Marele nostru purtător de poveri

 

“Aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” 1 Petru 5:7.

Aceste cuvinte de mângâiere ale apostolului Petru sunt adresate Bisericii lui Cristos; şi toţi care sunt din poporul Domnului îşi dau seama desigur că avem parte de griji şi greutăţi în viaţă, care ne dezorientează. Aceste griji ale vieţii vin şi peste cei care sunt din lume — peste unii mai mult şi peste alţii mai puţin. Dar în mod sigur ele vin peste toţi care sunt copiii lui Dumnezeu.

Cuvântul grijă este folosit în două moduri diferite. Gândindu-ne la cuvânt în sensul de a exercita o gândire cuvenită şi de a acorda o atenţie cuvenită lucrurilor care ne sunt încredinţate, sau de care suntem răspunzători, am putea fi în pericolul de a înţelege greşit textul nostru. Cuvântul grijă însă foarte adesea conţine ideea de îngrijorare, de tulburare a minţii; şi aşa este folosit de apostol în acest loc. Apostolul Pavel spune de asemenea: “Nu vă îngrijoraţi de nimic” — nu vă faceţi griji pentru nimic, nu vă neliniştiţi de nimic. Astfel am putea reda cuvintele sfântului Petru: “Aruncaţi toată grija asupra Lui; căci El Se îngrijeşte de voi”.

 

Importanţa lucrurilor mici

Sfatul apostolului nu este ca noi să respingem orice simţ de responsabilitate şi să încetăm a avea grijă în privinţa datoriilor şi obligaţiilor noastre. Bineînţeles că toţi suntem de acord că bărbatul sau femeia care nu se îngrijesc de nimic, în acest sens potrivit, vor fi total nepregătiţi pentru orice poziţie în viaţă. Observăm adesea dovezi din partea unora care nu sunt destul de atenţi. Poate că tapetul de pe perete a fost stricat din neglijenţă sau mobila a fost zgâriată; uşile sunt trântite sau lăsate deschise când ar trebui închise pentru a păstra căldura etc. Unii ar putea spune: O, acestea sunt lucruri foarte mici! Dar cine este neglijent, nepăsător şi neatent în aceste lucruri, foarte probabil că nu este vrednic de încredere în lucrurile mai mari.

Pentru noi personal este dureros să vedem aceste lucruri; şi fără îndoială este la fel pentru toţi cei care exercită o grijă cuvenită. Copiii lui Dumnezeu, reprezentanţii Lui înaintea oamenilor, nu trebuie să umble făcând gafe în lume sau să deranjeze pe alţii inutil, fie că sunt fraţi sau oameni din lume. Influenţa noastră pentru bine poate fi în mare măsură stricată prin neatenţie faţă de ceea ce am putea numi lucrurile mici, dar care în realitate nu sunt aşa. Există o zicală care este plină de înţeles: “Lucrurile mărunte fac perfecţiunea; dar perfecţiunea nu este un lucru mărunt”. Poporul Domnului trebuie să fie cei mai atenţi oameni din lume.

Domnul nostru a spus: “Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari”; şi reversul afirmaţiei poate fi la fel de adevărat — că cel care este necredincios în puţin, este necredincios şi în mult (Luca 16:10). Aceste lucruri mici din viaţa de zi cu zi se pot dovedi a fi probe mai hotărâtoare ale caracterului adevărat decât lucrurile care par mai mari. Mici amabilităţi, mici acte de consideraţie faţă de alţii, cât înseamnă acestea! Cât de mult afectează ele adeseori fericirea celor din jurul nostru şi influenţa noastră ca ambasadori ai lui Cristos! Astfel că trebuie să exercităm multă grijă şi atenţie în privinţa cuvintelor noastre, a acţiunilor noastre şi a tuturor lucrurilor cu care avem de-a face. Nu aceasta este grija pe care trebuie s-o aruncăm asupra Domnului ca să o poarte. Aceasta trebuie să o purtăm noi.

 

Experienţele noastre supravegheate de Domnul

Putem să fim siguri că Dumnezeu este cea mai atentă Fiinţă din Univers. El nu este grijuliu în sensul în care este folosit cuvântul în textul nostru — în sensul îngrijorării şi al neliniştii minţii — ci este plin de grijă în sensul corect şi potrivit. Există griji care vin asupra poporului Domnului pentru că sunt hărţuiţi de Adversar. Domnul permite aceste experienţe chiar cu scopul de a face pe poporul Său să-şi arunce grija asupra Lui, de a-i aduce mai aproape de El, de a-i învăţa îndurare răbdătoare, de a le arăta mai deplin nevoia lor de El, completa lor neputinţă şi nenorocire fără El.

Dar îngrijorările şi frământările — neliniştile care ne-ar împiedica în serviciul Domnului, care ne-ar priva de pacea în Domnul — trebuie înlăturate, nu neglijent însă, ci inteligent, cu gândul că Isus, marele nostru Purtător de poveri, ne-a invitat, da, ne-a îndemnat, să aruncăm toată grija noastră asupra Lui — tot ce ne-ar tulbura pacea. El ne va face sarcina şi necazurile uşoare. Aceasta este o odihnă a credinţei şi nu poate fi atinsă altfel decât prin credinţă în iubirea Lui, credinţă în promisiunile Lui.

 

Grija Tatălui pentru copiii Săi

În fiecare zi pe care o trăieşte, creştinul trebuie să se bazeze tot mai mult pe Domnul. Trebuie să­-şi dea seama mai mult decât înainte că Tatăl nostru ceresc, care S-a îngrijit de iarba de pe câmp şi de păsările cerului, Se îngrijeşte cu mult mai mult de copiii Săi decât de flori şi decât de multe vrăbii, şi că El are un plan şi pentru lume — un aranjament pentru binecuvântarea ei la timpul potrivit. Dar noi am intrat deja în binecuvântarea Domnului; am devenit deja copiii Lui şi suntem în grija Lui specială. Şi “cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei care se tem de El” — cei care Îl respectă.

Nu putem fi copii credincioşi ai lui Dumnezeu dacă suntem plini de îngrijorare. Îngrijorarea este un lucru, dar grija cuvenită este altul. Noi trebuie să fim mai atenţi în fiecare zi şi astfel să fim în stare să ne îndeplinim obligaţiile faţă de lume în general, faţă de familiile noastre, faţă de noi, faţă de fraţi şi faţă de Domnul — să-I facem Dumnezeului nostru un serviciu mai eficient.

Nu trebuie să fim tulburaţi şi neliniştiţi, că unde ne vom cumpăra următorul costum de haine. Avem un costum de haine pentru prezent, aşa cum S-a îngrijit Domnul să ne dea; şi trebuie să facem tot ce putem pentru a ne aproviziona cu lucrurile necesare. Dacă Domnul nu ne va da niciodată haine la fel de bune ca şi ale altora, sau hrană la fel de bogată şi gustoasă, să nu ne facem griji, ci să fim mulţumiţi cu orice aranjează providenţa Sa pentru noi şi să acceptăm recunoscători. El ne va da ce este mai bun — ce este pentru binele nostru ca şi Creaturi Noi. Să nu ne îndoim, nici să nu ne temem că nu Se va îngriji de nevoile noastre. El ştie totul despre situaţia noastră şi nu este indiferent faţă de bunăstarea noastră. “Smeriţi-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, să vă înalţe, aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”

Cât de necesară este această umilinţă înaintea lui Dumnezeu şi cât de încurajatoare şi de preţioasă este această asigurare iubitoare! În timp ce înaintăm pe această cale binecuvântată marcată de Domnul nostru, să învăţăm tot mai mai mult că nu trebuie să cerem nimic potrivit voinţei noastre, ci numai ca voia Sa să se facă în noi şi pentru noi. Înţelepciunea Sa nu greşeşte. Să-I spunem Domnului despre toate poverile noastre, mari şi mici, şi să ne însuşim iubirea şi simpatia Lui, aplicând în inimile noastre balsamul Cuvântului Său, al promisiunilor preţioase care sunt moştenirea celor care sunt ai Lui, încrezându-ne în El, că El este în stare şi doritor să ne satisfacă fiecare nevoie — da, că Îi place să ne binecuvânteze astfel, dacă rămânem în iubirea Lui.

“Cât de puternică şi dulce grija Tatălui este!

Cuvintele ca muzica în aer vin,

Răspunzând la şoapta rugăciunii mele —

“El are grijă de tine!”

 

Atunci nimic nu mă poate răni, umbră sau lucire,

Nimic ce este rău nu poate atinge ce sunt sau ce este al

meu,

Fiindcă Tu, cu tandreţea Ta divină,

Ai grijă de mine!”

R — 5508 / august 1914