GREȘELI—Corectarea celor mici. (Q496-1)

Întrebare (1913)—1—Suntem obligați din punct de vedere moral să corectăm greșeli și erori mici care nu sunt importante în ele însele?

Răspuns—Depinde de felul greșelii și erorii. Există unele greșeli foarte mici care se cuvine să fie corectate; există unele lucruri care par a fi mici și totuși pot însemna foarte mult pentru un frate sau o soră dacă nu sunt corectate. De aceea aș înclina în general să corectez orice lucru și să mă duc la extremă și să spun, “Te-am ofensat? Pe cuvântul meu, frate, n-am vrut să te ofensez deloc, nici măcar un pic”. Clarificați chestiunea. Asigurați-vă că explicați clar. N-are importanță cât de mic este lucrul, noi vrem să înlăturăm toate pietrele de poticnire de pe cale. Pe de altă parte, mi-au fost aduse cazuri în care uneori chestiunea a fost deosebit de gravă — nicidecum un lucru mic. Mă gândesc, de exemplu, la o soră care mi-a scris despre un lucru care era foarte grav în concepția ei, un lucru foarte grav în sine, și ea a spus, “Acum, frate Russell, ce să fac? Să-i spun soțului meu despre aceasta?” Și i-am spus, nu, nu-i spune soțului tău despre aceasta. I-ar face mult rău să știe ce mi-ai scris; nu i-ar face bine. Dacă ar fi ceva spre avantajul lui să știe, atunci te-aș sfătui să-i spui; dar în acest caz sfatul meu este să nu-i spui soțului tău nimic despre acest lucru, pentru că ar fi spre răul lui și poate spre nefericirea ta pentru tot restul vieții. Am spus, poți să ții această scrisoare și s-o sigilezi și dacă va veni vreodată timpul ca el să spună, Nu mi-ai spus despre acel lucru, poți să-i spui că mi-ai scris mie și că eu te-am sfătuit, și lasă-l să citească scrisoarea. Eu doar menționez aceasta. Nu înseamnă să-i spui pur și simplu tot ce știi. Să-ți dau o ilustrație: Mă gândesc la un frate care a venit odată la adunare; știam că vine; știam că a fost deținut în penitenciarul din Ohio; au fost mulți deținuți în penitenciar care au ieșit și au fost caractere mari pentru Dumnezeu; acesta era unul dintre ei. A primit Adevărul în penitenciar. Mă așteptam să vină dar niciodată nu m-am gândit că va spune cuiva că a fost deținut. Când am ajuns la adunare erau deja acolo vreo șase frați care l-au întâlnit, și el le-a spus, “Tocmai am ieșit din penitenciar”. I-am spus îndată, “Frate, aceasta este o greșeală; să nu mai spui un cuvânt despre aceasta”, și apoi am trimis pe cineva să spună celorlalți să nu menționeze acest fapt despre fratele. De ce? În ceea ce-l privea pe el era chiar onorabil ca să facă o declarație deschisă despre sine și să spună, Am fost în eroare, am fost un păcătos. Dar cunoscând natura umană am știut că mai mult de jumătate dintre oameni n-ar mai avea încredere în acel frate; n-ai ce-i face. Există această tendință la oameni dar eu nu o am. Am încredere în acel frate la fel ca în oricare altă Nouă Creatură în Cristos, cu toate că a fost în penitenciar. El este acum bătrân al unei adunări, frate foarte onorabil și bun; nu există nimic împotriva lui; dar faptul că a fost în penitenciar ar fi fost cumva împotriva lui, nu pentru vreun motiv real, ci din cauza gândirii sucite a oamenilor la care nu pot rezista.

GREVE—A fi membru de sindicat și a participa la greve. (Q675-1)

Întrebare (1916)—2—Fac parte din sindicatul căilor ferate B. din R. T. și de asemenea sunt un copil consacrat al lui Dumnezeu. În cazul când căile ferate fac grevă ce mă sfătuiești să fac?

Răspuns—Nu cred că pot spune ceva diferit despre un astfel de subiect decât ceea ce am spus deja cu privire la acest fapt în Volumul VI al Studiilor în Scripturi. Cred că mulți dintre prieteni n-au citit cele șase volume de mult timp și cred că ar face bine să le citească din nou. Vă amintesc cum este posibil să citiți toate cele șase volume într-un an, citind 12 pagini pe zi. Și cred că cei care urmează acest plan obțin o binecuvântare și au răspunsuri la întrebări pe care nu le-ar avea dacă n-ar urma acest plan, sau pe care nu le-ar putea avea în alt mod, pentru că toate mințile noastre au scurgeri (uităm). Pot spune că primesc scrisori aproape în fiecare zi și foarte des când răspundem în scris încercăm să facem trimiteri la volume, pentru că acolo aceste subiecte sunt tratate mai satisfăcător decât într-o scrisoare. N-am vrea să fim nepoliticoși și să spunem, “Vezi la pagina cutare”. De aceea noi răspundem parțial, dar volumul ar fi mai bun.

Referitor la această întrebare am sugerat în Volumul VI că poporul Domnului este liber, după judecata noastră, să participe la un astfel de aranjament ca o chestiune de afacere. Dacă există un sindicat al tâmplarilor, un sindicat al zidarilor, sindicatul mecanicilor de locomo­tivă, dacă pentru menținerea slujbei sau ocupației este necesar să intre în sindicat, noi nu vedem nimic în Cuvântul lui Dumnezeu care să contrazică acest gând. “Dar ai prefera să fii sindicalist?” Nu. Aș prefera să rămân în deplină libertate. “Dar sacrifici libertatea în Cristos?” Nu. N-ar trebui să sacrific libertatea în Cristos pentru că aș fi tot liber, dacă ei fac ceva ilegal sau criminal, aș spune, “Fraților din sindicatul zidarilor, sau fraților din sindicatul mecanicilor de locomotivă, îmi pare rău să vă spun că nu pot fi de acord cu acest curs pe care-l luați voi, și încercând să fiu loial în toate, trag totuși linia pentru că eu cred că este implicat acest principiu”. Dar nu văd să fie multe lucruri la care să obiectezi. Mie mi se pare că dacă nu existau asemenea aranjamente ca aceste sindicate, salariile și condițiile de lucru n-ar fi așa de bune cum sunt. Și dacă Dumnezeu a vrut să lase ca oamenii să facă astfel de aranjamente ca o putere pentru propria lor ridicare din degradare, zic că sunt mulțumit cu ceea ce a permis Dumnezeu. În măsura în care aceste sindicate s-ar putea extinde la ceva ilegal sau ar face ceva rău vreunui nesindicalist, în acea măsură voi și cu mine, ca urmași ai lui Isus, n-am putea fi în armonie cu ei, și dacă vreun sindicat ar plănui să dinamiteze clădirile sau să distrugă vieți, să producă tulburări, voi și cu mine am fi obligați să spunem, “Fraților, noi nu putem sta alături de voi. Noi suntem pentru dreptate și adevăr. Trebuie să ne retragem”. Dar nu e nevoie, atâta timp cât pot vedea că ei nu fac nimic de felul acesta. Doar a porunci ca toți mecanicii de locomotivă să intre în grevă nu înseamnă că vor brutaliza viața vreunui om. Nu, deloc. Atât cât pot eu vedea, această grevă a căilor ferate se va rezolva într-un mod amical. Cred că așa va fi. Nu sunt profet. Mie mi se pare că așa va fi.