“Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită”.

Isaia 40:2

Vreme de 18 secole poporul evreu a trăit în afara spaţiului său geografic, împrăştiat printre alte popoare.

Eforturile sale de revenire pe pământul natal, începute la sfârşitul secolului trecut, au fost încununate de succes prin formarea statului Israel în anul 1948 şi continuă prin repatrierea evreilor din diaspora.

Reconstituirea statului Israel, după un lung şir de suferinţe, este un adevărat miracol al istoriei, consfinţind un destin unic, fiind unul din marile semne ale timpului, una din marile dovezi că lumea noastră se apropie cu paşi repezi de vremurile bune, vremuri de pace şi dreptate, prezise prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Înainte cu câteva zile de răstignire, Isus a profeţit împrăştierea evreilor printre neamuri, zicând: “De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie” (Mat. 23:37, 38).

Ei înşişi şi-au atras asupra lor această pedeapsă atunci când, la propunerea lui Pilat de a-L elibera pe Isus, mulţimea a spus: “Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri” (Mat. 27:25).

În Osea 9:10, Israelul este asemănat cu un smochin. De asemenea, în Luca 21:29-31, Domnul nostru Isus spune: “Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi   că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”.

“Înfrunzirea smochinului” — revenirea la viaţă a naţiunii evreieşti, este deci o mărturie sigură că trăim la sfârşitul “veacului acestuia”, când Domnul este gata să-Şi stabilească Împărăţia de pace şi dreptate pe pământ.

În contextul revenirii la viaţă a acestei naţiuni se încadrează şi viziunea lui Ezechiel despre valea oaselor uscate (Ezec. 37). Profetul a văzut o vale plină de oase uscate pe care a crescut carne, au fost acoperite cu piele şi, intrând duh în ele, au înviat. În versetele 11 şi 12 ni se spune clar: “… oasele acestea sunt toată casa lui Israel. … Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel”.

În această profeţie “mormintele” sunt ţările în care trăiseră ca străini. Şi iată, acum “mormintele” au fost deschise. Cine s-ar fi gândit vreodată că marele “mormânt”, Uniunea Sovietică, va fi deschis! Profetului Ieremia i s-a descoperit cu siguranţă, fiindcă spune: ““Iată vin zile”, zice Domnul, când nu se va mai zice: “Viu este Domnul care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!” Ci se va zice: “Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!” Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor” (Ieremia 16:14, 15).

Vedem, deci, că pedeapsa pe care şi-au atras-o asupra lor nu înseamnă îndepărtarea lor pentru totdeauna din favoarea lui Dumnezeu. Iată cum prezintă apostolul Pavel întoarcerea favorii la Israel: “O parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: “Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov”” (Rom. 11:25, 26).

Majoritatea creştinilor pun în legătură revenirea evreilor în Ţara Sfântă cu sfârşitul veacului acestuia, dar scopul revenirii lor acolo este încă neclar pentru mulţi.

Dacă am presupune că Dumnezeu vrea ca ei, odată adunaţi acolo, să se încadreze într-una dintre nenumăratele grupări religioase pentru a fi mântuiţi, ar fi în contradicţie cu ceea ce ne spune apostolul Pavel, că “… împietrirea lor va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor” (Rom. 11:25), adică până când Dumnezeu Îşi va fi ales un popor dintre neamuri, care să-I “poarte Numele” (Fapte. Ap. 15:14). Acest popor are multe denumiri în Scripturi, ca: “turma mică” în Luca 12:32, “trupul lui Hristos” în Efeseni 4:11, 12, “soţia Mielului” în Apocalipsa 19:7.

Deşi — ca indivizi — şi evreii au beneficiat în aceeaşi măsură de chemarea cerească tot veacul evanghelic, din cuvintele apostolului Pavel reiese că mântuirea lor — ca naţiune — va avea loc după terminarea alegerii Bisericii, căci el spune: “Izbăvitorul va veni din Sion (Hristos şi Biserica), şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov” (Rom. 11:26).

Prin urmare, convertirea la creştinism a lui Israel — ca naţiune — nu este pentru timpul prezent; şi chiar dacă Dumnezeu are un scop special cu ei pentru viitor, ei sunt supuşi păcatului, ca şi întreaga omenire (Ezec. 36:31). Ei rămân tot sub legea lui Moise, până când Hristos şi Biserica îi vor învia pe părinţii lor, Avraam, Isaac, Iacov şi pe toţi profeţii, prin care Dumnezeu va face cu Israelul un nou legământ, despre care vorbeşte profetul Ieremia în capitolul 31, versetele 31-33: ““Iată, vin zile”, zice Domnul, “când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor …, ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea” (după veacul evanghelic) zice Domnul: “Voi pune Legea Mea în lăuntrul lor … şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu””.

Sub acest legământ, al cărui mijlocitor va fi Hristos, israeliţii vor învăţa căile dreptăţii, le vor practica şi vor deveni un exemplu şi un îndrumător pentru alţii, cum spune Dumnezeu prin profetul Isaia: “… ei vor vesti slava Mea printre neamuri” (Isa. 66:19) şi profetul Osea: “Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflori ca crinul şi va da rădăcini ca Libanul” (Osea 14:5).

În acel timp se va îndeplini profeţia lui Mica 4:1,2: “În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor, şi popoarele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el şi vor zice: “Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion (Hristos şi Biserica) va ieşi Legea, şi din Ierusalim (Israelul trupesc restaurat) Cuvântul Domnului.””