Referinţe Scripturale referitor la începutul Împărăţiei

Unii spun că dacă fratele Russel ar fi acum în viaţă, el ar schimba multe în scrierile sale, dar noi nu credem că el ar schimba Biblia – dar anume Biblia ne spune clar:

Isaia 52:7 – “Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele ?elui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele ?elui ce aduce veşti bune, care vesteşte mîntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului “Dumnezeul tău împărăţeşte!”” – membrele picioare – în viaţă, în carne, pe pămînt, Biserica nefiind încă completă, ei vestesc pacea, mîntuirea, şi că – “Dumnezeul tău împărăţeşte!”; Hristos cu Biserica împărăţeşte, prin această vestire şi prin întrega lucrare a lor din timpul Secerişului, care include şi cea de Secerare ******* (Secerişul mare puţini secerători) – ca clasă, căci ca clasă primeşte ca răsplată nemurirea dar totuşi ştim că “chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea” – 1 Cor. 15:41, şi tot ca clasă “vom fi răpiţi toţi împreună”, “în nori”, “ca să întîmpinăm pe Domnul” – 1 Tes. 4:17, dar dovezi mai amănunţite cu privire la aceasta puţin mai jos ???????, acum să ne oprim puţin la faptul că – Regele Pămîntului – acesta este acum începînd cu 1874 titlul Lui Isus care este şi Fiul Omului şi nici unul mai jos, şi nu are El acum un altcareva titlu după care ar mai trebui să primească şi apoi pe acesta – Regele Pămîntului împărăţeşte în timp ce membrele picioare încă în viaţă vestesc aceasta, că – “Dumnezeul tău împărăţeşte!”, vestesc Sionului – credincioşilor *******, nu celor înviaţi căci ei n-au nevoie să li se vestească ceea ce ei deja fac şi ceea ce ei ştiu şi văd “deplin” şi “faţă în faţă” – 1 Cor.13:12, El împărăţeşte dar ei ultimii membri, care se socot ca membre picioare dacă îşi îndeplinesc consacrarea şi jertfirea, în timpul cuprins din 1874 încoace, conform începutului secerişului; ei îs pe pămînt şi vestesc acestea, pe pămînt, astfel că nu ne putem aştepta ca El să înceapă să împărăţească şi nimeni din Biserică care include numaidecât şi picioarele, să nu mai fie pe pămînt; sau nu ne putem aştepta ca picioarele să fie sus în glorie şi să vestească, căci e un corp întreg şi “bine închegat” – Efes. 4:16, şi dacă toţi ar trebui să fie sus în glorie ca doar atunci să înceapă să împărăţească, după cum s-ar putea presupune, atunci toţi ar trebui să vestească, şi nu numai picioarele care îs pe pămînt; El cînd începe a împărăţi trebuie să fie pe pămînt picioare ale Sale, Picioare ale Lui – “Picioarele celui”, care să vestească aceasta că – “Dumnezeul tău împărăţeşte!”, şi încă ei trebuie să vestească aceasta “pe munţi” – împărăţiile acestei lumi rele, deci El trebuie să împărăţească începîndu-şi împărăţia încă cînd sunt aceşti “munţi”, aceste împărăţii ale răului din prezent, care să aibă ceva putere, şi astfel nu ne putem aştepta să-l vedem împărăţind, începînd cu timpul doar după ce nu vor mai fi aceste împărăţii şi domnii rele, cum va fi în timpul de după anarhie, cînd vor învia profeţii, căci atunci nu pot picioarele vesti pe munţi, dacă ei – munţii nu sunt, deci nu poate El atunci abea să înceapă a împărăţi în timpul de după anarhie, cînd vor învia profeţii, a cărui “foc mistuitor” ******* , numaidecît va trebui să le distrugă complet şi definitiv pe aceste împărăţii şi domnii ale răului, Nu! Nicidecum nu! ci conform acestui verset El trebuie să înceapă a împărăţi pînă atunci, pînă a fi ele distruse, pînă a nu mai fi ele, pînă la căderea lor, deci – cînd ele încă mai sunt ca munţi – “Dumnezeul tău împărăţeşte!”; şi încă mai mult, conform versetului Biblic picioarele trebuie să vestească pe munţi – pe pămînt, în carne chiar pînă la etapa finală a anarhiei ce se termină cu “necazul lui Iacob” de la Ieremia 30:7, deoarece Christosul întreg, cap şi corp, glorificat deja cu toţii sus, nu pe munţi şi nu ca picioare ci ca Hristosul întregit, va fi Acela care la sfîrşitul celui mai îngrozitor timp de anarhie, care va fi pe cale aproape de a distruge omenirea cu totul – va opri, va linişti valurile mării – Marcu 13:20; un alt motiv de ce ei trebuie să vestească “Dumnezeul tău împărăţeşte!”, pe pămînt şi în carne pînă de a se sfîrşi anarhia, şi chiar pînă de a se completa Biserica este că mai vine şi “noaptea cînd nimeni nu va putea lucra” – Ioan 9:4, şi evident atunci în timpul acelei nopţi Picioarele nu vor putea aduce veşti bune şi vesti pe munţi, deoarece “nimeni” nici Picioarele, nici altcineva “nu va putea lucra”, deşi acum în timpul Secerişului numai membrii corpului şi în cazul dat anume picioarele “lucrează” şi sigur că nici după înălţarea tuturor nimeni nu va mai “putea lucra” la dezvoltarea şi zidirea Noii Creaţii în Isus Hristos deja zidite şi dezvoltate atunci şi nici nu vor putea vesti ca Picioare căci “Ilie s-a înălţat la cer într-un vîrtej de vînt” – 2 Împăraţi 2:11 şi după aceea, după vîrtejul deja început ??????? nu va mai rămîne nimeni din această clasă a celor “mai mult ca învingători” ******* pentru a mai “putea lucra”. Această împărăţie nu se poate referi ca o împărăţire directă sau numai a lui Dumnezeu Tatăl, căci în primul rînd Tatăl se odihneşte în ziua a şaptea – Geneza 2:2,3, de lucrările Lui – pămînteşti, de pe pămînt, cu pămîntul, pe care Le-a început şi Le-a terminat cu succes şi care toate în ziua a şaptea cînd “s-a odihnit de toată lucrarea Lui“ – Geneza 2:3, “erau foarte bune” – Geneza 1:31, dar mai cu seamă deoarece Isus tot – este un Dumnezeu – Ps. 45:6, Ieremia 15:16, Isaia 9:6 şi în acelaş rînd: Puterea şi dreptul de a domni şi de a împărăţi a Tatălui nu se diferă deloc pînă la acest timp 1874 şi după 1874, Tatăl nu trebuie să Le aştepte şi nimeni nu trebuie să I Le deie, dar Fiul este acela căruia I s-a dat “toată puterea în cer şi pe pămînt” Matei 28:18, care a primit, care este primitorul, ******* şi care aştepta pînă la a doua prezenţă să şi-o ieie “în stăpînire puterea sa cea mare” din Apoc.11:17, ca să-şi pună în acţiune sceptrul sau toiagul său de domnie şi de cîrmuire din Geneza 49:10, căci domnia e o domnie de judecată dreaptă şi în cumpănă – Ps. 45:6 şi “Tatăl nu judecă ci toată judecata a dat-o Fiului” – Ioan 5:22, care abia acum a venit timpul şi doar de “acum” – din 1874, are El dreptul de a le aplica – 1 Petru 3:22, de a pune în funcţie puterea care pînă acum era inactivă, căci acum pe scaunul de domnie al Tatălui şade Fiul – Apoc. 3:21, şi El este acela căruia la prima lui venire după înălţare I s-a zis “Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale”- Ps. 110:1 şi care acum, după ce a aşteptat, la a doua sa prezenţă, din 1914 (în conformitate cu expirarea cotractului legal de drept Divin de guvernare a Neamurilor asupra pămîntului) I s-a zis “Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi” – Ps. 110:2, şi astfel El “trebuie să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele sale” – 1 Cor. 15:25, nu după ce vrăjmaşii nu vor mai fi sau vor fi deja supuşi, “cel din urmă fiind moartea” versetul 26, nu! după ce vor fi puşi “supt picioarele sale” El “trebuie să împărăţească” şi nici nu după ce nu vor mai fi în faţa şi în calea sa aceşti vrăjmaşi, Nu! Nicidecum! căci dacă ar fi aşa cum presupun unii, atunci nu ar avea vrăjmaşi – la plural – mai mulţi, nu numai moartea care este cel mai principal, în mijlocul cărora să împărăţească, şi dacă aceştia vrăjmaşi I s-ar supune deodată şi repede şi de bunăvoie, într-o zi literală sau două, fără război şi fără împotrivire – atunci n-ar avea pe cine “pune (supune, prin forţă) supt picioarele sale”, căci prin supunerea şi zdrobirea cu putere a acestor vrăjmaşi, El împărăţeşte, şi El împărăţeşte chiar acum începînd din 1874, chiar acum pînă la zdrobirea lor completă, cît mai sunt încă vrăjmaşi, cît mai sunt încă munţi, cît au putere El le Judecă căci sunt ale Lui – Ps. 82:8; o altă dovadă că anume direct Fiul este şi nu Tatăl, sau altfel vorbind anume că Tatăl face aceasta dar indirect – prin Fiul, o avem în – Ps. 110:5,6, căci nimeni altul nu poate fi “Domnul da la dreapta Ta” decît Domnul Isus Hristos *******, care “în ziua mîniei Lui” nu după şi nici nu pînă, “Zdrobeşte pe împăraţi” “îi pune supt picioarele Sale (supune)” prin ceea că “împărăţeşte în mijlocul vrăjmaşilor” adică “El face dreptate printre Neamuri”. Cu toate acestea am vrut doar să dovedesc că “Dumnezeul tău împărăţeşte“ se referă la Christosul întreg, pînă la glorificarea celor care vestesc, atît cei dincolo de văl cît şi cei dincoace de văl, căci Matei 19:28, Luca 22:30 ne spun acestea, anume că – atît cei dincolo de văl cît şi ceilalţi dincoace de văl au toţi parte în lucrarea aceasta, adică – că dacă Fiul, Regele, “Împăratul peste tot Pămîntul” – Ps. 47:7, “împărăţeşte peste Neamuri şi Şade pe scaunul Lui de domnie” – Ps. 47:8, El nu împărăţeşte singur şi nu şade singur pe scaun de domnie ci numaidecît El cînd împărăţeşte – El împreună cu restul corpului său – Ps. 47:2,3,4 împărăţeşte, şi cu El stau şi ei pe scaune de domnie, cei care s-au dovedit deja “credincioşi pînă la moarte” – Apoc. 2:10; dar dacă se va pune întrebarea: Unde Împărăţeşte? voi răspunde cu o altă întrebare – Unde El trebuie să împărăţească? în cer? unde e Tatăl? starea în care se află îngerii? Apoc. 3:21 ne spune că după înălţare Fiul şedea pe tronul Tatălui, unde e tronul Tatălui? care e tronul Tatălui? sigur că cerul – Isaia 66:1, dar să nu confundăm acest cer unde locuieşte Tatăl, şi care este “scaunul de domnie” al Lui, cu cerul sau cerurile “Spirituale, religioase” ale sistemelor pămînteşti eclesiastice, şi dacă El se aflăa pe tron, acolo în cer El făcea şi face ordine, făcea şi face regulă, El guverna şi guvernează şi regulează totul, dar mai mult ca atît survine o altă întrebare: ce în locurile cereşti la sfîrşitul veacului evanghelic e cava murdar, necurat, dezordine, ceva ne în ordine, ceva de schimbat, ceva ne în conformitate cu voinţa Lui şi acolo trebuie de făcut regulă? Nu! Nicidecum nu! căci voia Tatălui va fi ajuns să fie făcută pe pămînt “ca în cer” – Mat. 6:10, cum se făcea şi cum se face acum în cer. Nu! ci ordinea şi regula trebuiesc făcute pe pămînt, după potop cerul s-a curăţit, Satan cu îngerii săi demoni aici pe pămînt lucrează nu acolo, ei se află în atmosfera pămîntului, deci “Dumnezeul tău împărăţeşte“ nu se referă la împărăţirea în cer, deşi împărăţia e spirituală dar ea trebuie să opereze şi operează şi lucrează pentru a instala şi stabili o ordine mai bună pe pămînt, şi nici nu poate El împărăţi în cer nu mai devreme ca din 1874; dar cum mai presupun unii, dacă împărăţeşte El ,,numai între şi în Biserică” – Biserica aceasta e pe pămînt, sau ce El şi-a înviat în 1878 corpul şi împărăţeşte numai între ei, cei dincolo de văl? Nu! sau dacă El împărăţeşte numai “în şi între Biserică” care încă e în carne, care e Biserica pe pămînt deci rezultă că El împărăţeşte pe pămînt în şi între Biserica care e pe pămînt, sau ce numai Ea simte înfăptuirea judecăţilor verdictelor guvernării sale împărăţeşti şi Exercitarea Autorităţii Sale Regale pe întreg pămîntul – Ps. 2:9, 93:1, 96:10? Dar să fim Treji! Atenţi! Veghetori! cel mai important aici este, lucru – care Satan atît de iscusit l-a ascuns de la vederea noastră prin tot felul de teorii înşelătoare, şi acesta este faptul că versetul spune că: Picioarele zic Sionului “Dumnezeul tău împărăţeşte!” deci, ca membre Picioare noi trebuie să vestim aceasta, dar dacă bazaţi pe tot felul de interpretări care trebuiesc cercetate: atît discursurile, atît gîndurile, cît şi versetele şi tipurile şi antitipurile şi parabolele şi viziunile şi imaginile etc, trebuiesc toate luate, cercetate pe subiect, în contextul întregii lucrări, luînd în vedere şi ce e mai sus şi ce e mai jos şi ce a vrut să spună autorul cu aceasta şi ce a mai spus în altă parte cu privire la tot acelaşi subiect şi cu privire la tot acelaşi verset sau din ce punct de vedere autorul într-un loc sau altul spune aşa sau altfel sau foloseşte o expresie sau alta, un verset sau altul, căci dacă aflăm din 2 Petru 1:20 că “nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură” şi din 2 Tim. 3:16 că “toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu” toată este “de folos” adică nu numai un verset, nu numai o proorocie ne lămureşte tot adevărul cu privire la oricare subiect, deci tot aşa trebuie să fie şi lămurirea, tălmăcirea, tîlcuirea Scripturii nu numai luînd un cuvînt, două, o expresie, două ca dovadă a ceva ce conpromite Adevărul, deci dacă astfel nu recunoaştem şi prin urmare nu vestim acum ca fiind Picioare, dacă nu vestim că “Dumnezeul tău împărăţeşte!” în adevăratul şi unicul sens şi înţeles Scriptural al Împărăţirii lui Hristos împreună cu membrii corpului său după Biblie începînd cu 1874 – atunci nu suntem Picioare, căci Picioarele – vestesc aceasta, dacă nu suntem Picioare nu suntem din corpul lui Hristos, dacă nu suntem din corpul lui Hristos nu suntem ai Lui, nu suntem cu El, dacă nu suntem cu El – suntem împotriva Lui *******. Deci să nu ne trezim că luptăm împotriva lui Dumnezeu! – Fapte 5:39, dacă nu vestim nu facem lucrarea Picioarelor care pretindem că suntem din corp, nu îndeplinim obligaţiunile legămîntului de jertvire, să fim atenţi dragi fraţi la ce ne poate duce o astfel de eroare, căci aşa este, anume o eroare şi rătăcire, deoarece găsim scris în multe versete ******* : să nu fim duşi în eroare, în întunerec, să nu cădem, dar noi cai care credeam şi credem că “Dumnezeul tău împărăţeşte!” din 1874, nu avem de la ce cade în rătăcire, nu avem situaţia de la lumină la întunerec, dacă rămînem la ceea ce am mai fost pînă amu, tari în credinţă şi astfel deplin încredinţaţi în cugetul nostru prin dovezile Scripturale ale “Cuvîntului sigur al profeţiei la care bine faceţi că luaţi aminte” *******, şi prin evenimentele de prin prejur, fiecare personal – Rom.14:5, căci nu avem această schimbare ca să fim cei duşi în eroare, deoarece ca să fim duşi în erore, să cădem în întuneric, ca să avem această situaţie de schimbare ar trebui să credem mai întăi una, apoi să o “luăm înainte” *******, şi să credem alta, dar noi ceea ce am crezut tot aceea credem, tot aşa am rămas; după cum a zis un frate, doar pur logic e mai mare posibilitatea ca aceste versete să se refere la cei ce-şi schimbă credinţa pe ceva nestabil, adică “şi aşa şi aşa”, cu alte cuvinte sau: 1. noi care vestim “Dumnezeul tău împărăţeşte!” Christos împreună cu cei înviaţi şi cu cei dincoace de văl împărăţeşte pe pămînt din 1874 şi cu mai mare putere ??????? din 1914, sau noi eram în eroare, şi suntem tot în ceea ce eram, şi astfel nu ne-am schimbat şi n-am căzut de nicăieri în întunerec, în care deja eram şi n-am schimbat adevărul pe eroare; sau 2. eram şi am rămas şi suntem în lumină dar cei ce s-au depărtat de lumina sfeşnicului profeţiei *******(sfeşnic stele), dar care erau cu Adevărul, sau nutrit din el dar l-au respins după ce s-au hrănit din el, şi nu mai sunt de acord – se schimbă, cad de la al proclama şi al răspîndi, al recunoaşte – cad în eroarea, întunericul şi rătăcirea nevederii cu ochii literali – 1 Cor.14:22 – o astfel de eroare ne poate duce la încălcarea legămîntului de consacrare şi nici pe alţii nu-i lăsăm şi-i împiedicăm de a-şi face lucrarea – dacă nu vestim ca Picioare că “Dumnezeul tău împărăţeşte!” dar nu e treaba noastră să judecăm pe alţii, “nu cu privire la alţii” – Gal. 6:4, ci pe noi înşine să ne cercetăm – 2 Cor. 13:5: facem noi sau nu şi această parte, din multe altele lucrări ale legămîntului nostru, înfăptuim noi oare, căutăm a înfăptui sau nu, ca Picioare ale corpului lui Hristos, lucrarea Picioarelor de a vesti: “Dumnezeul tău împărăţeşte!”??? vestim noi oare că: Hristos cu clasa Biserică Împărăţeşte pe Pămînt din 1874???

Daniel 2:44 – “Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui vecinic.” – deci ne spune oare versetul că – după ce nu vor mai fi aceste împărăţii – Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie?; – sau ne spune oare versetul că – după ce se termină sau după ce trece Timpul sau vremea acestor împăraţi – Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie?; sau ne spune că – înnainte de Timpul rezervat, permis acestor împăraţi de a guverna pămîntul – Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie?; Nu! Nicidecum! Ci ceea ce ne spune versetul este: “în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie”, timp sau vreme care conform profeţiilor de la Luca 21:24, Ezekiel 21:25-27, 30:3; Daniel 4:25, şi multor altor, se numeşte “Timpul Neamurilor” şi care cuprinde perioada din 606 î.Ch. şi pînă la 1914, astfel că în vremea lor, în acest timp al guvernării legale de autoritate Divină a Neamurilor pe pămînt şi asupra pămîntului din 606 î. Ch. şi pînă în 1914, “Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie”, nici pînă nici după această perioadă, nici pînă în 606 î. Ch. nici după 1914, noi nu trebuie să ne aşteptăm ca Dumnezeul cerurilor să ridice o împărăţie, astfel că lucrarea de ridicare sau stabilire a împărăţiei nu trebuie să ne aşteptăm să înceapă numai după ce aceste împărăţii rele, guvernarea lor, răutatea din timpul lor şi influienţa lor vor fi distruse şi trecute, deşi ştim că “li s-a îngăduit o lungire a vieţii (după 1914)” Daniel 7:12, totuşi nu a puterii şi guvernării legale aoturitare ci doar “o lungire a vieţii” căci “au fost desbrăcate de puterea lor” Daniel 7:12; ca să înţelegem cum Tatăl ridică dar totul prin Braţul Său Isaia 40:10, prin Fiul ******* , vezi Coloseni 1:15-18, unde spune că “prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pămînt” şi “Toate au fost făcute prin El şi pentru El” şi “toate se ţin prin El” nu numai sau ţinut ca să se presupună că acum nu este la fel ceea ce ar contrazice Iacov 1:16,17 dar “se ţin prin El” “pentruca în toate lucrurile (Fiul) să aibă întîietatea”, şi mai direct ne spune că în acea-stă zi nu în zilele, sau mai multe zile, ci într-o zi Dumnezeu prin Isus Hristos face lucrarea de înviere, şi cu cei morţi şi cu cei vii, ca prima parte a judecăţii sau a zilei judecată în Rom. 2:16, Fapte.17:31 şi Fapte.10:42, ca să nu spunem că lucrarea cu cei care-s vii nu se include în această zi, care-s vii din punct de vedere a lui Dumnezeu conform nu numai Ioan 5.24 ci şi 1 Ioan 3:14 ******* , citez, Rom. 14:10 unde Pavel vorbeşte “toţi” şi cei vii şi cei morţi “ne vom înfăţişa” adică se include şi pe el, că – ne vom – nu în viaţa pămîntească cînd a rositit ci în viitor, nu în timpul judecăţii şi dării socotelii de la sfîrşitul vieţii, ci în altă vreme, altă zi, cînd? “în ziua mîniei şi arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” Romani 2:5,6 cînd “va răsplăti fiecăruia după faptele lui”, fiecăruia şi celor vii şi celor morţi va răsplăti în a aceeaşi – zi a Răsplăţilor (despre care vom vorbi mai jos)*******, în această zi, adică cum ne spune în Apoc. 22:12 la a doua prezenţă cînd vine şi “răsplata este cu El” Isaia 62:11, ca să dea “fiecăruia după fapta lui”, căci El este acela care ”s-a întors după ce îşi luase împărăţia” conform Luca 22:29 şi Luca 19:15 care s-a întors deja cu ea în 1874, şi care a început lucrarea Sa, prima lucrare a împărăţiei, a împărăţirii, dintăi cu “robii aceia” în armonie cu Luca 19:15, nu vreau să spun că Biserica nu se judecă în timpul vîrstei Evanghelice sau că fiecare membru nu se judecă în timpul vieţii sale sau nu va veni la darea de seamă în încercarea finală de la sfîrşitul vieţii ci vreau să spun nu mai mult şi nu mai puţin, doar cum spun aceste versete şi 2 Cor. 5:10 că şi cei vii în aceaşi zi se vor înfăţişa, vor învia, ca să stea înnaintea Judecătorului – pentruca fiecare să-şi primească răsplata – deci aici se referă că “ne vom înfăţişa înnaintea scaunului de judecată” “ca să primim răsplata”, dar fiecare după legea ordinii “fiecare la rîndul cetei lui” 1 Cor. 15:22,23 şi în modul potrivit dintăi cerul, cei spirituali, care au fost cu mintea spirituală, cu mintea cea nouă începînd cu Hristos “care este cel dintîi rod”, “apoi, la venirea lui, cei ce sunt ai lui Hristos” adică 2 Cor. 4:14, să nu uităm cînd? va răsplăti fiecăruia? “la venirea lui” Apoc 22:12, “în ziua cînd Dumnezeu, va judeca, prin Isus Hristos” Romani 2:16, “viii şi morţii” 2 Tim. 4:1 “în ziua în care va judeca cu dreptate lumea” Fapte 17:31, “în ziua miniei şi arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” Rom. 2:5,6 deci în această unică zi care ea unica, e numită “ziua aceea” în 2 Tim. 1:18 ******* (ziua de apoi, Domnului), nici o altă zi nu mai e numită astfel, deci în această unică zi Dumnezeu prin Isus Hristos lucrează, înviază, are de a face şi cu cei morţi şi cu cei vii – 1 Cor. 3:13 ! Nu în altă zi sau zile şi nici nu aparte, Deci dacă lucrarea cu cei vii a început în 1878, rezultă că şi ziua în care lucrează cu cei vii a început, şi dacă ziua în care lucrează cu cei vii şi cu cei morţi a început rezultă că în acelaş rînd a început şi perioada pentru lucrarea şi cu cei morţi din aceeaşi zi, nu ziua de la prima secundă şi pînă la ultima secundă numai pentru lucrarea cu cei morţi, ci perioada sau ziua în care lucrează cu cei morţi deja a început, nu lucrarea cu cei morţi este ziua aceasta ci lucrarea cu cei morţi se face în zi, în timpul ei, nu că numai sau anume cu această lucrare începe ziua şi tot numai sau anume cu ea se sfîrşeşte, ci ziua începîndu-se – în această zi începută deja, se va face această lucrare, care va fi în această zi; cînd însuşi Tatăl a zis “în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” Geneza 2:17, ştiind că ziua e de 1000 de ani 2 Petru 3:8 şi Ps. 90:4, cînd a murit Adam cu adevărat şi complet şi în sensul deplin al cuvîntului – la începutul zilei? Nu! şi nici în fix sfîrşitul ei al 1000-lea an de la cădere, nu ci în timpul, pe parcursul, în perioada care aparţinea acelei zile de 1000 de ani aavut loc procesul lui treptat de moarte, niciodată în Scripturi cînd se spune că “în o zi” se va face, se va înfăptui o lucrare nu se referă că în acea zi se face numai acea lucrare şi nici că ziua începe numai cu această lucrare şi se sfîrşeşte numai cu ea; mai departe ce ne spune versetul: “Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii”- cine Ea, despre cine vorbeşte versetul nu despre ridicarea împărăţiei, nu la împărăţie se referă – Ea – împărăţia – va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, deci aceste domnii ale răului, căci aşa sunt, trebuie să fie, să existe, să-şi aplice, folosească încă răutatea sa, nu trebuie să ne aşteptăm ca această domnie a răului să treacă şi abia apoi să se ridice, stabilească împărăţia Lui, Nu! Nicidecum nu! ci ele aceste domnii a răului trebuie să fie, să existe, încă şi în putere în timpul cînd Dumnezeu ridică, stabileşte împărăţia ca apoi, la timpul cuvenit şi potrivit şi dinnainte predestinat “după Planul Lui Dumnezeu” – Fapte. 13:36, să sfarme şi să distrugă aceste împărăţii în timpul existenţei lor, a căror domnie în putere şi cu autoritatea şi recunoaşterea Divină a fost pînă în 1914, a căror contract de domnie sau stăpînire a pămîntului după cum s-a dovedit deja a trecut în 1914, astfel că începînsd deja cu acest timp, nu mai tîrziu, are dreptul împărăţia de a sfărîma şi nimici Isaia 34:1,2,8, şi nici nu va aştepta deloc Cel “care are drept la ea” Ezechiel 21:27 ceea ce se şi vede în atmosfera pămîntului – nu în cer, în evenimentele ce se petrec cu lucrurile de pe pămînt şi pămînteşti 68:1 – nu numai spirituale – ceea ce se şi vede şi cu ochii naturali, căci “El (Domnul) stăpîneşte peste Neamuri” Ps. 22:28, El care primeşte judecăţile – El şi le împlineşte judecăţile cu dreptate Ps. 72:1,2 şi văzînd cu ochii credinţii toate aceste multe şi mari evenimente de fără precedent în istoria omenirii de pe întreg pămîntul cu adevărat putem striga de bucurie: “Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt” – Ps. 58:11 şi suntem deplin încredinţaţi că “Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui” Ps. 68:21; după cum am mai spus aceste împărăţii trebuie să existe şi în acelaşi timp “Ea” împărăţia le “va nimici” dacă “Ea” nimiceşte “Ea” împărăţia este, există, şi dacă împărăţiile acestea îs pe pămînt şi Ea le nimiceşte – Ea tot pe pămînt le nimiceşte, face aceasta cu ele pe pămînt, pe pămînt lucrează, operează, pe pămînt împărăţeşte deci şi Ea e pe pămînt, se stabileşte pe pămînt, împărăţeşte pe pămînt, Ea tot e o împărăţie care e o împărăţie care cîrmuieşte pe pămînt, care le nimiceşte pe pămînt pe acestea care-s pe pămînt, deci din verset vedem că dacă Ea nimiceşte aceste împărăţii atunci cum le poate Ea nimici dacă n-are ceva putere, astfel vedem că Ea poate avea putere deşi încă nu deplină, tot în acelaşi timp cînd mai sunt încă aceste împărăţii ale răului, împărăţii în care Biserica în carne – “în aşternutul lor” Ps. 149:5, în acest timp potrivit conform Ps. 111:6 – “face răzbunare asupra neamurilor şi pedepseşte popoarele şi leagă pe mai marii lor cu obezi de fier“ – Ps. 149:7-8, această lucrare incluzînd vestirea – “Dumnezeul tău împărăţeşte!” din Isaia 52:7, ei fac aceasta împreună cu Regele şi Judecătorul Pămîntului Ps. 94.2 “cu toiagul cuvîntului Lui” Isaia 11:4 prin “aducînd la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă” Ps. 149:9 prin “sabia cu două tăişuri” de la Ps. 149:6 care este Adevărul – Efeseni 6:17, Evrei 4:12, Apoc. 2:16, Apoc. 19:15 ceea ce este în deplină armonie şi de acelaşi sens cu Mica 4:1 *******, ceea ce este în deplină armonie şi de acelaşi sens şi în acelşi timp şi cu “piatra care a izbit picioarele de lut a chipului” din Daniel 2:34, izbirea începînd din 1914 prin “vîntul” primului război mondial 1 Regi 19.11, deoarece ştiind că împărăţiile reprezentate în profeţiile lui Daniel prin chip şi animale se referă la împărăţii tari, domnii, puteri, stăpîniri mari, asupra întregului pămînt, recunoscute de Dumnezeu ca atare şi luate în considerare, a căror picioare amestecate lut şi fier înseamnă puterea Creştinătăţii aliată cu statul, statele aşa numite creştine, şi ştiind că din 1878 Dumnezeu a “vărsat din gură” partea de fier Apoc. 3:16 şi înlăturat de la domnie în 1914 partea de lut ********(şapte timpuri 2520 de ani conform expirării timpului dat, acordat lor), neamurilor sau chipului care după aceasta este “izbit”, fiind aparte deposedate deoarece “nu vor fi lipiţi unul de altul” deşi ”se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie” Dan. 2:43, văzînd toate acestea foarte clar se vede, fără prejudecăţi, că acum nu se mai pot numi aceste ţări “picioare” ale chipului, căci nu este acel chip tare şi puternic şi nici picioare ale lui care îl sprijineau şi-l ţineau drept, tare şi statornic fără să se clatine şi nici Dumnezeu nu le recunoaşte ca atare ci ca “bucăţi” şi că procesul de izbire astfel început în 1914 continuă tot în acelaş mod arătat mai sus; dar dacă cineva împiedicat de prejudecăţi nu recunoaşte că vede cu ochii credinţii aceste lucruri întîmplînduse, ne folosindu-i şi aşteptînd să vadă cu ochii literali 1 Cor. 14:22, atunci să aştepte şi să “nu o ia înnainte” căci Domnul va lucra la timpul potrivit şi prin astfel de căi ca toţi să ajungă să vadă şi să

recunoască ceea ce se întîmplă deja de mai demult, de cînd – A Sosit Timpul – de cînd – ”S-a împlinit Vremea!” – Marcu 1:15.

11:15 – “Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternuce, cari ziceau: “Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor” – Cînd “ziceau” că “Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său”? Nu cînd “Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă”? Cine este “Îngerul, al şaptelea” sau “Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrană la vremea hotărîtă”, Matei 24:45,46 (adică acum pentru vremile din urmă trebuie să fie hrana cea din urmă sau hrana potrivită pentru vremea cea din urmă), “pe care stăpînul său, (Fiul care este stăpînul şi a celor vii şi a celor morţi – Rom. 14:9) la venirea Lui (în 1874) îl va găsi făcînd aşa”? Fratele Russel este “robul credincios şi înţelept” pe care din 1874 Stăpînul, Domnul nostru, Împăratul Pămîntului la venirea sa, nu pînă şi nu după ci “la venirea sa” l-a găsit “făcînd aşa”, l-a găsit începînd de atunci sunînd din trîmbiţă, cu adevărat el este unul din cei veghetori pe care “i-a găsit veghind la venirea lui” din Luca 12:37 şi ”i-a pus să şadă la masă” la masa descoperirilor spirituale şi “s-a apropiat să le slujească” în interesul Noii Creaturi şi i-a “pus peste toate averile sale” cele mai de preţ ale Fîntînii Adevărului ca pe nişte “ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu” 1 Cor. 4:1, deci din timpul fratelui Russel, din timpul cînd l-a găsit făcînd aşa – din 1874 “Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său”; Spune oare Scriptura că după moartea Îngerului al şaptelea “Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său”? Nu! Nicidecum nu! Ci Biblia clar ne spune că: cînd “a sunat” – “din trîmbiţă” – “îngerul al şaptelea” din 1874 “Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său”; deşi ne dăm seama că sunetul trîmbiţei a şaptea va răsuna toată ziua de 1000 de ani a prezenţei Stăpînului, Împăratului, pînă la sfîrşitul ei, totuşi aceasta nu înseamnă că “la venirea Sa, Stăpînul” nu “l-a găsit făcînd aşa” sunînd din trîmbiţă; trîmbiţa a 7-ea va mai suna dar nu numai îngerul al 7 va suna din ea, el îngerul al şaptelea deja a sunat “din trîmbiţa lui” dar gata nu se va mai spune că în special el ca reprezentantul Domnului va suna, căci după glorificarea Bisericii – “Legea va ieşi din Sion (întregul corp)” Isaia 2:2, adică trîmbiţa a şaptea va mai răsuna, se va mai aude glasul şi răsunetul ei, al adevărului prezent; totuşi “în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, (nu în toată vîrsta) se va sfîrşi taina” Apoc. 10:7, şi ea s-a sfîrşit, adevărul potrivit timpului prezent, căci despre el, despre adevăr în special se are aici în vedere, despre “cărticică” Apoc. 10.8-10, adevărul potrivit timpului prezent – timpului Secerişului, timpului stabilirii împărăţiei, timpului prezenţei Regelui Pămîntului a fost descoperit totul, căci “trîmbiţa va suna, morţii vor învia”, 1 Cor. 15:52 despre care trîmbiţă se vorbeşte în acest verset nu despre a şaptea? dacă nu atunci despre care? despre care trîmbiţă avem mărturia Scripturii că va suna în vremurile de pe urmă? despre care şi despre cîte trîmbiţe ne spune Sfînta Scriptură în această perioadă? care este această “cea din urmă trîmbiţă”? nu este ea cea din urmă, ultima, a îngerului al şaptelea – a şaptea trîmbiţă? Dacă nu este ea această “cea din urmă trîmbiţă” a şaptea şi nici a îngerului al şaptelea – atunci nu este ea “cea din urmă trîmbiţă” dar Biblia astfel o numeşte, sau ce sunt 8 îngeri? sau al şaptelea înger nu este ultimul? sau ce ultima trîmbiţă a şaptea nu este ea a ultimului înger al ultimei perioade de dezvoltare a Bisericii a şaptea – Laodicea? Deci este destul de clar pentru ochii credinţei şi a înţelegerii că dacă “morţii” – sfinţii au înviat, dar aceasta o adeverim cu siguranţă, atunci trîmbiţa cea din urmă a şaptea a început să sune, căci la sunetul ei înviază morţii, atunci îngerul al şaptelea a sunat din trîmbiţa lui, căci care dacă nu “cea din urmă trîmbiţă” trebuie să dezvăuie totul, să sfîrşească taina lui Dumnezeu? La aceeaşi înviere a celor ce “au adormit în El” se referă şi 1 Tes. 4:14,16 cînd spune mai departe “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui Arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hrstos”. Şi aici avem menţionată o trîmbiţă – “trîmbiţa lui Dumnezeu”, s-ar putea presupune că această trîmbiţă este diferită de a şaptea trîmbiţă deşi recunoaştem că a şaptea trîmbiţă vine de la Dumnezeu, dar uitîndu-ne la evenimente vedem că este acelaşi timp în care se întîmplă aceleaşi evenimente şi în principal faptul că – “la cea din urmă trîmbiţă; trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrzirii” 1 Cor. 15:52 nu poate fi o altă înviere decît cea cînd “Domnul, cu glasul unui Arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hrstos” căci alţi morţi decît morţii în Hristos nu vor învia “nesupuşi putrezirii”, şi nici nu pot aceste două profeţii să se îndeplinească în timpuri diferite deoarece Isus spune că cînd “Mă voi întoarce” atunci “vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt eu să fiţi şi voi” Ioan 14:3 deci la venirea lui, la a doua sa prezenţă 1 Cor. 15:23 adică cînd “Domnul, … Se va pogorî din cer” a avut loc învierea lor, dar Parousia Lui, prezenţa Lui nu are loc în timpuri diferite, şi nici El nu va veni de mai multe ori pentru fiecare să vie în parte sau în timp diferit şi să-l ieie, după cum le-a promis tuturor, astfel vedem clar şi lămurit că este vorba de aceleaşi evenimente în acelaşi timp – că aceeaşi trîmbiţă cea din urmă, a şaptea, este numită şi trîmbiţa lui Dumnezeu căci – dacă nu sunt două învieri a celor morţi în Hristos şi a celor ce învie nesupuşi putrezirii ci este una şi aceeaşi lucrare în unul şi acelaşi timp dar numită cu diferite expresii, de exemplu ea mai este numită şi “întîia înviere” Apoc. 20:6 şi după cum Prezenţa sau Parousia (nu Descoperirea sau Epiphania şi nici Apocalipsis) este acelaşi eveniment şi în acelaşi timp cînd “Se va pogorî din cer” atunci, tot aşa, cu toată încrederea şi cu sprijinul Spiritului sfînt prin intermediul înţelepciunii de sus putem afirma cu tărie şi deplin încredinţaţi că “cea din urmă trîmbiţă” din 1 Cor. 15.52 este “trîmbiţa lui Dumnezeu” din 1 Tes. 4:16 şi după cum am arătat mai sus este “a şaptea trîmbiţă”; sau ce oare la venirea Lui sună mai multe trîmbiţe? ori de la acelaşi timp şi în aceleaşi împrejurări şi la aceeaşi lucrare oare pot suna două trîmbiţe diferite (după cum se presupune că aceste două denumiri a trîmbiţei nu este una şi aceeaşi ci sunt diferite) adică două adevăruri diferite în această perioadă, cu privire la a doua prezenţă, cu privire la Seceriş şi lucrarea Secerişului, cu privire la stabilirea împărăţiei, cu privire la glorificarea sfinţilor, etc, toate potrivite acum la sfîrşitul veacului şi în acelaşi rînd ambele fiind de la Dumnezeu? Nu! Nicidecum nu! Dumnezeu nu se schimbă Maleahi 3:6, în El nu este “nici schimbare, nici umbră de mutare” Iac. 1:17; aceleaşi evenimente din aceeaşi perioadă le avem relatate de însuşi Domnul cînd spune că “îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă” în Matei 24:31, acestea se petrec în timpul celei a doua prezenţe a Domnului şi anume în timpului Parousiei Sale, în acest timp El vine cu putere şi slavă mare – versetul 30, întocmai ca a unui Rege al pămîntului Apoc.18:1, aici merge vorba despre aceeaşi adunare şi alegere din Apoc. 18:4, aceeaşi alegere din acelaşi timp începînd din 1878 cînd a venit timpul pentru îndepărtarea favorii şi lepădarea din favoare a casei nominale a Israelului spiritual, şi vărsarea Babilonului Apoc.3:16, 18:2,3 şi primirea în favoare a casei nominale a Israelului trupesc conform Isaia 40:1,2 astfel venind timpul potrivit pentru lepădarea Bisericii nominale şi ieşirea din mijlocul ei a poporului sfinţilor Domnului ca răspuns la auzul acestui răsunet spre ieşire a trîmbiţei – care răsunet şi mesaj vine de la această trîmbiţă, căci ea este destinată ca să-i strîngă, să-i aleagă, să-i “adune” “de la o margine a cerurilor (spirituale religioase a Babilonului) pînă la cealaltă” “din mijlocul ei (a cetăţii Babilonice)” şi în acelaş moment vedem “trîmbiţa răsunătoare” nu mai multe ci una, deci aceeaşi trîmbiţă una, aceeaşi trîmbiţă care sună la prezenţa, Parousia Domnului nostru, aceeaşi trîmbiţă care sună pentru şi la alegerea şi ieşirea poporului sfinţilor Domnului, aceeaşi trîmbiţă care sună în timpul şi pentru ridicarea sau învierea celor adormiţi “de acum încolo” din 1874 Apoc.14:13, aceeaşi trîmbiţă care este una şi unica a şaptea Trîmbiţă, ultima al ultimului înger al şaptelea, al ultimei perioade Laodiceene a şaptea de dezvoltare a Bisericii, care sună încă şi aceeaşi trîmbiţă care sună deja cînd trebuie să fie “lovită cu urgiile ei” cetatea cea mare Apoc.18.4, deoarece după ce poporul Domnului iese din Babilon, după ce a auzit-o, după ce a auzit sunetul, şi iese, abia după acesta vor veni urgiile, astfel că dacă adunarea a început – această trîmbiţă a început să sune ca să-i “adune” “de la o margine a cerurilor” “pînă la cealaltă” “din mijlocul ei” şi este aceeaşi care sună în Ţefania 1:16, căci cea mai mare cetate din cele amintite aici în verset este “cetatea cea mare” din Apoc.18:2,3 asupra cărei vin urgii destrugătoare cînd deja sună trîmbiţa, aceeaşi trîmbiţă, şi aceeaşi strîngere la el, Domnul prezenţa, învieea şi trîmbiţa, glasul, Ieremia 51:6, anul, ziua, 1 Cor. 15:52, Apoc. 10:7, , Lev 25 – trîmbiţa să sune cînd, care trîmbiţă, …

Apoc 20:2 – a pus mîna pe balaur=şi l-a legat (pentru o mie de ani) Mia de ani – (Adevărul leagă, luminează liber lumea,în lume, descoperă eroarea, începe a înlătura întunerecul ignoranţei cu privire la ceea de a înfăţişa drept, corect adevărat ceea ce este adevăr ca adevăr şi nu ca nu ca eroare şi eroarea ca eroare nu ca adevăr, scade influienţa rea, spre rău a lui Statan, în general asupra omenirii cît şi asupra îngerilor căzuţi, asupra casei sale din care cauză se scoate afară însuşi*******, şi astfel prin înlăturarea influienţei şi puterii de a-şi supune îngerii, creşte libertatea şi influienţa personală a îngerilor, cărora li se acordă, eliberează ocazia de a coopera, şansa de a alege sau să facă în acest timp ceva cu şi ceea ce face şi Satan în acest timp sau de a coopera cu (Cel tare) *******, Împăratul, să facă ceva de folos, în favoarea şi în lucrarea Regelui şi a Împărăţiei sale arătînd astfel supunere şi căinţă şi dorinţă de întoarcere şi armonie cu Dumnezeu, atfel că din 1874 cu adevărat Îngerul Mihail a pus mîna pe el şi Satan a început să fie restrîns, să se lege, Satan deja se împiedică de a face tot ce vrea, după ce trecuseră cei 6000 de ani de la prima Sa înşelare, timp în care conform Planului Divin a fost permis răul, a fost permis răuuli să înşele, timp cînd răul şi principalul răufăcător nu era împiedicat, dar acum i se opune rezistenţă – prin adevăr *******, prin scoaterea la iveală a adevăratului său caracter, a slugilor şi a sistemelor sale, *******(descoperă totul la iveală) descoperind la iveală, tuturor că aşa numita civilizaţie sau lumea civilizată de astăzi (lumea civilă) nu este împărăţia lui Dumnezeu care este cîrmuită de Legea divină a iubirii ci una din sistemele lui Satan condusă de egoimul său, şi lumea astfel învăţînd şi conoscînd dreptatea Isaia 26:9 şi anume că Dumnezeu nu le aprobă, judecă Naţiunile, Le judecă aceste sisteme rele, ale răului, din prezent, instituite şi ţinute de Satan, prin “sabia” Adevărului, căci numai astfel Îşi pune în acţiune, impune, realizează noile condiţii, reglementările ordinii noii zile – Isaia 66:15,16, cînd intră în funţia Sa ca Rege El, ca reprezentantul Tatălui, ca Braţul Tatălui Se judecă cu ele *******, începînd curăţirea cu casa Sa ******* (cînd dă jos toţi tîlharii), şi astfel Le-a şi judecat deja ca nevrednice de ai reprezenta Numele, de a se numi cu Numele Lui, de a împlini planul lui şi de a reprezenta caracterul Său, şi în acest timp după cum Aaron a scăpat de plăgile Israelului *******, tot aşa acum membrii asistă pe Christos, care e un Profet ca Moise ******* şi au putere asupra Naţiunilor de a le distruge, a le izbi *******, ceea ce include şi căderea Babilonului unul din principalele sale mijloace de manipulare cu oamenii, de înşelare, de reprezentare a adevărului ca eroare, căderea căruia (a Babilonului) şi a puterii şi influenţei sale indicînd că Satan sau agenţiile sale prin care el lucra au început să se înlăture, că începe a cădea casa *******, şi că prada a început să fie luată *******, folosită, împărţită prin adevărul liber şi în toate direcţiile şi la îndemîna tuturor şi abia distrugerea completă a căruia, prin aceea că Adevărul şi cunoştinţa de Domnul ******* va umplea, va fi pe tot pămîntul atunci aceasta va indica că Satan a fost legat complet (pînă se vor sfîrşi cei o mie de ani ai zilei Lui Christos, zilei Domnului începuţi de cînd “a pus mîna” pe El şi a început astfel să-l lege), nemaiavînd de atunci şi fiind complet înlăturat de la orice mijloace care să le folosească pentru ducerea la îndeplinire a scopurilor sale; din 1874 cu ochii credinţei veghind asupra evenimentelor petrecute în lumea întreagă putem observa că pînă acum, pînă în anul 2001 Satan nu mai poate aşa de uşor să înşele, îi este tot mai greu de a o face, nu nu mai înşeală (complet) Neamurile (în general), cărora li s-a propovăduit Evangelia ca mărturie Matei 24:14, nu mai înşeală prin sistemele şi teoriile sale Diavoleşti, în privinţa a ceea ce este adevărul, adevăratul înţeles al Scripturii, al profeţiilor, nu-i mai înşeală în privinţa adevăratei împărăţii a lui Dumnezeu, nu-i mai ţine în robia neclarităţii şi supunerii şi mergerii cu ochii închişi după orice eroare prin aceea că ei oamenii, omenirea, reprezentată prin societate, societatea are la dispoziţie, li se dă, li se acordă libertăţi şi iluminarea cu adevăr în toate direcţiile ca nişte fulgere *******, Regele Pămîntului binecuvîntîndu-i cu acest adevăr, cu cunoaşterea lui, deşi nu mulţi se folosesc în mod înţelept şi nu spre folos sau nu în adevăratul scop al acestora, prin înlăturarea erorii, descoperind şi dînd tot mai multe şi mai mari posibilităţi de folosire de libertăţile zilei de eliberare *******, constatîndu-se tot mai profund şi mai amănunţit şi mai clar adevăruri în orice ramură a vieţii, … )

Isaia 52:7 – “Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele ?elui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele ?elui ce aduce veşti bune, care vesteşte mîntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului “Dumnezeul tău împărăţeşte!”” – membrele picioare – în viaţă, în carne, pe pămînt, Biserica nefiind încă completă, ei vestesc pacea, mîntuirea, şi că – “Dumnezeul tău împărăţeşte!”; Hristos cu Biserica împărăţeşte, prin această vestire şi prin întrega lucrare a lor din timpul Secerişului, care include şi cea de Secerare ******* (Secerişul mare puţini secerători) – ca clasă, căci ca clasă primeşte ca răsplată nemurirea dar totuşi ştim că “chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea” – 1 Cor. 15:41, şi tot ca clasă “vom fi răpiţi toţi împreună”, “în nori”, “ca să întîmpinăm pe Domnul” – 1 Tes. 4:17, dar dovezi mai amănunţite cu privire la aceasta puţin mai jos ???????, acum să ne oprim puţin la faptul că – Regele Pămîntului – acesta este acum începînd cu 1874 titlul Lui Isus care este şi Fiul Omului şi nici unul mai jos, şi nu are El acum un altcareva titlu după care ar mai trebui să primească şi apoi pe acesta – Regele Pămîntului împărăţeşte în timp ce membrele picioare încă în viaţă vestesc aceasta, că – “Dumnezeul tău împărăţeşte!”, vestesc Sionului – credincioşilor *******, nu celor înviaţi căci ei n-au nevoie să li se vestească ceea ce ei deja fac şi ceea ce ei ştiu şi văd “deplin” şi “faţă în faţă” – 1 Cor.13:12, El împărăţeşte dar ei ultimii membri, care se socot ca membre picioare dacă îşi îndeplinesc consacrarea şi jertfirea, în timpul cuprins din 1874 încoace, conform începutului secerişului; ei îs pe pămînt şi vestesc acestea, pe pămînt, astfel că nu ne putem aştepta ca El să înceapă să împărăţească şi nimeni din Biserică care include numaidecât şi picioarele, să nu mai fie pe pămînt; sau nu ne putem aştepta ca picioarele să fie sus în glorie şi să vestească, căci e un corp întreg şi “bine închegat” – Efes. 4:16, şi dacă toţi ar trebui să fie sus în glorie ca doar atunci să înceapă să împărăţească, după cum s-ar putea presupune, atunci toţi ar trebui să vestească, şi nu numai picioarele care îs pe pămînt; El cînd începe a împărăţi trebuie să fie pe pămînt picioare ale Sale, Picioare ale Lui – “Picioarele celui”, care să vestească aceasta că – “Dumnezeul tău împărăţeşte!”, şi încă ei trebuie să vestească aceasta “pe munţi” – împărăţiile acestei lumi rele, deci El trebuie să împărăţească începîndu-şi împărăţia încă cînd sunt aceşti “munţi”, aceste împărăţii ale răului din prezent, care să aibă ceva putere, şi astfel nu ne putem aştepta să-l vedem împărăţind, începînd cu timpul doar după ce nu vor mai fi aceste împărăţii şi domnii rele, cum va fi în timpul de după anarhie, cînd vor învia profeţii, căci atunci nu pot picioarele vesti pe munţi, dacă ei – munţii nu sunt, deci nu poate El atunci abea să înceapă a împărăţi în timpul de după anarhie, cînd vor învia profeţii, a cărui “foc mistuitor” ******* , numaidecît va trebui să le distrugă complet şi definitiv pe aceste împărăţii şi domnii ale răului, Nu! Nicidecum nu! ci conform acestui verset El trebuie să înceapă a împărăţi pînă atunci, pînă a fi ele distruse, pînă a nu mai fi ele, pînă la căderea lor, deci – cînd ele încă mai sunt ca munţi – “Dumnezeul tău împărăţeşte!”; şi încă mai mult, conform versetului Biblic picioarele trebuie să vestească pe munţi – pe pămînt, în carne chiar pînă la etapa finală a anarhiei ce se termină cu “necazul lui Iacob” de la Ieremia 30:7, deoarece Christosul întreg, cap şi corp, glorificat deja cu toţii sus, nu pe munţi şi nu ca picioare ci ca Hristosul întregit, va fi Acela care la sfîrşitul celui mai îngrozitor timp de anarhie, care va fi pe cale aproape de a distruge omenirea cu totul – va opri, va linişti valurile mării – Marcu 13:20; un alt motiv de ce ei trebuie să vestească “Dumnezeul tău împărăţeşte!”, pe pămînt şi în carne pînă de a se sfîrşi anarhia, şi chiar pînă de a se completa Biserica este că mai vine şi “noaptea cînd nimeni nu va putea lucra” – Ioan 9:4, şi evident atunci în timpul acelei nopţi Picioarele nu vor putea aduce veşti bune şi vesti pe munţi, deoarece “nimeni” nici Picioarele, nici altcineva “nu va putea lucra”, deşi acum în timpul Secerişului numai membrii corpului şi în cazul dat anume picioarele “lucrează” şi sigur că nici după înălţarea tuturor nimeni nu va mai “putea lucra” la dezvoltarea şi zidirea Noii Creaţii în Isus Hristos deja zidite şi dezvoltate atunci şi nici nu vor putea vesti ca Picioare căci “Ilie s-a înălţat la cer într-un vîrtej de vînt” – 2 Împăraţi 2:11 şi după aceea, după vîrtejul deja început ??????? nu va mai rămîne nimeni din această clasă a celor “mai mult ca învingători” ******* pentru a mai “putea lucra”. Această împărăţie nu se poate referi ca o împărăţire directă sau numai a lui Dumnezeu Tatăl, căci în primul rînd Tatăl se odihneşte în ziua a şaptea – Geneza 2:2,3, de lucrările Lui – pămînteşti, de pe pămînt, cu pămîntul, pe care Le-a început şi Le-a terminat cu succes şi care toate în ziua a şaptea cînd “s-a odihnit de toată lucrarea Lui“ – Geneza 2:3, “erau foarte bune” – Geneza 1:31, dar mai cu seamă deoarece Isus tot – este un Dumnezeu – Ps. 45:6, Ieremia 15:16, Isaia 9:6 şi în acelaş rînd: Puterea şi dreptul de a domni şi de a împărăţi a Tatălui nu se diferă deloc pînă la acest timp 1874 şi după 1874, Tatăl nu trebuie să Le aştepte şi nimeni nu trebuie să I Le deie, dar Fiul este acela căruia I s-a dat “toată puterea în cer şi pe pămînt” Matei 28:18, care a primit, care este primitorul, ******* şi care aştepta pînă la a doua prezenţă să şi-o ieie “în stăpînire puterea sa cea mare” din Apoc.11:17, ca să-şi pună în acţiune sceptrul sau toiagul său de domnie şi de cîrmuire din Geneza 49:10, căci domnia e o domnie de judecată dreaptă şi în cumpănă – Ps. 45:6 şi “Tatăl nu judecă ci toată judecata a dat-o Fiului” – Ioan 5:22, care abia acum a venit timpul şi doar de “acum” – din 1874, are El dreptul de a le aplica – 1 Petru 3:22, de a pune în funcţie puterea care pînă acum era inactivă, căci acum pe scaunul de domnie al Tatălui şade Fiul – Apoc. 3:21, şi El este acela căruia la prima lui venire după înălţare I s-a zis “Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale”- Ps. 110:1 şi care acum, după ce a aşteptat, la a doua sa prezenţă, din 1914 (în conformitate cu expirarea cotractului legal de drept Divin de guvernare a Neamurilor asupra pămîntului) I s-a zis “Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi” – Ps. 110:2, şi astfel El “trebuie să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele sale” – 1 Cor. 15:25, nu după ce vrăjmaşii nu vor mai fi sau vor fi deja supuşi, “cel din urmă fiind moartea” versetul 26, nu! după ce vor fi puşi “supt picioarele sale” El “trebuie să împărăţească” şi nici nu după ce nu vor mai fi în faţa şi în calea sa aceşti vrăjmaşi, Nu! Nicidecum! căci dacă ar fi aşa cum presupun unii, atunci nu ar avea vrăjmaşi – la plural – mai mulţi, nu numai moartea care este cel mai principal, în mijlocul cărora să împărăţească, şi dacă aceştia vrăjmaşi I s-ar supune deodată şi repede şi de bunăvoie, într-o zi literală sau două, fără război şi fără împotrivire – atunci n-ar avea pe cine “pune (supune, prin forţă) supt picioarele sale”, căci prin supunerea şi zdrobirea cu putere a acestor vrăjmaşi, El împărăţeşte, şi El împărăţeşte chiar acum începînd din 1874, chiar acum pînă la zdrobirea lor completă, cît mai sunt încă vrăjmaşi, cît mai sunt încă munţi, cît au putere El le Judecă căci sunt ale Lui – Ps. 82:8; o altă dovadă că anume direct Fiul este şi nu Tatăl, sau altfel vorbind anume că Tatăl face aceasta dar indirect – prin Fiul, o avem în – Ps. 110:5,6, căci nimeni altul nu poate fi “Domnul da la dreapta Ta” decît Domnul Isus Hristos *******, care “în ziua mîniei Lui” nu după şi nici nu pînă, “Zdrobeşte pe împăraţi” “îi pune supt picioarele Sale (supune)” prin ceea că “împărăţeşte în mijlocul vrăjmaşilor” adică “El face dreptate printre Neamuri”. Cu toate acestea am vrut doar să dovedesc că “Dumnezeul tău împărăţeşte“ se referă la Christosul întreg, pînă la glorificarea celor care vestesc, atît cei dincolo de văl cît şi cei dincoace de văl, căci Matei 19:28, Luca 22:30 ne spun acestea, anume că – atît cei dincolo de văl cît şi ceilalţi dincoace de văl au toţi parte în lucrarea aceasta, adică – că dacă Fiul, Regele, “Împăratul peste tot Pămîntul” – Ps. 47:7, “împărăţeşte peste Neamuri şi Şade pe scaunul Lui de domnie” – Ps. 47:8, El nu împărăţeşte singur şi nu şade singur pe scaun de domnie ci numaidecît El cînd împărăţeşte – El împreună cu restul corpului său – Ps. 47:2,3,4 împărăţeşte, şi cu El stau şi ei pe scaune de domnie, cei care s-au dovedit deja “credincioşi pînă la moarte” – Apoc. 2:10; dar dacă se va pune întrebarea: Unde Împărăţeşte? voi răspunde cu o altă întrebare – Unde El trebuie să împărăţească? în cer? unde e Tatăl? starea în care se află îngerii? Apoc. 3:21 ne spune că după înălţare Fiul şedea pe tronul Tatălui, unde e tronul Tatălui? care e tronul Tatălui? sigur că cerul – Isaia 66:1, dar să nu confundăm acest cer unde locuieşte Tatăl, şi care este “scaunul de domnie” al Lui, cu cerul sau cerurile “Spirituale, religioase” ale sistemelor pămînteşti eclesiastice, şi dacă El se aflăa pe tron, acolo în cer El făcea şi face ordine, făcea şi face regulă, El guverna şi guvernează şi regulează totul, dar mai mult ca atît survine o altă întrebare: ce în locurile cereşti la sfîrşitul veacului evanghelic e cava murdar, necurat, dezordine, ceva ne în ordine, ceva de schimbat, ceva ne în conformitate cu voinţa Lui şi acolo trebuie de făcut regulă? Nu! Nicidecum nu! căci voia Tatălui va fi ajuns să fie făcută pe pămînt “ca în cer” – Mat. 6:10, cum se făcea şi cum se face acum în cer. Nu! ci ordinea şi regula trebuiesc făcute pe pămînt, după potop cerul s-a curăţit, Satan cu îngerii săi demoni aici pe pămînt lucrează nu acolo, ei se află în atmosfera pămîntului, deci “Dumnezeul tău împărăţeşte“ nu se referă la împărăţirea în cer, deşi împărăţia e spirituală dar ea trebuie să opereze şi operează şi lucrează pentru a instala şi stabili o ordine mai bună pe pămînt, şi nici nu poate El împărăţi în cer nu mai devreme ca din 1874; dar cum mai presupun unii, dacă împărăţeşte El ,,numai între şi în Biserică” – Biserica aceasta e pe pămînt, sau ce El şi-a înviat în 1878 corpul şi împărăţeşte numai între ei, cei dincolo de văl? Nu! sau dacă El împărăţeşte numai “în şi între Biserică” care încă e în carne, care e Biserica pe pămînt deci rezultă că El împărăţeşte pe pămînt în şi între Biserica care e pe pămînt, sau ce numai Ea simte înfăptuirea judecăţilor verdictelor guvernării sale împărăţeşti şi Exercitarea Autorităţii Sale Regale pe întreg pămîntul – Ps. 2:9, 93:1, 96:10? Dar să fim Treji! Atenţi! Veghetori! cel mai important aici este, lucru – care Satan atît de iscusit l-a ascuns de la vederea noastră prin tot felul de teorii înşelătoare, şi acesta este faptul că versetul spune că: Picioarele zic Sionului “Dumnezeul tău împărăţeşte!” deci, ca membre Picioare noi trebuie să vestim aceasta, dar dacă bazaţi pe tot felul de interpretări care trebuiesc cercetate: atît discursurile, atît gîndurile, cît şi versetele şi tipurile şi antitipurile şi parabolele şi viziunile şi imaginile etc, trebuiesc toate luate, cercetate pe subiect, în contextul întregii lucrări, luînd în vedere şi ce e mai sus şi ce e mai jos şi ce a vrut să spună autorul cu aceasta şi ce a mai spus în altă parte cu privire la tot acelaşi subiect şi cu privire la tot acelaşi verset sau din ce punct de vedere autorul într-un loc sau altul spune aşa sau altfel sau foloseşte o expresie sau alta, un verset sau altul, căci dacă aflăm din 2 Petru 1:20 că “nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură” şi din 2 Tim. 3:16 că “toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu” toată este “de folos” adică nu numai un verset, nu numai o proorocie ne lămureşte tot adevărul cu privire la oricare subiect, deci tot aşa trebuie să fie şi lămurirea, tălmăcirea, tîlcuirea Scripturii nu numai luînd un cuvînt, două, o expresie, două ca dovadă a ceva ce conpromite Adevărul, deci dacă astfel nu recunoaştem şi prin urmare nu vestim acum ca fiind Picioare, dacă nu vestim că “Dumnezeul tău împărăţeşte!” în adevăratul şi unicul sens şi înţeles Scriptural al Împărăţirii lui Hristos împreună cu membrii corpului său după Biblie începînd cu 1874 – atunci nu suntem Picioare, căci Picioarele – vestesc aceasta, dacă nu suntem Picioare nu suntem din corpul lui Hristos, dacă nu suntem din corpul lui Hristos nu suntem ai Lui, nu suntem cu El, dacă nu suntem cu El – suntem împotriva Lui *******. Deci să nu ne trezim că luptăm împotriva lui Dumnezeu! – Fapte 5:39, dacă nu vestim nu facem lucrarea Picioarelor care pretindem că suntem din corp, nu îndeplinim obligaţiunile legămîntului de jertvire, să fim atenţi dragi fraţi la ce ne poate duce o astfel de eroare, căci aşa este, anume o eroare şi rătăcire, deoarece găsim scris în multe versete ******* : să nu fim duşi în eroare, în întunerec, să nu cădem, dar noi cai care credeam şi credem că “Dumnezeul tău împărăţeşte!” din 1874, nu avem de la ce cade în rătăcire, nu avem situaţia de la lumină la întunerec, dacă rămînem la ceea ce am mai fost pînă amu, tari în credinţă şi astfel deplin încredinţaţi în cugetul nostru prin dovezile Scripturale ale “Cuvîntului sigur al profeţiei la care bine faceţi că luaţi aminte” *******, şi prin evenimentele de prin prejur, fiecare personal – Rom.14:5, căci nu avem această schimbare ca să fim cei duşi în eroare, deoarece ca să fim duşi în erore, să cădem în întuneric, ca să avem această situaţie de schimbare ar trebui să credem mai întăi una, apoi să o “luăm înainte” *******, şi să credem alta, dar noi ceea ce am crezut tot aceea credem, tot aşa am rămas; după cum a zis un frate, doar pur logic e mai mare posibilitatea ca aceste versete să se refere la cei ce-şi schimbă credinţa pe ceva nestabil, adică “şi aşa şi aşa”, cu alte cuvinte sau: 1. noi care vestim “Dumnezeul tău împărăţeşte!” Christos împreună cu cei înviaţi şi cu cei dincoace de văl împărăţeşte pe pămînt din 1874 şi cu mai mare putere ??????? din 1914, sau noi eram în eroare, şi suntem tot în ceea ce eram, şi astfel nu ne-am schimbat şi n-am căzut de nicăieri în întunerec, în care deja eram şi n-am schimbat adevărul pe eroare; sau 2. eram şi am rămas şi suntem în lumină dar cei ce s-au depărtat de lumina sfeşnicului profeţiei *******(sfeşnic stele), dar care erau cu Adevărul, sau nutrit din el dar l-au respins după ce s-au hrănit din el, şi nu mai sunt de acord – se schimbă, cad de la al proclama şi al răspîndi, al recunoaşte – cad în eroarea, întunericul şi rătăcirea nevederii cu ochii literali – 1 Cor.14:22 – o astfel de eroare ne poate duce la încălcarea legămîntului de consacrare şi nici pe alţii nu-i lăsăm şi-i împiedicăm de a-şi face lucrarea – dacă nu vestim ca Picioare că “Dumnezeul tău împărăţeşte!” dar nu e treaba noastră să judecăm pe alţii, “nu cu privire la alţii” – Gal. 6:4, ci pe noi înşine să ne cercetăm – 2 Cor. 13:5: facem noi sau nu şi această parte, din multe altele lucrări ale legămîntului nostru, înfăptuim noi oare, căutăm a înfăptui sau nu, ca Picioare ale corpului lui Hristos, lucrarea Picioarelor de a vesti: “Dumnezeul tău împărăţeşte!”??? vestim noi oare că: Hristos cu clasa Biserică Împărăţeşte pe Pămînt din 1874???

Daniel 2:44 – “Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui vecinic.” – deci ne spune oare versetul că – după ce nu vor mai fi aceste împărăţii – Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie?; – sau ne spune oare versetul că – după ce se termină sau după ce trece Timpul sau vremea acestor împăraţi – Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie?; sau ne spune că – înnainte de Timpul rezervat, permis acestor împăraţi de a guverna pămîntul – Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie?; Nu! Nicidecum! Ci ceea ce ne spune versetul este: “în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie”, timp sau vreme care conform profeţiilor de la Luca 21:24, Ezekiel 21:25-27, 30:3; Daniel 4:25, şi multor altor, se numeşte “Timpul Neamurilor” şi care cuprinde perioada din 606 î.Ch. şi pînă la 1914, astfel că în vremea lor, în acest timp al guvernării legale de autoritate Divină a Neamurilor pe pămînt şi asupra pămîntului din 606 î. Ch. şi pînă în 1914, “Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie”, nici pînă nici după această perioadă, nici pînă în 606 î. Ch. nici după 1914, noi nu trebuie să ne aşteptăm ca Dumnezeul cerurilor să ridice o împărăţie, astfel că lucrarea de ridicare sau stabilire a împărăţiei nu trebuie să ne aşteptăm să înceapă numai după ce aceste împărăţii rele, guvernarea lor, răutatea din timpul lor şi influienţa lor vor fi distruse şi trecute, deşi ştim că “li s-a îngăduit o lungire a vieţii (după 1914)” Daniel 7:12, totuşi nu a puterii şi guvernării legale aoturitare ci doar “o lungire a vieţii” căci “au fost desbrăcate de puterea lor” Daniel 7:12; ca să înţelegem cum Tatăl ridică dar totul prin Braţul Său Isaia 40:10, prin Fiul ******* , vezi Coloseni 1:15-18, unde spune că “prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pămînt” şi “Toate au fost făcute prin El şi pentru El” şi “toate se ţin prin El” nu numai sau ţinut ca să se presupună că acum nu este la fel ceea ce ar contrazice Iacov 1:16,17 dar “se ţin prin El” “pentruca în toate lucrurile (Fiul) să aibă întîietatea”, şi mai direct ne spune că în acea-stă zi nu în zilele, sau mai multe zile, ci într-o zi Dumnezeu prin Isus Hristos face lucrarea de înviere, şi cu cei morţi şi cu cei vii, ca prima parte a judecăţii sau a zilei judecată în Rom. 2:16, Fapte.17:31 şi Fapte.10:42, ca să nu spunem că lucrarea cu cei care-s vii nu se include în această zi, care-s vii din punct de vedere a lui Dumnezeu conform nu numai Ioan 5.24 ci şi 1 Ioan 3:14 ******* , citez, Rom. 14:10 unde Pavel vorbeşte “toţi” şi cei vii şi cei morţi “ne vom înfăţişa” adică se include şi pe el, că – ne vom – nu în viaţa pămîntească cînd a rositit ci în viitor, nu în timpul judecăţii şi dării socotelii de la sfîrşitul vieţii, ci în altă vreme, altă zi, cînd? “în ziua mîniei şi arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” Romani 2:5,6 cînd “va răsplăti fiecăruia după faptele lui”, fiecăruia şi celor vii şi celor morţi va răsplăti în a aceeaşi – zi a Răsplăţilor (despre care vom vorbi mai jos)*******, în această zi, adică cum ne spune în Apoc. 22:12 la a doua prezenţă cînd vine şi “răsplata este cu El” Isaia 62:11, ca să dea “fiecăruia după fapta lui”, căci El este acela care ”s-a întors după ce îşi luase împărăţia” conform Luca 22:29 şi Luca 19:15 care s-a întors deja cu ea în 1874, şi care a început lucrarea Sa, prima lucrare a împărăţiei, a împărăţirii, dintăi cu “robii aceia” în armonie cu Luca 19:15, nu vreau să spun că Biserica nu se judecă în timpul vîrstei Evanghelice sau că fiecare membru nu se judecă în timpul vieţii sale sau nu va veni la darea de seamă în încercarea finală de la sfîrşitul vieţii ci vreau să spun nu mai mult şi nu mai puţin, doar cum spun aceste versete şi 2 Cor. 5:10 că şi cei vii în aceaşi zi se vor înfăţişa, vor învia, ca să stea înnaintea Judecătorului – pentruca fiecare să-şi primească răsplata – deci aici se referă că “ne vom înfăţişa înnaintea scaunului de judecată” “ca să primim răsplata”, dar fiecare după legea ordinii “fiecare la rîndul cetei lui” 1 Cor. 15:22,23 şi în modul potrivit dintăi cerul, cei spirituali, care au fost cu mintea spirituală, cu mintea cea nouă începînd cu Hristos “care este cel dintîi rod”, “apoi, la venirea lui, cei ce sunt ai lui Hristos” adică 2 Cor. 4:14, să nu uităm cînd? va răsplăti fiecăruia? “la venirea lui” Apoc 22:12, “în ziua cînd Dumnezeu, va judeca, prin Isus Hristos” Romani 2:16, “viii şi morţii” 2 Tim. 4:1 “în ziua în care va judeca cu dreptate lumea” Fapte 17:31, “în ziua miniei şi arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” Rom. 2:5,6 deci în această unică zi care ea unica, e numită “ziua aceea” în 2 Tim. 1:18 ******* (ziua de apoi, Domnului), nici o altă zi nu mai e numită astfel, deci în această unică zi Dumnezeu prin Isus Hristos lucrează, înviază, are de a face şi cu cei morţi şi cu cei vii – 1 Cor. 3:13 ! Nu în altă zi sau zile şi nici nu aparte, Deci dacă lucrarea cu cei vii a început în 1878, rezultă că şi ziua în care lucrează cu cei vii a început, şi dacă ziua în care lucrează cu cei vii şi cu cei morţi a început rezultă că în acelaş rînd a început şi perioada pentru lucrarea şi cu cei morţi din aceeaşi zi, nu ziua de la prima secundă şi pînă la ultima secundă numai pentru lucrarea cu cei morţi, ci perioada sau ziua în care lucrează cu cei morţi deja a început, nu lucrarea cu cei morţi este ziua aceasta ci lucrarea cu cei morţi se face în zi, în timpul ei, nu că numai sau anume cu această lucrare începe ziua şi tot numai sau anume cu ea se sfîrşeşte, ci ziua începîndu-se – în această zi începută deja, se va face această lucrare, care va fi în această zi; cînd însuşi Tatăl a zis “în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” Geneza 2:17, ştiind că ziua e de 1000 de ani 2 Petru 3:8 şi Ps. 90:4, cînd a murit Adam cu adevărat şi complet şi în sensul deplin al cuvîntului – la începutul zilei? Nu! şi nici în fix sfîrşitul ei al 1000-lea an de la cădere, nu ci în timpul, pe parcursul, în perioada care aparţinea acelei zile de 1000 de ani aavut loc procesul lui treptat de moarte, niciodată în Scripturi cînd se spune că “în o zi” se va face, se va înfăptui o lucrare nu se referă că în acea zi se face numai acea lucrare şi nici că ziua începe numai cu această lucrare şi se sfîrşeşte numai cu ea; mai departe ce ne spune versetul: “Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii”- cine Ea, despre cine vorbeşte versetul nu despre ridicarea împărăţiei, nu la împărăţie se referă – Ea – împărăţia – va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, deci aceste domnii ale răului, căci aşa sunt, trebuie să fie, să existe, să-şi aplice, folosească încă răutatea sa, nu trebuie să ne aşteptăm ca această domnie a răului să treacă şi abia apoi să se ridice, stabilească împărăţia Lui, Nu! Nicidecum nu! ci ele aceste domnii a răului trebuie să fie, să existe, încă şi în putere în timpul cînd Dumnezeu ridică, stabileşte împărăţia ca apoi, la timpul cuvenit şi potrivit şi dinnainte predestinat “după Planul Lui Dumnezeu” – Fapte. 13:36, să sfarme şi să distrugă aceste împărăţii în timpul existenţei lor, a căror domnie în putere şi cu autoritatea şi recunoaşterea Divină a fost pînă în 1914, a căror contract de domnie sau stăpînire a pămîntului după cum s-a dovedit deja a trecut în 1914, astfel că începînsd deja cu acest timp, nu mai tîrziu, are dreptul împărăţia de a sfărîma şi nimici Isaia 34:1,2,8, şi nici nu va aştepta deloc Cel “care are drept la ea” Ezechiel 21:27 ceea ce se şi vede în atmosfera pămîntului – nu în cer, în evenimentele ce se petrec cu lucrurile de pe pămînt şi pămînteşti 68:1 – nu numai spirituale – ceea ce se şi vede şi cu ochii naturali, căci “El (Domnul) stăpîneşte peste Neamuri” Ps. 22:28, El care primeşte judecăţile – El şi le împlineşte judecăţile cu dreptate Ps. 72:1,2 şi văzînd cu ochii credinţii toate aceste multe şi mari evenimente de fără precedent în istoria omenirii de pe întreg pămîntul cu adevărat putem striga de bucurie: “Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt” – Ps. 58:11 şi suntem deplin încredinţaţi că “Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui” Ps. 68:21; după cum am mai spus aceste împărăţii trebuie să existe şi în acelaşi timp “Ea” împărăţia le “va nimici” dacă “Ea” nimiceşte “Ea” împărăţia este, există, şi dacă împărăţiile acestea îs pe pămînt şi Ea le nimiceşte – Ea tot pe pămînt le nimiceşte, face aceasta cu ele pe pămînt, pe pămînt lucrează, operează, pe pămînt împărăţeşte deci şi Ea e pe pămînt, se stabileşte pe pămînt, împărăţeşte pe pămînt, Ea tot e o împărăţie care e o împărăţie care cîrmuieşte pe pămînt, care le nimiceşte pe pămînt pe acestea care-s pe pămînt, deci din verset vedem că dacă Ea nimiceşte aceste împărăţii atunci cum le poate Ea nimici dacă n-are ceva putere, astfel vedem că Ea poate avea putere deşi încă nu deplină, tot în acelaşi timp cînd mai sunt încă aceste împărăţii ale răului, împărăţii în care Biserica în carne – “în aşternutul lor” Ps. 149:5, în acest timp potrivit conform Ps. 111:6 – “face răzbunare asupra neamurilor şi pedepseşte popoarele şi leagă pe mai marii lor cu obezi de fier“ – Ps. 149:7-8, această lucrare incluzînd vestirea – “Dumnezeul tău împărăţeşte!” din Isaia 52:7, ei fac aceasta împreună cu Regele şi Judecătorul Pămîntului Ps. 94.2 “cu toiagul cuvîntului Lui” Isaia 11:4 prin “aducînd la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă” Ps. 149:9 prin “sabia cu două tăişuri” de la Ps. 149:6 care este Adevărul – Efeseni 6:17, Evrei 4:12, Apoc. 2:16, Apoc. 19:15 ceea ce este în deplină armonie şi de acelaşi sens cu Mica 4:1 *******, ceea ce este în deplină armonie şi de acelaşi sens şi în acelşi timp şi cu “piatra care a izbit picioarele de lut a chipului” din Daniel 2:34, izbirea începînd din 1914 prin “vîntul” primului război mondial 1 Regi 19.11, deoarece ştiind că împărăţiile reprezentate în profeţiile lui Daniel prin chip şi animale se referă la împărăţii tari, domnii, puteri, stăpîniri mari, asupra întregului pămînt, recunoscute de Dumnezeu ca atare şi luate în considerare, a căror picioare amestecate lut şi fier înseamnă puterea Creştinătăţii aliată cu statul, statele aşa numite creştine, şi ştiind că din 1878 Dumnezeu a “vărsat din gură” partea de fier Apoc. 3:16 şi înlăturat de la domnie în 1914 partea de lut ********(şapte timpuri 2520 de ani conform expirării timpului dat, acordat lor), neamurilor sau chipului care după aceasta este “izbit”, fiind aparte deposedate deoarece “nu vor fi lipiţi unul de altul” deşi ”se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie” Dan. 2:43, văzînd toate acestea foarte clar se vede, fără prejudecăţi, că acum nu se mai pot numi aceste ţări “picioare” ale chipului, căci nu este acel chip tare şi puternic şi nici picioare ale lui care îl sprijineau şi-l ţineau drept, tare şi statornic fără să se clatine şi nici Dumnezeu nu le recunoaşte ca atare ci ca “bucăţi” şi că procesul de izbire astfel început în 1914 continuă tot în acelaş mod arătat mai sus; dar dacă cineva împiedicat de prejudecăţi nu recunoaşte că vede cu ochii credinţii aceste lucruri întîmplînduse, ne folosindu-i şi aşteptînd să vadă cu ochii literali 1 Cor. 14:22, atunci să aştepte şi să “nu o ia înnainte” căci Domnul va lucra la timpul potrivit şi prin astfel de căi ca toţi să ajungă să vadă şi să

recunoască ceea ce se întîmplă deja de mai demult, de cînd – A Sosit Timpul – de cînd – ”S-a împlinit Vremea!” – Marcu 1:15.

11:15 – “Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternuce, cari ziceau: “Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor” – Cînd “ziceau” că “Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său”? Nu cînd “Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă”? Cine este “Îngerul, al şaptelea” sau “Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrană la vremea hotărîtă”, Matei 24:45,46 (adică acum pentru vremile din urmă trebuie să fie hrana cea din urmă sau hrana potrivită pentru vremea cea din urmă), “pe care stăpînul său, (Fiul care este stăpînul şi a celor vii şi a celor morţi – Rom. 14:9) la venirea Lui (în 1874) îl va găsi făcînd aşa”? Fratele Russel este “robul credincios şi înţelept” pe care din 1874 Stăpînul, Domnul nostru, Împăratul Pămîntului la venirea sa, nu pînă şi nu după ci “la venirea sa” l-a găsit “făcînd aşa”, l-a găsit începînd de atunci sunînd din trîmbiţă, cu adevărat el este unul din cei veghetori pe care “i-a găsit veghind la venirea lui” din Luca 12:37 şi ”i-a pus să şadă la masă” la masa descoperirilor spirituale şi “s-a apropiat să le slujească” în interesul Noii Creaturi şi i-a “pus peste toate averile sale” cele mai de preţ ale Fîntînii Adevărului ca pe nişte “ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu” 1 Cor. 4:1, deci din timpul fratelui Russel, din timpul cînd l-a găsit făcînd aşa – din 1874 “Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său”; Spune oare Scriptura că după moartea Îngerului al şaptelea “Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său”? Nu! Nicidecum nu! Ci Biblia clar ne spune că: cînd “a sunat” – “din trîmbiţă” – “îngerul al şaptelea” din 1874 “Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său”; deşi ne dăm seama că sunetul trîmbiţei a şaptea va răsuna toată ziua de 1000 de ani a prezenţei Stăpînului, Împăratului, pînă la sfîrşitul ei, totuşi aceasta nu înseamnă că “la venirea Sa, Stăpînul” nu “l-a găsit făcînd aşa” sunînd din trîmbiţă; trîmbiţa a 7-ea va mai suna dar nu numai îngerul al 7 va suna din ea, el îngerul al şaptelea deja a sunat “din trîmbiţa lui” dar gata nu se va mai spune că în special el ca reprezentantul Domnului va suna, căci după glorificarea Bisericii – “Legea va ieşi din Sion (întregul corp)” Isaia 2:2, adică trîmbiţa a şaptea va mai răsuna, se va mai aude glasul şi răsunetul ei, al adevărului prezent; totuşi “în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, (nu în toată vîrsta) se va sfîrşi taina” Apoc. 10:7, şi ea s-a sfîrşit, adevărul potrivit timpului prezent, căci despre el, despre adevăr în special se are aici în vedere, despre “cărticică” Apoc. 10.8-10, adevărul potrivit timpului prezent – timpului Secerişului, timpului stabilirii împărăţiei, timpului prezenţei Regelui Pămîntului a fost descoperit totul, căci “trîmbiţa va suna, morţii vor învia”, 1 Cor. 15:52 despre care trîmbiţă se vorbeşte în acest verset nu despre a şaptea? dacă nu atunci despre care? despre care trîmbiţă avem mărturia Scripturii că va suna în vremurile de pe urmă? despre care şi despre cîte trîmbiţe ne spune Sfînta Scriptură în această perioadă? care este această “cea din urmă trîmbiţă”? nu este ea cea din urmă, ultima, a îngerului al şaptelea – a şaptea trîmbiţă? Dacă nu este ea această “cea din urmă trîmbiţă” a şaptea şi nici a îngerului al şaptelea – atunci nu este ea “cea din urmă trîmbiţă” dar Biblia astfel o numeşte, sau ce sunt 8 îngeri? sau al şaptelea înger nu este ultimul? sau ce ultima trîmbiţă a şaptea nu este ea a ultimului înger al ultimei perioade de dezvoltare a Bisericii a şaptea – Laodicea? Deci este destul de clar pentru ochii credinţei şi a înţelegerii că dacă “morţii” – sfinţii au înviat, dar aceasta o adeverim cu siguranţă, atunci trîmbiţa cea din urmă a şaptea a început să sune, căci la sunetul ei înviază morţii, atunci îngerul al şaptelea a sunat din trîmbiţa lui, căci care dacă nu “cea din urmă trîmbiţă” trebuie să dezvăuie totul, să sfîrşească taina lui Dumnezeu? La aceeaşi înviere a celor ce “au adormit în El” se referă şi 1 Tes. 4:14,16 cînd spune mai departe “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui Arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hrstos”. Şi aici avem menţionată o trîmbiţă – “trîmbiţa lui Dumnezeu”, s-ar putea presupune că această trîmbiţă este diferită de a şaptea trîmbiţă deşi recunoaştem că a şaptea trîmbiţă vine de la Dumnezeu, dar uitîndu-ne la evenimente vedem că este acelaşi timp în care se întîmplă aceleaşi evenimente şi în principal faptul că – “la cea din urmă trîmbiţă; trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrzirii” 1 Cor. 15:52 nu poate fi o altă înviere decît cea cînd “Domnul, cu glasul unui Arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hrstos” căci alţi morţi decît morţii în Hristos nu vor învia “nesupuşi putrezirii”, şi nici nu pot aceste două profeţii să se îndeplinească în timpuri diferite deoarece Isus spune că cînd “Mă voi întoarce” atunci “vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt eu să fiţi şi voi” Ioan 14:3 deci la venirea lui, la a doua sa prezenţă 1 Cor. 15:23 adică cînd “Domnul, … Se va pogorî din cer” a avut loc învierea lor, dar Parousia Lui, prezenţa Lui nu are loc în timpuri diferite, şi nici El nu va veni de mai multe ori pentru fiecare să vie în parte sau în timp diferit şi să-l ieie, după cum le-a promis tuturor, astfel vedem clar şi lămurit că este vorba de aceleaşi evenimente în acelaşi timp – că aceeaşi trîmbiţă cea din urmă, a şaptea, este numită şi trîmbiţa lui Dumnezeu căci – dacă nu sunt două învieri a celor morţi în Hristos şi a celor ce învie nesupuşi putrezirii ci este una şi aceeaşi lucrare în unul şi acelaşi timp dar numită cu diferite expresii, de exemplu ea mai este numită şi “întîia înviere” Apoc. 20:6 şi după cum Prezenţa sau Parousia (nu Descoperirea sau Epiphania şi nici Apocalipsis) este acelaşi eveniment şi în acelaşi timp cînd “Se va pogorî din cer” atunci, tot aşa, cu toată încrederea şi cu sprijinul Spiritului sfînt prin intermediul înţelepciunii de sus putem afirma cu tărie şi deplin încredinţaţi că “cea din urmă trîmbiţă” din 1 Cor. 15.52 este “trîmbiţa lui Dumnezeu” din 1 Tes. 4:16 şi după cum am arătat mai sus este “a şaptea trîmbiţă”; sau ce oare la venirea Lui sună mai multe trîmbiţe? ori de la acelaşi timp şi în aceleaşi împrejurări şi la aceeaşi lucrare oare pot suna două trîmbiţe diferite (după cum se presupune că aceste două denumiri a trîmbiţei nu este una şi aceeaşi ci sunt diferite) adică două adevăruri diferite în această perioadă, cu privire la a doua prezenţă, cu privire la Seceriş şi lucrarea Secerişului, cu privire la stabilirea împărăţiei, cu privire la glorificarea sfinţilor, etc, toate potrivite acum la sfîrşitul veacului şi în acelaşi rînd ambele fiind de la Dumnezeu? Nu! Nicidecum nu! Dumnezeu nu se schimbă Maleahi 3:6, în El nu este “nici schimbare, nici umbră de mutare” Iac. 1:17; aceleaşi evenimente din aceeaşi perioadă le avem relatate de însuşi Domnul cînd spune că “îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă” în Matei 24:31, acestea se petrec în timpul celei a doua prezenţe a Domnului şi anume în timpului Parousiei Sale, în acest timp El vine cu putere şi slavă mare – versetul 30, întocmai ca a unui Rege al pămîntului Apoc.18:1, aici merge vorba despre aceeaşi adunare şi alegere din Apoc. 18:4, aceeaşi alegere din acelaşi timp începînd din 1878 cînd a venit timpul pentru îndepărtarea favorii şi lepădarea din favoare a casei nominale a Israelului spiritual, şi vărsarea Babilonului Apoc.3:16, 18:2,3 şi primirea în favoare a casei nominale a Israelului trupesc conform Isaia 40:1,2 astfel venind timpul potrivit pentru lepădarea Bisericii nominale şi ieşirea din mijlocul ei a poporului sfinţilor Domnului ca răspuns la auzul acestui răsunet spre ieşire a trîmbiţei – care răsunet şi mesaj vine de la această trîmbiţă, căci ea este destinată ca să-i strîngă, să-i aleagă, să-i “adune” “de la o margine a cerurilor (spirituale religioase a Babilonului) pînă la cealaltă” “din mijlocul ei (a cetăţii Babilonice)” şi în acelaş moment vedem “trîmbiţa răsunătoare” nu mai multe ci una, deci aceeaşi trîmbiţă una, aceeaşi trîmbiţă care sună la prezenţa, Parousia Domnului nostru, aceeaşi trîmbiţă care sună pentru şi la alegerea şi ieşirea poporului sfinţilor Domnului, aceeaşi trîmbiţă care sună în timpul şi pentru ridicarea sau învierea celor adormiţi “de acum încolo” din 1874 Apoc.14:13, aceeaşi trîmbiţă care este una şi unica a şaptea Trîmbiţă, ultima al ultimului înger al şaptelea, al ultimei perioade Laodiceene a şaptea de dezvoltare a Bisericii, care sună încă şi aceeaşi trîmbiţă care sună deja cînd trebuie să fie “lovită cu urgiile ei” cetatea cea mare Apoc.18.4, deoarece după ce poporul Domnului iese din Babilon, după ce a auzit-o, după ce a auzit sunetul, şi iese, abia după acesta vor veni urgiile, astfel că dacă adunarea a început – această trîmbiţă a început să sune ca să-i “adune” “de la o margine a cerurilor” “pînă la cealaltă” “din mijlocul ei” şi este aceeaşi care sună în Ţefania 1:16, căci cea mai mare cetate din cele amintite aici în verset este “cetatea cea mare” din Apoc.18:2,3 asupra cărei vin urgii destrugătoare cînd deja sună trîmbiţa, aceeaşi trîmbiţă, şi aceeaşi strîngere la el, Domnul prezenţa, învieea şi trîmbiţa, glasul, Ieremia 51:6, anul, ziua, 1 Cor. 15:52, Apoc. 10:7, , Lev 25 – trîmbiţa să sune cînd, care trîmbiţă, …