ȚAPUL DE TRIMIS—Reprezintă o clasă concepută de Spirit. (Q630-2)

Întrebare (1907)—1—Din moment ce țapul de trimis n-a fost acceptat ca jertfă și n-a intrat în Sfânta, poate el reprezenta o clasă concepută de spirit?

Răspuns—Vițelul n-a intrat în Sfânta sau în Sfânta Sfintelor, și nici țapul Domnului; și similar țapul de trimis n-a intrat în Sfânta sau Sfânta Sfintelor. Dacă faptul că țapul de trimis n-a intrat în Sfânta și în Sfânta Sfintelor ar fi considerat o dovadă că clasa reprezentată prin țapul de trimis n-ar fi concepută de spirit, același argument ar fi folosit împotriva acelora care sunt din clasa țapului Domnului, și același argument ar fi împotriva Domnului nostru Însuși, reprezentat de vițel. Doar sângele trebuia să fie dus înăuntru, asta era tot. Cei reprezentați prin țapul de trimis sunt reprezentați deocamdată în corpul Marelui Preot, ca de exemplu, Isus Marele Preot mai întâi, la prima Sa oferire a sângelui vițelului, ca Mare Preot S-a reprezentat pe Sine în luarea sângelui Său individual. Voi și cu mine n-am fost deloc în aceea. El a intrat în Sfânta Sfintelor pentru noi și a făcut ispășire pentru păcatele noastre. Apoi a ieșit și a jertfit țapul de jertfă pentru păcat, țapul Domnului, și a luat din sângele lui. Acum, vedeți, El a reprezentat în acel țap pe membrii corpului Său, și a intrat înăuntru cu sângele acelui țap. Dar țapul propriu-zis a fost reprezentat în preot. Vițelul a fost reprezentat în preot și similar țapul este reprezentat în preot, și el face oferirea acolo. Clasa țapului de trimis sunt reprezentați acum în Corpul Marelui Preot. Adică, consacrându-se, ei au fost socotiți ca membri ai Corpului lui Cristos deocamdată, și numai după ce n-au mai continuat pe calea Sa, n-au reușit să meargă mai departe și să-și completeze jertfa, au fost eliminați și n-au mai fost socotiți ca membri ai Corpului lui Cristos, ci au devenit o a doua clasă, sau o clasă găsită nevrednică de un loc în Corpul lui Cristos.

ȚAPUL DE TRIMIS—Cum reprezintă pe concepuții de spirit? (Q631-1)

Întrebare (1912)—1—Cum poate țapul de trimis, neavând lumina Sfeșnicului de Aur, să reprezinte pe Marea Mulțime, care este concepută de spirit?

Răspuns—Țapul de trimis n-a primit lumina, pentru că n-a ajuns în Sfânta. Tot așa nici țapul Domnului și nici vițelul.

Se pare că nu oricine poate înțelege aceste tipuri. Dacă tu ești unul dintre ei, nu-ți face griji, pentru că ai destule lucruri pe care le poți înțelege și pentru care poți mulțumi lui Dumnezeu. Țapul Domnului afară a reprezentat o clasă și Țapul de trimis a reprezentat altă clasă, iar Vițelul a reprezentat pe Domnul Isus. În starea Curții, Vițelul a reprezentat pe Isus când a fost în acea stare; Țapul Domnului a reprezentat o clasă a urmașilor Săi când ei au fost în acea stare a Curții, și Țapul de trimis a reprezentat o altă clasă de consacrați când ei au fost în starea Curții — nu după ce au trecut în Sfânta. Nici un țap sau vițel n-a intrat vreodată în Sfânta. Toți care intră în Sfânta antitipică devin membri ai Marelui Preot. Când vițelul a fost junghiat a avut loc schimbarea. În afara perdelei, Marele preot a fost simbolizat prin vițel; înăuntru el era Marele Preot.

La fel cu țapul Domnului — afară acesta a reprezentat natura umană a celor acceptați ca membri ai lui Cristos; dar înăuntru el a reprezentat Corpul lui Cristos, spiritual, Biserica. Deci Preotul înăuntru vălului este cel care vede lumina de la sfeșnicul de aur, mănâncă pâinea nedospită — nu vițelul, nici țapul.

Întrebarea din mintea celui care întreabă, presupun că este aceasta: Au putut cei care au intrat în Sfânta să iasă din nou afară? Și răspunsul este acesta: În ceea ce ne privește pe noi, tot ce știm despre acest lucru este că fiecare persoană care face o consacrare intră în Sfânta și devine un membru al Corpului lui Cristos care este Biserica.

Să presupunem că aici ar fi o mie două sute de persoane. Să presupunem că toți s-au consacrat Domnului și au fost concepuți de Spiritul sfânt. Unde ar fi ei reprezentați în acest tip al Cortului Întâlnirii? Răspund: ei ar fi reprezentați înăuntru, nu în afara Sfintei. Ei au intrat înăuntru, pentru că au fost concepuți într-o singură speranță a chemării lor. Cei din Sfânta devin două clase. Ei toți văd mai mult sau mai puțin din lumină, mănâncă mai mult sau mai puțin din pâinea nedospită și mai mult sau mai puțin se apropie și apreciază Altarul de Aur. Dar o clasă se apropie și mănâncă într-un mod în care cealaltă clasă n-o face. O clasă apreciază lumina și o folosește mai mult decât cealaltă. O clasă merge mai deosebit la Altarul Tămâierii.

Cei care nu reușesc să se folosească de aceste privilegii nu vor merge mai departe în Sfânta Sfintelor. Numai Cristosul, Cap și Corp, va constitui Marele Preot în glorie dincolo de al Doilea Văl.

Ce se va întâmpla cu cei care nu reușesc să-și întărească chemarea și alegerea? La sfârșitul acestui veac partea le va fi dată în starea Curții — dar acum ei nu sunt în starea Curții. Sfânta reprezintă pe toți aceia care au făcut o consacrare acceptabilă. Toți cei vrednici vor trece în cele din urmă dincolo de văl, în Sfânta Sfintelor. Cei care nu reușesc să-și întărească chemarea și alegerea, deși sunt tot spirituali, vor fi lăsați în starea Curții, îndreptățiți pe deplin în fața lui Dumnezeu, dar pe un plan diferit de cei care își împlinesc legământul lor de jertfă — urmașii în urmele lui Isus.

Marea Mulțime, Leviții antitipici vor fi servii Preoțimii Regale. Deși pe plan spiritual și neavând moștenire în țară — nici o parte cu omenirea — totuși ei vor avea de-a face cu pământul în serviciul lor spiritual.

În timp ce opera de restabilire va progresa timp de o mie de ani și omenirea se va apropia treptat de perfecțiune, acești Leviți antitipici vor avea de făcut un serviciu important pentru oameni. Pentru ca nimic să nu supere, rănească sau distrugă în toată acea Împărăție sfântă va fi nevoie de o mare mulțime de gardieni spirituali. Lucrarea lor va corespunde fără îndoială serviciului făcut acum de îngeri pentru Biserica Aleasă. “Nu sunt ei oare toți duhuri slujitoare trimise să slujească pentru cei care vor moșteni mântuirea?” (Evr. 1:14)

ȚAPUL DE TRIMIS—Nu are parte în jertfa pentru păcat. (Q632-1)

Întrebare (1915)—1—Are țapul de trimis vreo parte în Jertfa pentru păcat?

Răspuns—Țapul de trimis n-are nici o parte. Țapul de trimis nici n-a fost jertfit. N-a reușit să fie jertfit. Doi țapi erau prezentați ca jertfe, dar sorțul cădea numai pe țapul Domnului și acela a fost jertfă pentru păcat. Așa că avem vițelul și un țap ca jertfă pentru păcat, iar celălalt țap nici n-a fost sacrificat. De aceea nu putea fi o jertfă pentru păcat (Lev. 16:7-10). Dar în economia lui Dumnezeu această clasă a țapului de trimis va avea o a doua parte în ispășirea păcatului, suferințele lor fiind aplicate ca ispășire, pentru anumite păcate cu voia ale lumii — nu pentru păcatul adamic.

ȚINTĂ—Referitor la Marea Mulțime și Turma Mică. (Q454-1)

Întrebare (1910)—2—Există o diferență între ținta atinsă de Marea Mulțime și ținta atinsă de Turma Mică?

Răspuns—Turma Mică s-a consacrat nu numai să respecte toate cerințele dreptății și justiției, ci s-au învoit cu Dumnezeu că vor face voia Lui cu orice preț, fie că dreptatea le va cere sau nu. Ceea ce trebuie să sacrifici este ceva mai mult decât cere sau ar putea cere dreptatea. Tot așa a fost și cu Domnul nostru Isus. Dreptatea a putut cere ca El să țină legea, dar nu I-a putut cere să-Și sacrifice viața. Dumnezeu cere ca fiecare om să țină legea, dar niciodată nu cere să ne prezentăm trupurile ca o jertfă vie; aceasta este o invitație. Dumnezeu nu te invită să ții legea Sa; El spune că dacă nu ții legea, rezultatul va fi cutare și cutare; acesta este standardul Meu. Așa că Dumnezeu pune înaintea voastră și înaintea mea acest standard, că trebuie să iubim pe Domnul Dumnezeul nostru cu toată inima, mintea, sufletul și puterea și pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Dar voi spuneți: Noi nu putem ține Legea. Nu, nu putem în ceea ce privește trupul, dar o putem ține în inimile și mințile noastre. Trebuie să facem așa. Ceva mai puțin decât aceasta înseamnă a nu ajunge la legea lui Dumnezeu și a fi găsiți nevrednici de a avea viață veșnică. Așa trebuie să fie și cu Marea Mulțime. Ei nu pot face mai puțin decât acest standard al legii lui Dumnezeu. Ei au fost de acord să facă mai mult, dar trebuie să se ridice la standardul iubirii. Acesta este standardul pentru lume în general în veacul următor, pe care vor fi obligați să-l atingă. Dacă nu-l vor atinge în timpul miei de ani, nu vor ajunge la viață veșnică la sfârșitul miei de ani. Atunci, dragi prieteni, nu credeți că lumea va fi compusă din oameni plăcuți? Eu cred că da. Când Isus va termina lucrarea vă spun că va fi bine făcută și umanitatea va fi o reprezentare frumoasă a puterii lui Dumnezeu și a asemănării cu Dumnezeu.

ȚINTĂ—A cădea de la țintă în Marea Mulțime. (Q455-1)

Întrebare (1910)—1—Are vreo șansă de a intra în Marea Mulțime unul dintre oamenii Adevărului care a ajuns la ținta iubirii perfecte și s-a lăsat orbit de eroare?

Răspuns—După înțelegerea mea, oricare din poporul lui Dumnezeu, nu numai cei care sunt în Adevărul prezent, ci oricare din poporul lui Dumnezeu, care poate ajunge la ținta dezvoltării de caracter pe care noi uneori o numim ținta iubirii perfecte, se cere de la ei să-și mențină starea la acea țintă a iubirii perfecte și să nu fie mișcați de la ea prin încercările și dificultățile care îi vor asalta după ce vor ajunge la această țintă; eu aș înțelege că unii ar putea fi temporar mișcați de la țintă și ar putea prin harul lui Dumnezeu să-și revină și să fie totuși dintre acele caractere pe care Domnul le va socoti vrednice de a avea parte la premiu. Dar aș putea vedea că unii pot fi atât de complet îndepărtați de la țintă, într-o condiție a minții sau conduitei așa de greșită, încât să facă păcat care duce la moarte și niciodată să nu aibă nici un viitor. Și aș putea vedea că alții, după ce au fost la ținta iubirii perfecte, ar putea să nu mai aibă zelul potrivit, și, fără a părăsi în mod deosebit ținta, află că nu reușesc să-și mențină starea ca urmași zeloși ai Domnului, și vor fi socotiți vrednici de clasa Marii Mulțimi.

ȚINTĂ SAU ALERGARE—Terminată înainte de a lupta. (Q455-2)

Întrebare (1908)—2—Învață Scripturile că Biserica trebuie să-și termine cursul înainte de a începe să lupte ca soldați, sau nu trebuie să luptăm în timp ce alergăm în concurs până la sfârșit, așa încât să putem termina cu bucurie?

Răspuns—Există diferite scripturi care par să ne prezinte diferite gânduri. Subiectul are multe laturi. Exact ca și când ar trebui să fotografiem această clădire. Noi am spune: Cum arată Auditoriul din Nashville? O poză ar fi de aici și ar arăta Galeria Confederației; alta de acolo și alta de aici. Ar fi poze diferite, dar toate ar fi ale Auditoriului. Apoi ieșiți afară și faceți o poză din față, iar apoi mergeți lateral și faceți o poză din lateral, și apoi în spate și faceți o poză din spate. Așa că Domnul și apostolii ne-au dat — Dumnezeu ne-a dat prin Spiritul Său sfânt prin aceste diferite canale — diferite ilustrații ale adevărului și ale experiențelor noastre din viață. Una dintre ele ne reprezintă alergând în concurs. Acum trebuie să alergi pentru ceva. Nu alergi întruna și apoi mori exact la momentul când ai ajuns la sfârșitul cursei. În timp ce este adevărat că Scripturile arată în unele locuri că noi alergăm întruna și alergarea noastră creștină în unele privințe este ca un concurs de alergare continuă, în care nu trebuie niciodată să ne oprim în străduința noastră de a face ce este drept, există o altă ilustrație, care pare să fie foarte potrivită, că noi alergăm la o țintă. Să presupunem că masa este ținta. Ce înțelegeți prin țintă? Este o țintă în sensul că este ceva la care trebuie să ajungem. Eu alerg spre acea țintă. Mă opresc aici, la jumătatea drumului până la masă; să presupunem că niciodată nu merg mai departe; nu ajung niciodată la țintă. Există mulți oameni care, cred eu, niciodată nu ajung la țintă. Este important ca noi să vedem care este ținta, așa încât când alergăm să putem alerga înțelept și nu numai ca și cum am lovi în vânt. Nu este vorba doar despre cât efort poți depune, ci vrei s-o faci pentru un scop; există ceva de câștigat; există ceva de obținut. Persoana care aleargă fără un scop este ca persoana care aleargă în cerc. “Unde mergi?” “Nu știu”. El nu poate alerga foarte mult cu energie în acest fel, dar dacă ar ști că trebuie să meargă pe un anumit drum și ar vrea să se întoarcă la un anumit punct de plecare fixat și să vadă în câte minute poate face aceasta, atunci are un scop în minte, un motiv, și poate alerga mai bine. Așa că Dumnezeu ne pune înainte o anumită țintă și noi trebuie să alergăm către acea țintă. Când am ajuns la țintă, ce facem? Ei bine, după ce am făcut totul, stăm — stăm la țintă; nu ne îndepărtăm de ea. Va fi greu să stați acolo? Da. Va exista o mare străduință ca voi să fiți îndepărtați de la țintă după ce ați ajuns acolo. Adversarul va încerca să vă îndepărteze de țintă mai mult decât a încercat să vă împiedice să ajungeți la ea. Urmează o luptă intensă după ce ați ajuns la țintă. Există o anumită măsură de protecție înainte de a ajunge la țintă, dar după ce ați ajuns, acolo aveți încercarea cea mai severă. Altă ilustrație este aceasta: “Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu” (Efes. 6:11). De unde obțineți armătura? Cuvântul lui Dumnezeu. Îmbrăcați această armătură, îmbrăcați întreaga armătură a lui Dumnezeu ca să puteți sta. Acum, în timp ce îmbrac armătura lui Dumnezeu, Domnul îmi dă o măsură de har și protecție ca să nu fiu asaltat înainte de a avea timp s-o îmbrac; El îmi dă timp rezonabil în care eu să îmbrac această armătură. El nu va permite să fiu atacat peste cât pot suporta; așa că am un anumit timp în care trebuie s-o îmbrac. Acum am îmbrăcat armătura — și? Acum luptă! Voi veți spune: Care este ținta pentru care alergăm? Ei bine, aceasta, dragi prieteni. Există o anumită țintă a caracterului pe care Dumnezeu o va accepta, și nu va accepta nimic mai puțin decât acel caracter, iar dacă nu aveți acel caracter nu puteți fi niciodată în împărăție. Dumnezeu nu va lua în împărăție orice; El a stabilit un anumit standard și a creat condiții favorabile ca voi și cu mine să putem ajunge la acel standard; El a promis tot ajutorul, dar așteaptă ca voi și cu mine să manifestăm interes, să ne străduim și să ne ostenim ca să putem ajunge la acel standard. Ce standard ne este pus înainte? Care este cerința minimă? Nu, nu aceasta este ideea. Noi trebuie să avem dorința să facem tot ce putem și chiar mai mult; niciodată să nu fim mulțumiți cu realizările noastre. Dar puteți repede vedea că este un standard din care nu puteți face mai puțin și să intrați în împărăție, pentru că Dumnezeu a stabilit acest lucru. Vă amintiți acea afirmație clară a apostolului Pavel din capitolul 8 din Romani că “Dumnezeu i-a hotărât mai dinainte (predestinat, n.t.)” — acesta este un cuvânt puternic. Ce a predestinat Dumnezeu? Că toți aceia care vor fi în turma mică trebuie să fie asemenea Fiului Său; dacă ei nu sunt asemenea Fiului Său, nu pot fi în împărăție. Acea țintă, vedeți, este copia Fiului iubit al lui Dumnezeu. Până când nu ești la acea țintă de a fi o copie a Fiului iubit a lui Dumnezeu, predestinarea lui Dumnezeu este că nu poți fi dintre cei aleși; și dacă ajungi acolo și îți menții acea stare, poți fi unul dintre ei. Ținta este un lucru foarte important, nu-i așa? În felul nostru superficial de a citi Biblia, cândva, n-am văzut ținta sau altceva; a fost un mod de a face lucrurile orbește. Nu știam ce a spus Dumnezeu. N-am dat destulă atenție la ceea ce a spus Dumnezeu. Citeam catehismul și eram încurcați. Acum am ajuns la un timp când vedem ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său, și El ne dă pe Cristos ca model și ca exemplu. Vrei să spui că toți trebuie să fim ca și Cristos? Da, toți trebuie să fim ca și Cristos. Dar Cristos a fost perfect; toți trebuie să fim perfecți? Eu n-am spus asemenea lui Cristos după trup, dragul meu frate; nu am spus în ce fel asemenea lui Cristos, dar în acest fel: Domnul nostru Isus a fost perfect, iar voi sunteți imperfecți și eu sunt imperfect; noi nu putem fi niciodată asemenea lui Cristos în trup; dar nu în acest mod ne încearcă Domnul. El spune: Voi nu sunteți în trup ci în spirit dacă Spiritul lui Cristos locuiește în voi. El nu vă judecă după trup, ci după spirit. Dar trupul nostru? Trupul vostru este socotit îndreptățit, meritul lui Cristos v-a fost alocat după trup, acoperind toate lipsurile și condițiile; între perfecțiunea în trup a lui Cristos și imperfecțiunea voastră în trup vă este atribuit vouă și mie meritul sacrificiului Său ca să acopere aceste lipsuri. Vedeți deci că trupul vostru este socotit perfect, în timp ce de fapt este imperfect. Dar scopul lui Dumnezeu când ne socotește perfecți este ca să ne putem prezenta ca sacrificii vii. După voința divină nici un sacrificiu nu poate veni la altarul Domnului decât dacă este fără pată și fără lipsă. Domnul nostru Isus a fost Mielul lui Dumnezeu fără pată și fără lipsă, și El a fost Cel acceptabil. Voi și cu mine avem pete și lipsuri după trup, și Domnul spune că nu putem veni la altar cu acestea. Ce trebuie să facem? Trebuie să scăpăm de ele. Cum? Ele trebuie toate acoperite. Ce le va acoperi? Meritul jertfei lui Cristos, atribuit și aplicat prin credință. Acesta acoperă toate lipsurile. Atunci, frate Russell, după aceea suntem acceptabili la altarul lui Dumnezeu? Exact acesta este punctul, dragi frați. Aceasta ne-o spune apostolul: “Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu (El iertându-vă păcatele și pregătind această acoperire pentru voi), să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înțeleaptă”. Sfântă? Da, sfântă. Ce am făcut noi să ne facă sfinți? Cristos a făcut lucrul care vă face sfinți. Cuvântul “sfânt” înseamnă “întreg sau complet”. Dreptatea lui Cristos atribuită ne face în mod socotit întregi, complet fără păcat și fără lipsă. Așa că după trup voi nu mai existați, spune apostolul, ci existați în spirit, ați încetat să mai fiți din punct de vedere uman, v-ați jertfit acea umanitate ca un serviciu înțelept pentru Domnul; vă socotiți de atunci înainte ca o nouă creatură, concepută de Spiritul sfânt. Acum, această nouă creatură concepută în Isus Cristos, membru al corpului lui Cristos, vedeți, este o persoană diferită de cea veche, și astfel apostolul a putut vorbi despre sine din acest punct de vedere ca despre vechiul “eu” și noul “eu”. El spune, eu, și totuși spune, nu eu. Aici este vechiul și noul. Aici este noul Pavel și vechiul Pavel. Vechiul Pavel, după trup, este socotit mort; noul Pavel, după spirit, este socotit viu. Așadar, aceasta este poziția noastră glorioasă, ca noi, ca și creaturi noi, să ne putem oferi jertfa, și ca noi creaturi suntem acceptabili pentru Domnul și putem lupta lupta bună și putem birui, Domnul ajutându-ne de-a lungul întregii căi. Dar ca noi creaturi trebuie să ajungem la această stare, nu trebuie să ne oprim; ca noi creaturi Dumnezeu ne spune că există o țintă, o copie a iubitului Fiu al lui Dumnezeu. Sunteți la țintă? O, spune cineva, nu aștept să fiu la țintă până în momentul morții mele. Ce te face să crezi că vei fi mai aproape de țintă în momentul morții decât cu o zi înainte? Nu există nici un motiv. Vedeți, această țintă este o țintă de caracter, iar voi și cu mine trebuie să ajungem la acel punct în caracter. Cum? În acest fel: Care a fost caracterul lui Cristos? În ce fel a oferit El sacrificiu? În acest fel: Iată, în sulul cărții este scris despre Mine, vin să fac voia Ta, O Dumnezeule. Legea Ta este scrisă în inima Mea. Acesta este punctul Lui de vedere — consacrarea deplină față de voința Tatălui, nimic mai puțin. Și trebuie ca voi și cu mine să ajungem la aceasta? Da. Ei bine, care este voința Tatălui? Voința Tatălui este ca noi să ne conformăm, cu inima, nu în mod necesar cu trupul, dar să faci cât poți mai bine după trup, însă trebuie să împlinești voința Lui cu inima, și voința Lui este să iubești pe Domnul Dumnezeu tău cu toată inima ta, mintea și ființa ta, și cu toată puterea ta. Putem noi ajunge la aceasta? Cred că da. Așa spune Domnul. Putem în mințile noastre. Cu mintea servesc legea lui Dumnezeu, spune apostolul, și cu trupul meu, într-o anumită măsură, servesc legii păcatului; dar trupul este socotit mort, iar Domnul nu judecă după trup. Dacă noi avem mintea lui Cristos, vom face tot ce ne stă în putință în trup, străduindu-ne să ținem trupul supus în armonie cu voința Domnului. Dar noi nu suntem judecați după trup, ci după spirit, după minte, după noua creație. Așa că iată, dragi frați: cu mintea voastră serviți legea lui Dumnezeu — toată inima, mintea, ființa și puterea voastră. Dacă e așa, atunci sunteți la țintă. Iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți? Da, spui tu. Iubesc pe toți și îmi place să fac bine la oricine și mă bucur de aceasta. Atunci ai ajuns să iubești într-adevăr pe frați? Da. Și-l iubești pe Dumnezeu? Da. Și iubești toată omenirea? Da. Nu vrei să faci rău nimănui? Nu. Nu vrei să faci nici un rău sau să vezi nici un rău? Îi iubești și vrei să vezi că li se face bine? Da. Ei bine, presupun că trebuie să fii la țintă. Aceasta este ceea ce pune Domnul ca țintă. Aceasta a făcut Cristos. El a iubit lumea și S-a dat pe Sine pentru ea. El a iubit pe Tatăl și Și-a jertfit viața să facă voia Tatălui. El i-a iubit pe ucenici; astfel iubindu-i pe ai Săi, i-a iubit până la sfârșit. Acesta trebuie să fie spiritul nostru, și imediat ce ajungi acolo, așa încât să iubești pe oricine și să iubești pe vrăjmașii tăi, ești la țintă. Este mai greu să iubești pe dușmanii tăi, dar trebuie să-i iubești; așa spune Domnul: “Faceți bine celor care vă urăsc” (Mat. 5:44). Dacă n-ai ajuns la punctul să iubești pe dușmanii tăi, nu ești la ținta premiului, pentru că nici unul având un standard mai mic nu poate fi din clasa aleasă. Ei trebuie să fie asemenea Fiului iubit al lui Dumnezeu, și aceasta este copia; aceasta este ținta. Dacă n-ai ajuns acolo, aleargă să ajungi acolo cât poți de repede. Lasă să treacă orice altceva în viață și ajunge la acest punct. Cineva poate spune: Există doar o singură persoană pe care n-o pot iubi; îmi este dușman și a vorbit cutare și cutare lucru. Nu are importanță ce a spus sau ce a făcut; tu nu trăiești pentru tine, nu-i așa? Tu trăiești pentru Domnul. Domnul spune: Scoate tot răul și invidia și orice altceva ce este greșit în inima ta și adu-ți inima în acea stare în care să-i iubești și să-ți placă să le faci bine. Aceasta înseamnă ajungerea la țintă. După ce ai ajuns acolo, ce să mai faci? Apoi stai. Să stai acolo este aproape nimic, este destul de ușor, ai zice. Dar stai puțin; stai puțină vreme acolo și vezi. Vei vedea că Adversarul va ajunge la tine pe diferite căi, și Domnul îi va permite să ajungă la tine. El va face diferite lucruri să te provoace să faci altceva decât să-ți iubești dușmanii și să-L iubești pe Domnul, pe frați și lumea. El va face tot ce-i stă în putință să-ți întoarcă mintea de la standardul glorios a lui Cristos. Vei fi asaltat într-o mie de feluri, mai mult decât ai fost asaltat pe drumul până la țintă, pentru că pe cale Domnul te-a protejat și a spus: Nu voi permite să fii ispitit mai mult decât ești capabil; dar când ajungi sus la țintă ești în stare să stai. Atunci voi permite să fii ispitit atât cât ești în stare să reziști. El știe cât poți și vrea să te încerce cât poți, pentru că toți aceia care vor fi din clasa celor aleși, glorificați, trebuie să fie pe deplin încercați și verificați, și trebuie demonstrat că ei au loialitate față de Dumnezeu și față de frați, și iubire în toate aceste privințe înalte și nobile.