat despre Sămânţa Spirituală care îi va binecuvânta pe toţi; totuşi citirea strictă a textului ar implica, „Toate neamurile pământului se vor binecuvânta în sămânţa ta”. Ele se vor binecuvânta prin intrarea sub aranjamentele Noului Legământ; după cum evreii n-au fost binecuvântaţi prin Legământul pe care Moise l-a mijlocit imediat ce ei au spus, „Vom face toate aceste lucruri”, ci numai după ce au intrat voluntar sub termenii lui, tot aşa, acceptarea Noului Legământ de către cei care-l vor accepta şi se vor conforma condiţiilor lui le va asigura viaţa veşnică — şi o vor primi numai prin ascultare de acel Legământ. Astfel darul pe care-l vor primi nu va fi al lor imediat, aşa cum va fi cazul cu Vrednicii din Vechime. Va fi darul lor şi vor putea ajunge la el când vor veni în armonie cu Domnul în timpul miei de ani de domnie a lui Mesia, prin conformarea la termenii Noului Legământ.

Întrebare — Când vor avea dreptul la viaţă veşnică cei ascultători din lume şi când o vor primi?

Cei ascultători din lume îşi vor primi viaţa sub termenii Noului Legământ, şi vor începe s-o primească imediat ce vor începe să asculte; în măsura în care vor face aceasta vor primi tot mai multă, tot mai multă viaţă, şi aşa mai departe. Întreaga mie de ani va fi pentru acest scop, de a da lumii viaţă, şi oamenii vor primi tot mai multă pe măsură ce vor progresa pe calea dreaptă: „Nimiceşte moartea pe vecie”. Isa. 25:8.

Va fi o lucrare treptată; pe măsură ce vor intra sub termenii Noului Legământ, vor fi binecuvântaţi cu viaţă: „Omul care va practica lucrurile acestea va trăi prin ele” (Rom. 10:5). Ei vor ajunge la perfecţiune treptat, pe măsură ce vor ţine Legea. Acolo nu va mai fi moarte; nu va mai fi ocazie de moarte. Dar aşa cum a fost necesar ca Adam să fie încercat şi probat, tot aşa va fi şi cu cei care vor ajunge la sfârşitul domniei Mijlocitoare; vor fi probaţi ca să se vadă dacă sunt vrednici să-şi menţină acea viaţă. Dumnezeu va aplica diferitele ispite sau probe ca să demonstreze dacă vor fi sau nu vor fi vrednici de viaţă veşnică; şi toţi cei care nu vor ceda sub încercare, „să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”. Ioan 3:16.

———————

Întrebare — Este Cristos Avocat atât pentru „marea mulţime” cât şi pentru „turma mică”? Dacă da, va fi El Avocatul „marii mulţimi” în timpul de strâmtorare, până când vor fi fost albiţi prin sângele Mielului?

Răspuns — Da. „Marea mulţime” face parte din Biserica Întâilor-Născuţi. În tip, cei peste care „se trece”, Biserica Întâilor-Născuţi, au fost reprezentaţi prin întreaga familie a lui Levi. Ei au luat locul întâilor-născuţi ai lui Israel, care au fost cruţaţi prin sângele mielului. Noi ne ţinem hainele nepătate prin sângele Mielului antitipic — „sângele lui Isus Cristos, ne curăţă de orice păcat”. Evident că „marele necaz” prin care va trece „marea mulţime” va avea loc înainte ca Mijlocitorul să preia Împărăţia, de aceea ei nu sunt acum sub El ca Mijlocitor, ci trebuie să fie sub El acum în timp ce are funcţia de Avocat.

„Marea mulţime” nu este recunoscută distinct nicăieri, decât prin asociere. De exemplu, când Rebeca a devenit mireasa lui Isaac, cele două slujitoare au ajuns şi ele să fie parte din familie, dar nu sunt amintite în mod special. În legătură cu Biserica se spune că cele care o urmează sunt servitoarele ei. Aceasta este arătat în mod special în ilustraţia dată în Psalmul 45.

———————

Necaz — Apoi înălţare

Întrebare — Este poporul Domnului mai ciudat decât alţii, mai certăreţ, sau mai dăunător pentru vecini aşa încât să aibă necazuri? Sau de ce zice Domnul, „În lume veţi avea necazuri”?

Răspuns — Noi credem că propriul răspuns al Domnului la această întrebare este că El Însuşi şi toţi urmaşii adevăraţi ai Lui vor avea necazuri în lume pentru că „întunericul urăşte lumina”. Nu vrem să spunem că toţi în afară de cei evlavioşi sunt vicioşi sau lipsiţi de bunăvoinţă. Ştim că există mulţi oameni bine intenţionaţi. Gândul este că va exista o aşa dezarmonie între poporul lui Dumnezeu şi cei din lume încât cei lumeşti vor manifesta o dezaprobare continuă faţă de cei evlavioşi. Unii din lume vor urî dreptatea în timp ce alţii vor fi în aşa dezarmonie cu lumina încât nu vor acorda poporului lui Dumnezeu apărarea sau ajutorul pe care altfel ei ar fi dispuşi să-l acorde.

Credem că este foarte adevărat că aceia care aşteaptă Împărăţia viitoare trebuie să-şi aştepte pacea nu de la cei lumeşti, ci din altă parte. „În lume veţi avea necazuri.” De asemenea credem că în parte necazurile noastre în lume sunt din cauză că suntem în proces de transformare; de aceea nu mai găsim acea mulţumire în lume pe care altfel am găsi-o, şi pe care alţii o găsesc. Treaba noastră principală este să ne ţinem trupul supus şi să ne restrângem poftele naturale. Împotrivirea faţă de noi înşine — războirea împotriva naturii noastre umane şi înţelegerea greşită din partea altora — toate acestea se combină pentru a forma necazul nostru în lume.

———————

A lupta lupta bună a credinţei

Întrebare — Care este legătura dintre prima şi ultima parte a acestui text: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”?

Răspuns — Avem înaintea noastră o propunere remarcabilă în chemarea Domnului. Suntem chemaţi să fim copii ai lui Dumnezeu, fiii Celui PreaÎnalt, comoştenitori cu Cristos, Fiul Său, în lucrarea Împărăţiei. În loc ca aceasta să ne aducă mare onoare între oameni în viaţa prezentă, aduce tocmai contrariul — persecuţie, necaz. Poporul lui Dumnezeu are persecuţii pentru că ei şi-au consacrat Lui viaţa. Necazul îi va conduce în mod natural la dezamăgire şi să simtă că favoarea lui Dumnezeu nu este cu ei.

De aceea este foarte necesar ca ei să aibă o astfel de încurajare cum sunt cuvintele din textul nostru, ca şi cum Domnul ar fi spus: Nu lăsaţi ca aceste necazuri să vă descurajeze; amintiţi-vă că Eu sunt Căpetenia Mântuirii voastre; aduceţi-vă aminte că Eu am mers înaintea voastră; aduceţi-vă aminte de înjosirea Mea înainte de a obţine o parte în această Împărăţie; aduceţi-vă aminte că deşi n-am avut niciun păcat, am îndurat multă împotrivire din partea păcătoşilor. Aceste lucruri trebuie să fie o asigurare pentru voi în privinţa măreţiei Împărăţiei viitoare; că gloriile întrec cu mult orice sacrificiu pe care l-aţi putea îndura. Mai mult, în fiecare încercare şi dificultate puteţi avea ajutorul Meu. În fiecare necaz Eu vă voi pregăti o cale de scăpare. Luptaţi o luptă bună. Gândiţivă la bucuriile şi onorurile şi privilegiile care vor fi ale voastre dacă sunteţi credincioşi până la sfârşit. „Vom fi împăraţi şi preoţi ai lui Dumnezeu şi vom domni cu Cristos o mie de ani.”

———————

Cine poartă haina?

Întrebare — Haina dreptăţii lui Cristos este purtată de Noua Creatură sau de Vechea Creatură?

Răspuns — Se poate răspunde din ambele puncte de vedere; de exemplu, putem spune că Noua Creatură nu are nevoie de haină, căci n-a păcătuit niciodată, ci carnea, care este imperfectă, are nevoie de haină ca o acoperitoare pentru defectele sale.

Dar în timp ce răspunsul acesta este corect, n-ar fi corect să spunem că Vechea Creatură are nevoie de haină, pentru că cei care poartă haina sunt morţi ca Vechi Creaturi şi au o poziţie înaintea lui Dumnezeu numai ca Noi Creaturi: „Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. 2 Cor. 5:17.

Aşadar, numai Noua Creatură este recunoscută de Dumnezeu şi este invitată la nuntă, şi-i este dată haina de nuntă, haina dreptăţii lui Cristos. Noua Creatură are nevoie de această haină, nu pentru sine însăşi, ci ca o acoperitoare pentru carnea ei. Voinţa cărnii este moartă, dar corpul de carne este singurul corp al Noii Creaturi în prezent, în timp ce aşteaptă noul corp la „întâia înviere”. „Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos Domnul nostru.”