UCIGAȘ—Lege pentru ucigaș, referitor la Cain. (Q499-2)

Întrebare (1916)—1—Geneza 9:6 spune: “Dacă cineva varsă sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui”. De ce n-a fost aplicată această lege generală împotriva lui Cain, care a junghiat pe fratele său Abel?

Răspuns—Nu erau mulți oameni care să verse sângele lui Cain. Ar fi fost foarte greu ca propriul său tată sau mamă să facă aceasta. Ei erau destul de triști cu o moarte în familie. Eu nu înțeleg că acest text ar însemna că a fost obligatoriu să se verse sângele unuia care a comis un omor, ci că un astfel de curs era justificat. Dumnezeu ar aproba executarea condamnării la moarte a unui ucigaș.

UNGERE—În contrast cu pecetluirea. (Q22-2)

Întrebare (1911)—1—Care este diferența dintre ungere și pecetluire în următoarele scripturi: “Și Cel care ne întărește împreună cu voi, în Cristos, și care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a și pecetluit” (2 Cor. 1:21, 22).

Răspuns—Ungerea este o ilustrație. Vă voi atrage atenția asupra ilustrației date în Scripturi. Am vorbit deja despre Cristos, Isus capul și biserica corpul Său, și această ilustrație a fost folosită în cazul preoțimii tipice. Citim despre Aaron că era preot. El în propria sa persoană a tipificat pe Isus și pe întreaga Biserică, preoțimea împărătească, și uleiul sfânt de ungere care fiind turnat pe capul lui a curs chiar până la poala hainelor sale. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă ungerea lui Aaron ca întreg și ungerea despre care vorbește apostolul, sub care venim noi. Când noi venim în Cristos, venim sub ungere. Ungerea aparține întregului corp pe care Dumnezeu l-a cunoscut dinainte și l-a predes­tinat, și dacă voi și cu mine venim ca membri în acel corp și ne menținem acea calitate, suntem membrii Celui Uns și suntem sub acea ungere; după cum spune apostolul, “ungerea pe care ați primit-o de la El rămâne în voi” (1 Ioan 2:27).

Dar pecetluirea este ceva ce merge dincolo de aceasta. Apostolul spune, Voi ați fost pecetluiți cu Spiritul sfânt, și nu ați fost doar unși cu Spiritul sfânt, ci ați fost și pecetluiți. Pecetluirea în cazul vostru și al meu continuă încă. Ce semnifică aceasta? Aceasta este imprimarea caracterului Domnului asupra voastră; El se imprimă tot mai mult asupra voastră; sunteți pecetluiți cu Spiritul sfânt. Cât va continua aceasta? Până în ziua răscumpărării. Dacă lăsați ca imprimarea să continue în voi, veți deveni tot mai mult o copie a scumpului Fiu al lui Dumnezeu, și aceasta este condiția pe baza căreia voi și cu mine putem rămânea în El; nu primim numai ungerea la început, ci de asemenea primim Spiritul și avem semnele calității de sfinți și de ucenici.

UNITATE—Vorbind aceleași lucruri. (Q723-1)

Întrebare (1908)—2—Te rog pune în armonie 1 Cor. 1:10 “Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveți toți același fel de vorbire”. Te rog armonizează acest text cu o altă scriptură: “Căci trebuie să fie și partide între voi, ca să se arate cei aprobați printre voi” (1 Cor. 11:19).

Răspuns—Cred că în prima scriptură Apostolul vorbește despre starea ideală pentru care noi trebuie să ne străduim; și anume, că toți cei care sunt într-adevăr poporul lui Dumnezeu se cuvine să încerce să aibă mintea lui Cristos, și se cuvine să știm că aceasta nu va fi contradictorie; că dacă tu și eu avem teorii diferite, ceva este greșit, și nu trebuie să fim mulțumiți a avea ceva greșit. Există doar o singură cale care este dreaptă și noi se cuvine să fim nerăbdători să avem acea singură cale. Dacă noi toți avem mintea lui Cristos, toți vom avea aceeași minte; și dacă Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său, ni l-a dat cu acest scop, ca tu să lași deoparte vederile tale personale și diferitele particularități și tendințe de gândire, și eu să le las deoparte pe ale mele și toți ceilalți să facă la fel, și să luăm în loc Cuvântul Lui. Uitându-mă peste această adunare și văzând câte forme diferite ale capului sunt, și multele particularități diferite de caracter, aș putea spune că voi nu puteți să vă înțelegeți în nimic; voi aveți capete total diferite. Dar vedeți, putem avea toți aceeași inimă și aceeași minte, pentru că oricare ar fi procesele naturale ale creierului vostru, ați fost de acord că nu cunoașteți nimic despre ele și că El știe totul și veți crede Cuvântul Său. Și celălalt este de acord cu acest lucru și eu am fost de acord cu acest lucru; așa că acum noi toți ne-am adunat împreună și avem o bază comună de lucru, și se cuvine să fim în stare, prin harul lui Dumnezeu, să făptuim drept. Capetele noastre ar trebui să fie în stare a fi în armonie rezonabilă asupra Cuvântul lui Dumnezeu. Așa să fie aceasta și să ne străduim spre acest rezultat. Este posibil, de fapt este probabil, că în poporul Domnului, după cum spune apostolul, să intre lupi răpitori și chiar dintre voi se vor ridica unii să tragă ucenici după ei, având o anumită măsură de mândrie și ambiție. Dacă este așa, la ce vă puteți aștepta? Puteți avea în aceste condiții o singură minte, o singură inimă, un singur gând? Nu. Atunci este necesar să se întâmple ceva, să se facă o despărțire, sau ca greșeala să se poată manifesta. Și poate fi o astfel separare, căci dacă există din aceștia în acea adunare, va fi mai bine ca ei să iasă afară. Așa că există două Scripturi: una arată condiția ideală și cealaltă arată desfășurarea reală a ei. Uneori aceste condiții greșite vor apărea și este voia lui Dumnezeu să se facă o clarificare, așa că va fi o separare treptată, ca ceea ce este adevărat și loial Domnului și aprobat de El să se poată manifesta între voi, pentru ca să fiți în stare să vedeți ce este greșit.

UNIVERSALISM—Credința Pastorului Russell. (Q724-1)

Întrebare (1909)—1—Crezi în mântuirea universală?

Răspuns—Cred că lumea a fost universal pierdută prin Adam. Cred într-o răscumpărare universală, că Cristos prin harul lui Dumnezeu a gustat moartea pentru fiecare om.

Cred într-o ocazie universală, deoarece chiar acesta este motivul pentru care Dumnezeu a dat pe Fiul Său să moară pentru lume, și toți, oricine o va accepta pe baza condițiilor lui Dumnezeu, adică o inimă perfectă și iubire pentru Dumnezeu și pentru om, să poată avea această ocazie. Cine nu o va accepta pe baza termenilor lui Dumnezeu nu o va putea avea deloc, ci va fi distrus dintre oameni.

UNIVERSALISM—Referitor la mântuire pentru cei răi cu voia. (Q724-2)

Întrebare (1909)—2—Înțeleg că există trei clase, mai întâi Biserica; a doua, cei care au încercat dar n-au reușit; și a treia, cei răi cu voia. Vor fi cei din a treia clasă mântuiți în final?

Răspuns—O întrebare ca aceasta arată că cel care a pus întrebarea n-a înțeles pe deplin situația. Ni s-a spus că dacă cineva a auzit un clopot de biserică bătând sau a văzut o Biblie aceasta înseamnă că el este în pericol de a merge în cer. Mulți oameni vând și mânuiesc Biblia fără să știe vreodată ce învață. Vedeți că păcătoșii cu voia nu sunt cei care au o voință, ci aceia cărora le-a fost luminată această voință. Aceia care primesc adevărata lumină sunt cei care au ochii înțelegerii deschiși. Dumnezeu va binecuvânta în curând toți ochii așa încât toți vor vedea, pentru că “Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor” (Isa. 35:5). Facerea răului cu voia va însemna moartea a doua.

UNIVERSALISM—Ar fi Dumnezeu autorul păcatului? (Q724-3)

Întrebare (1911)—1—Doctrina Universalismului îl face pe Dumnezeu, printr-o concluzie logică, autor al păcatului?

Răspuns—Presupun că ar depinde de logica folosită. Cred că într-un mod de gândire asupra subiectului acest lucru poate fi adevărat, dar presupun că prietenii noștri Universaliști n-ar gândi așa, ci ar avea o logică diferită.

URĂ—Lumea nu vă poate urî — cui i se vorbește? (Q321-2)

Întrebare (1907)—2—Te rog armonizează aceste versete: “Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine mă urăște, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele” (Ioan 7:7). Și celălalt text este: “Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea lumea vă urăște” (Ioan 15:19). Te rog armonizează aceste două texte, și în special cuvintele, “lumea nu vă poate urî” și “de aceea lumea vă urăște”.

Răspuns—Primele cuvinte au fost spuse unor ascultători ames­tecați, și celelalte au fost spuse celor care erau ucenicii Săi, pe care El îi adunase din poporul evreu. El a spus: Cei pe care Mi i-ai dat, ei au primit Cuvântul Meu, și pentru că au primit Cuvântul Meu și au devenit urmași în urmele Mele, de aceea lumea îi urăște pentru că și pe Mine M-a urât. Înainte nu i-a urât; înainte lumea nu le era opusă. Poate că i-a ignorat, dar nu i-a urât. Dar El purta lumina, iar lumina a mustrat întunericul, așa că ei au urât lumina și au urât pe purtătorul de lumină. Acum voi ați devenit părtași cu Mine în ținerea sus a luminii — “Tot așa să lumineze și lumina voastră” (Mat. 5:16) — și în măsura în care veți face așa, lumea vă va urî exact cum M-a urât și pe Mine.

URĂ—Pentru Satan și simpatizanții săi e potrivită. (Q321-3)

Întrebare (1915)—3—Te rog explică scriptura: “Să nu urăsc eu Doamne pe cei ce Te urăsc? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită” (Psa. 139:21, 22).

Răspuns—S-ar putea să nu fim siguri că înțelegem deplina sem­nificație a cuvintelor psalmistului din acest pasaj, dar putem aplica subiectul la noi și să spunem că toți din poporul Domnului trebuie să urască ceea ce este rău. Noi în mod potrivit nu putem avea simpatie față de ceea ce este rău. Și astfel, despre Domnul nostru Isus s-a spus: “Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus de însoțitorii tăi” (Evrei 1:9). Marele Cap al Bisericii a iubit dreptatea, și noi trebuie să cultivăm aceeași iubire pentru dreptate. El a urât nelegiuirea, păcatul, și noi trebuie să avem aceeași ură.

Există oameni care sunt mai mult sau mai puțin sub influența nelegiuirii din cauza slăbiciunii cu care s-au născut. Noi trebuie să urâm nelegiuirea, dar trebuie să învățăm tot mai mult să avem simpatie pentru biata rasă umană, după cum și Dumnezeu are simpatie pentru ea. Simpatia Lui este așa de mare încât “pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi”, cei nedrepți, cei în dezacord cu Legea lui Dumnezeu (Rom. 5:8). Noi trebuie să avem mintea Domnului; dar nu trebuie să avem simpatie pentru rău. Dacă sunt unii care au ajuns la un punct unde sunt în deplină simpatie cu nelegiuirea, și Scriptura ne asigură că sunt asemenea persoane, ei înșiși sunt nelegiuiți și ar putea fi în mod potrivit clasați împreună cu Satan.

Satan și-a arătat acest spirit nelegiuit nu numai prin cursul său, când mai întâi a sfidat pe Atotputernicul și a înșelat omenirea și a devenit ucigașul rasei noastre, ci tot timpul până în prezent. Isus i-a spus lui Satan: “Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8:44). Dacă Satan s-ar fi întors de la nelegiuirea lui, atunci fără îndoială Dumnezeu ar fi găsit o cale, chiar în cazul lui Satan, prin care el să se poată întoarce la Dumnezeu. Din moment ce el niciodată n-a manifestat nici o căință, nici o simpatie pentru dreptate, numele lui este folosit în mod potrivit în Biblie ca sinonim pentru nelegiuire.

Dar îngerii căzuți? Noi nu suntem în stare să-i judecăm. Biblia ne spune despre distrugerea finală a Diavolului și a îngerilor săi — cei care se dovedesc, ca și el, incorigibili. Toți aceia vor fi nelegiuiți — nu numai sub influența rea a altuia, ci ei înșiși inseparabil identificați cu nele­giuirea, din cauza propriei lor alegeri și voințe. Această clasă va include și pe oamenii răi și pe îngerii răi, și aceștia vor fi clasa celor care vor urî pe Dumnezeu, la care se referă textul citat de cel care întreabă: “Să nu urăsc eu Doamne pe cei ce te urăsc? Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită”.

Urăsc eu pe Satan? Desigur că da! Este o ură perfectă? Sper că este o ură perfectă, atât de mult încât n-aș compromite sau n-aș intra în ceva ce m-ar aduce în legătură cu vreuna din metodele lui Satan. Noi dorim să fim separați de orice este ocult, amintindu-ne că există doar doi stăpâni, unul Învățătorul nostru și celălalt împotrivitorul lui. Noi nu avem legături cu el. Tot interesul nostru este de partea Domnului. Pe Adversarul, Satan, prințul întunericului, îl urâm cu o ură perfectă; și oricine, fiind luminat pe deplin, se dovedește a fi dintre urmașii sau simpatizanții săi, merită aceeași ură.

Dar o astfel de ură n-ar însemna din partea noastră vreo plăcere ca ei să fie torturați de-a lungul veșniciei. Ar fi același fel de ură pe care o are Dumnezeu. Dumnezeu este în întregime drept și ura Sa va însemna distrugerea, la timpul potrivit, a lui Satan și a tuturor celor care sunt de spiritul lui. Aceasta este ura potrivită pe care trebuie să o avem, ură care ar dori să vadă pe împotrivitorii lui Dumnezeu distruși.

URECHE DE AUZIT—Este ea miraculoasă? (Q325-2)

Întrebare (1909)—1—Avem noi ureche de auzit printr-un dar miraculos de la Dumnezeu, sau pentru că chipul lui Dumnezeu n-a fost pe deplin șters?

Răspuns—Eu înțeleg că această expresie “ureche de auzit” poate fi privită din diferite puncte de vedere. Dacă te referi la omul natural, atunci ar avea un înțeles, dar dacă te referi la Noua Creatură, atunci ar avea alt înțeles. Ca de exemplu, dacă le vorbesc creștinilor și vorbesc că ochii noștri sunt deschiși și că urechile noastre sunt binecuvântate de Domnul, vorbesc de urechile și ochii noștri spirituali prin care putem aprecia spiritul Domnului. Altă ilustrație, la început când ai venit la Domnul, ai fost atras spre Domnul, sau ai auzit vocea Lui și ea te-a atras și ai venit la Isus. Aici urechea naturală n-a fost în întregime stricată prin cădere. Poate te-ai născut cu o anumită reverență care ar spune, Trebuie să aduci o jertfă Domnului, se cuvine să-I aduci mulțumiri. Aceasta te-a condus spre a-L căuta pe Dumnezeu și Lui I-a făcut plăcere să fie găsit, și te-a luat de mână spunând, pe aici, suflete onest, acesta este Isus, Cel prin care Eu sunt bucuros să-i primesc pe toți care ar veni la Mine. Dar nu faceți greșeala de a confunda urechea de auzit a naturii umane cu urechea de auzit a Noii Creaturi.

URIM ȘI TUMIM—Răspunsul lui Dumnezeu. (Q728-1)

Întrebare (1911)—1—Cum a răspuns Dumnezeu cu Urim și Tumim?

Răspuns—Nimeni nu știe exact cum s-a făcut acest lucru. Pieptarul marelui preot, care avea 12 pietre prețioase, numele fiecărei seminții pe câte o piatră, se presupune că era dus de Marele Preot în Sfânta Sfintelor când trebuia să întrebe ceva. De exemplu: Să mergem la război sau nu? Să facem acest lucru sau celălalt? Se presupune că ceva din Sfânta Sfintelor indica răspunsul pe acest pieptar, făcând ca o anumită piatră să strălucească în mod deosebit, sau ceva de genul acesta; dar totul este presupunere, nimeni nu știe nimic despre aceasta. Se presupune că trebuia să fie un da sau un nu. Dacă era întunecat era nu; dacă era luminat era da, pentru orice întrebare se punea. Dacă se referea la o anumită seminție, piatra care reprezenta acea seminție ar fi fost luminoasă sau întunecată în legătură cu acea seminție. Dar este doar o presupunere.

UȘA ÎNCHISĂ—Secerișul a trecut, vara s-a sfârșit. (Q229-1)

Întrebare (1910)—2—”Secerișul a trecut, vara s-a dus și noi tot nu suntem mântuiți!” (Ier. 8:20). La cine se aplică aceasta?

Răspuns—Înțeleg că aceasta ar părea să se aplice la o clasă care își vor da seama că Mireasa a fost luată și ei sunt lăsați; așa cum este descris în Apocalipsa cap. 19, când Marea Mulțime este ilustrată la timpul căderii Babilonului. Ei sunt eliberați când Babilonul cade: “Să ne bucurăm și să ne veselim și să-i dăm slavă, fiindcă nunta Mielului a venit (a avut loc) și soția Lui s-a pregătit (vers 7) (și noi suntem lăsați și suntem dezamăgiți, dar totuși), să ne bucurăm pentru că vedem planul lui Dumnezeu”. Acela este timpul când secerișul a trecut, vara s-a dus, și noi nu suntem printre cei din clasa mântuită, ci suntem lăsați și suntem din clasa servilor în loc de clasa Mireasă. Atunci vine un mesaj la această clasă și mesajul este trimis de cel care șade pe tron. Ei sunt invitați la ospățul nunții; sunt invitați să vină și să participe la festivități, după cum se menționează în Psalmul 45.

UȘĂ—Probabil încă nu este închisă. (Q229-2) R5721:12

Întrebare (1915-Z)—3—Ar fi vreo perspectivă pentru cel care se consacră acum să fie din clasa “Mireasă“, sau Chemarea a încetat deja?

Răspuns—Noi facem o distincție între sfârșitul Chemării Publice și închiderea ușii. Înțelegem că Chemarea publică s-a sfârșit când un număr suficient au fost invitați și au acceptat invitația — în 1881. Dar pentru aceștia care sunt invitați și acceptați trebuia să mai fie o încercare. Numai cei care îndură cu loialitate până la sfârșit vor fi în final socotiți ca victorioși. Alții, nedovedindu-se pe deplin loiali Legământului lor în viața de toate zilele, vor fi cu timpul șterși de pe listă, ceea ce înseamnă că nu au alergat cu credință. Aceasta va face încontinuu locuri libere care trebuie să fie ocupate. Dar o astfel de ocupare a locurilor libere nu necesită o nouă Chemare, ci doar o permisiune ca unul să intre când altul iese.

Gândul nostru este că un mare număr care s-au consacrat înainte de 1881 n-au reușit să “facă bine”. Gândul nostru este că sunteți încă în timpul când să vă consacrați, având toate motivele să sperați că vă puteți întări chemarea și alegerea prin credincioșie zeloasă în sacrificarea intereselor pământești în favoarea celor Cerești.

În orice caz, cel mai înțelept lucru pentru oricare dintre noi ar fi să ne predăm în întregime Domnului, imediat ce ne dăm seama de imperfecțiunea noastră și de îndestularea Domnului. Noi trebuie să fim bucuroși a-L avea pe El ca Îngrijitorul nostru, indiferent ce răsplată ne va da. Trebuie să fim siguri că un Împărat atât de mare și atât de generos ca Dumnezeu va da daruri bune tuturor celor ce sunt ai Lui. Cu alte cuvinte, după ce Turma Mică va fi completă, Domnul va fi bucuros să binecuvânteze într-un alt mod și pe alții care au spiritul ascultării și al sacrificiului.

UȘĂ—Închiderea ei. (Q229-3)

Întrebare (1908)—1—Este ușa închisă în timp ce unii sunt în trup, suferind mai departe încercări, sau ușa este închisă după ce ultimul membru al corpului este schimbat?

Răspuns—Vă amintiți pilda fecioarelor înțelepte și nechibzuite. Domnul ne spune că toate sunt fecioare. Această pildă nu se aplică la lume. Se aplică doar pentru cei care căutau pe Mire. Ea lasă afară din clasa fecioarelor — cei care se pregătesc pentru nuntă — pe toți ceilalți din lume. Și această pildă a fecioarelor înțelepte și nechibzuite arată că printre cei care căutau pe Mire și care-L așteptau, și care sperau să intre la nuntă, sunt două clase, cei înțelepți și cei nechibzuiți; și că cei înțelepți vor fi în stare la acel timp să discearnă faptul, vor fi în stare să audă bătaia Mirelui și vor fi treziți de bătaie. Ei vor înțelege că Mirele a venit și vor avea ulei în candelele lor; nu vor fi în întuneric pentru ca ziua aceea să-i ia prin surprindere ca un hoț; vor merge mai departe cu această lumină a cunoștinței și-L vor urma pe Domnul în acest timp, și vor intra cu El la nuntă. După cum o înțeleg eu, această pildă este în proces de împlinire acum, și mulți au intrat deja la nuntă, iar alții speră să facă progres în același fel ca și ei să intre la nuntă. Țineți minte, înainte de a intra există oricând o șansă să cazi, o șansă să te întorci și să devii o fecioară nechibzuită și să dai ocazia cuiva care n-a fost o fecioară înțeleaptă să intre între acele fecioare înțelepte și să-și ia locul acolo. Pilda este progresivă. Unul poate să cadă din acest număr și să devină nechibzuit, sau altul care a fost nechibzuit poate să intre și să fie înțelept, oricând înainte de a intra la nuntă. Dar în cele din urmă, când ultimul ales va fi fost intrat, nimeni nu va mai putea intra; acesta este sfârșitul. Când ultimul va fi fost încercat, desăvârșit și intrat, ușa trebuie să fie închisă pentru că vor fi numai 144.000 din această clasă, sau oricare ar fi numărul, dacă cineva este dispus să discute numărul și să creadă că acesta este simbolic. Nu știu dacă acesta este un număr literal; sunt înclinat să cred că este. Dar n-are importanță dacă este literal sau figurativ, este un număr limitat, un număr clar pe care Dumnezeu l-a predeterminat să constituie clasa aleasă, și trebuie ca voi și cu mine să ne întărim chemarea și alegerea prin intrarea în această clasă aleasă. Există un număr limitat de coroane; “Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa” (Apoc. 3:11). Dacă s-a pus deoparte o coroană pentru tine și dacă ai fost ales ca unul căruia Domnului îi face plăcere să i-o dea, atunci ține-o, nu deveni nechibzuit ieșind din rânduri, ci mergi înainte; nu lăsa ca uleiul tău să se împuțineze; ai grijă să rămâi credincios până la sfârșit și vei avea coroana; dar dacă te dovedești necredincios, acea coroană nu mai este a ta și cineva va fi lăsat să-ți ia locul. Coroana trebuie ocupată. Ușa nu se va închide până când ultimul va fi înăuntru, pentru că acolo trebuie să fie numărul deplin; ușa se va închide imediat ce va intra ultimul, pentru că nu va fi nici cu unul mai mult decât acel număr. Același lucru este ilustrat și în alt loc, unde el reprezintă pe Isus Capul Bisericii, care este Corpul Său, și noi suntem membre în parte ale corpului lui Cristos, și că toate aceste diferite membre ale corpului sunt complete. Vă amintiți că Apostolul spune că nu poți spune piciorului, nu am nevoie de tine, și mâinii, nu am nevoie de tine etc., pentru că fiecare parte a corpului este necesară. În acest fel Domnul ilustrează caracterul complet al corpului Său. În tip nici un om nu putea servi ca mare preot dacă avea un deget în plus la mână sau la picior, sau dacă îi lipsea un deget de la mână sau de la picior. De ce? Pentru că în tip marele preot a fost o ilustrație a acestei Biserici glorificate și perfecte, care nu va avea un membru în plus sau în minus față de numărul exact, necesar ca să fie complet corpul.