30.000.000 DE DOLARI PENTRU A CONVERTI LUMEA

ESTE PROPUNEREA O GLUMĂ?

R 4847 W. T. 1 iulie 1911 (pag. 202-204)

Timp de un an au circulat în ziare rapoarte cu privire la Mişcarea Misionară Laică pentru convertirea lumii. Ca şi toate propunerile moderne, scopul financiar al acestei chestiuni a ieşit în relief primul. S-a propus să se adune treizeci de milioane de dolari, să se investească şi să se folosească dobânda aferentă pentru a le spune păgânilor că toţi strămoşii lor au mers în chinul veşnic, deoarece n-au auzit niciodată de „singurul Nume dat sub ceruri sau printre oameni prin care trebuie să fie mântuiţi”; şi să le spună de asemenea că, dacă nu devin creştini mai buni decât sunt nouă zecimi din aşa-zisa creştinătate, şi ei vor petrece eternitatea în chin. Se aşteaptă ca păgânilor să le placă acest Mesaj şi să fie de acord că aceasta este „vestea bună de mare bucurie!”

Poate că prietenii Mişcării vor spune: Nu, aţi înţeles greşit intenţiile noastre. Vom trimite misionari moderni care vor predica acelaşi Mesaj ca şi în New York, şi anume, critica radicală a Bibliei, care respinge inspiraţia ei şi o clasează împreună cu Dickens şi mult mai jos de Shakespeare. Îi vom învăţa teoria evoluţiei că, în loc ca omul să cadă de la chipul lui Dumnezeu în jos spre păcat şi degradare, el a mers în sus. Îi vom învăţa că părinţii lor au fost maimuţe şi că ei înşişi nu sunt mult avansaţi de la acea stare, şi că ei ar trebui să ne copieze şi să înveţe cum să facă vase de război, arme de foc rapide şi alte dovezi ale superiorităţii mintale şi morale; îi vom învăţa de asemenea despre necesitatea iubirii pentru Dumnezeu şi pentru semenii lor. Le vom da îmbrăcăminte şi îi vom învăţa stilurile de pălării şi folosirea diferitelor înlesniri moderne, şi astfel vom face comerţ cu ei şi vom creşte exporturile noastre naţionale.

Ei bine, ne întrebăm cu cât vor fi mai fericiţi păgânii după ce vor fi fost convertiţi la aceeaşi civilizaţie glorioasă care predomină în America şi în Europa! Şi după ce astfel vor fi convertiţi şi le va creşte nemulţumirea, ce vom face cu ei?

Următorul lucru va fi să-i tratăm aşa cum facem cu oamenii convertiţi şi civilizaţi de acasă — să le trimitem un număr de exemplare, duplicate după Billy Sunday, să-i înveţe cum să folosească argoul şi cum să abuzeze de toată lumea şi de orice, şi să le spună în faţă că prin convertire au devenit un grup de pungaşi. Şi atunci ce? Da, atunci ce? Nimic nu va mai rămâne de făcut, şi dobânda după cele treizeci de milioane de dolari va putea atunci să fie cheltuită în ajutorarea săracilor de acasă.

Oameni Mari în Spatele Ei

Şi totuşi, cât de bucuroşi am fi să vedem o sumă atât de mare cheltuită pentru a le spune bieţilor păgâni interpretarea potrivită a Cuvântului şi caracterului lui Dumnezeu — a iubirii şi a îndurării Lui, şi a adevăratei „veşti bune de mare bucurie care va fi pentru tot poporul” când Împărăţia lui Mesia va fi stabilită şi va aduce ordine din confuzia prezentă! — când Sămânţa spirituală a lui Avraam va fi glorificată prin Întâia Înviere şi va împărţi binecuvântările lui Dumnezeu, prin Israelul natural, tuturor familiilor pământului. Ar fi mângâiere, ajutor şi bucurie într-un astfel de mesaj; în mod sigur le-ar face bine multora. Şi ar merita banii, deoarece în prezentarea adevăratului Dumnezeu şi a caracterului Său măreţ s-ar pune în faţa păgânilor un ideal mare. Dar noi nu putem aproba ideea de a-i speria pe păgâni cu doctrine pe care cei care contribuie cu cei treizeci de milioane de dolari nu le cred deloc. Nici nu putem aproba prezentarea evoluţiei şi a criticii radicale.

Cel mai uluitor lucru legat de această propunere este că ea are în spatele ei nişte oameni buni, care sunt mari, cel puţin în unele privinţe. Surprinderea noastră este că aceşti oameni se pot înşela sau pot fi înşelaţi de alţii în susţinerea unei astfel de poziţii nechibzuite, a cărei natură adevărată ar trebui văzută chiar şi de către un copil în calcul matematic. Să o privim, înclinaţi în favoarea ei fiindcă are sprijinul unor oameni onorabili ca Episcopul Talbot, Episcopul Greer, D-nul John R. Mott, D-nul Wm. J. Schieffelin, D-nul J. Campbell White şi D-nul Evan E. Olcott.

Păgânii se Dublează Într-un Secol

Aceşti oameni talentaţi în mod sigur ştiu că statisticile guvernului arată că există de două ori mai mulţi păgâni în lume astăzi decât erau cu un secol în urmă. Cu o sută de ani în urmă păgânii numărau şase sute de milioane. Astăzi numără o mie două sute de milioane. Bărbatul sau femeia obişnuiţi au o slabă concepţie despre numerele implicate în cuvântul milion, şi mai puţini au despre ceea ce ar însemna o sută de milioane, şi încă mai puţini despre ceea ce ar însemna o mie două sute de milioane; dar domnii talentaţi, mai sus menţionaţi, în mod sigur pot înţelege cifrele mai bine decât media din omenire. De aceea ei au o oarecare concepţie despre imensa lucrare pe care ei propun să fie făcută în câţiva ani şi cu dobânda a treizeci de milioane de dolari!

Dobânda de patru la sută ar însuma un milion două sute de mii de dolari pe an. Cât de mulţi ar converti aceştia? Să vedem din nou statisticile. Se întâmplă să avem unele chiar la îndemână de la fraţii noştri metodişti şi în mod sigur ei sunt la fel de înţelepţi şi economicoşi ca orice denominaţie în lucrarea lor misionară. Raportul lor, conform publicaţiei Toronto Telegram, arată că preţul convertirilor printre păgâni în primii şaptesprezece ani ai lucrării lor a ajuns la o sută de mii de dolari pentru fiecare. Conform acestei cifre, fondul propus ar converti exact doisprezece păgâni din cei o mie două sute de milioane!

Iată articolul:

Dăţi-ne Destui Bani şi Vom

Converti Lumea

„O sută de mii de dolari pentru un convertit a fost preţul plătit de Biserica Episcopală Metodistă în câmpurile misionare străine în cei şaptesprezece ani care au urmat preluării acelei lucrări, potrivit cifrelor date la Conferinţa Statului Maine. Biserica a intrat în câmpul misionar străin în 1858, şi în şaptesprezece ani a cheltuit în acea direcţie 700.000 de dolari. În acea perioadă au fost şapte convertiri.” Toronto (Can.) Evening Telegram.

Apreciază un Dumnezeu al Iubirii

Misionarii care merg în ţări străine sunt surprinşi să afle că păgânii sunt mult mai inteligenţi decât au presupus ei — persoane cu judecată mult mai bună. Ei găsesc dificil să explice mesajul pe care îl duc, deoarece acel mesaj este atât de supraîncărcat cu eroare încât este de neînţeles pentru orice minte raţională, dacă mintea n-a fost atât de saturată cu eroare din copilărie încât şi-a pierdut discernământul potrivit. Dorim mult să vedem adevăratul Mesaj şi interpretarea corectă a Cuvântului lui Dumnezeu trimis la păgâni — şi dorim să-l vedem mai larg cunoscut în aşa-zisa creştinătate.

Lucrarea Noastră Misionară în India

Din copilărie scriitorul a avut o mare compătimire pentru păgâni şi o dorinţă serioasă pentru ridicarea lor, care trebuie să includă cunoştinţa lor despre Cristos. Intenţia lui a fost să fie un misionar la păgâni, până când a descoperit două lucruri:

(1) Că Dumnezeu are un timp viitor pentru a lucra cu întreaga lume, inclusiv păgânii, în Împărăţia de glorie, de lumină şi de putere a lui Mesia, şi că lucrarea actuală a lui Dumnezeu este selectarea sau alegerea Bisericii pentru a fi membri ai Corpului Mesianic, al cărui Cap este Cristos — în totul o „turmă mică”, toţi evlavioşi.

(2) El a desluşit, în providenţa divină, că deşi Dumnezeu nu este părtinitor, El a proiectat evident să adune majoritatea „celor aleşi” din rasa semită şi caucaziană din Europa şi America. Şi, dorind să urmeze conducerile providenţei divine şi astfel să fie un conlucrător cu Dumnezeu, el şi-a îndreptat atenţia specială asupra adunării „celor aleşi” şi îşi foloseşte energiile în special acolo unde această clasă „aleasă” trebuie aşteptată cel mai mult — în ţările civilizate.

Totuşi, în providenţa lui Dumnezeu, scriitorul, cu mai puţin de doi ani în urmă, a cunoscut un băştinaş din India, d-nul Devasahayam, prin intermediul căruia o lucrare de har considerabilă este deja în curs în Districtul Travancore, India. Aceasta nu este o lucrare de dezonorare a Numelui divin prin prezentarea într-o lumină falsă a Caracterului şi Planului divin, spunându-le bieţilor păgâni că ei au fost preorânduiţi şi predestinaţi chinului veşnic, cu excepţia a câtorva norocoşi; nici nu este mesajul evoluţiei, a criticii radicale şi a umanitarismului. Dimpotrivă, este de a spune frumoasa istorie din vechea, vechea Carte, interpretată corect — istoria Iubirii lui Dumnezeu, a sacrificiului lui Isus, a alegerii clasei Bisericii pentru a fi comoştenitori cu Cristos în Împărăţia Sa şi a binecuvântării care trebuie încă să vină la toate naţiunile ca rezultat al răscumpărării şi al Împărăţiei pe care Mesia o va stabili în curând, când Biserica aleasă va fi fost completată.

Credinţă ignorantă — Necredinţă — Credinţă Adevărată

Povestea d-nului Devasahayam şi lucrarea sa ilustrează bine puterea Adevărului, în contrast cu doctrina falsă şi critica radicală. Tatăl d-nului Devasahayam a fost un misionar băştinaş în Madras. Fiul, cu o minte religioasă, s-a hotărât să urmeze în urmele tatălui său şi să fie misionar pentru poporul său. El a apreciat valoarea educaţiei şi prin providenţa lui Dumnezeu a ajuns în America, şi, cu scrisori de recomandare, a intrat la colegiul Metodist din Delaware, Ohio.

Tatăl lui era ataşat corpului metodist şi fiul de asemenea a aderat la el. Un curs de patru ani a fost suficient să facă pentru el ceea ce face aproape pentru fiecare tânăr care trece prin vreun colegiu modern în această zi a noastră — i-a distrus credinţa în Biblie drept Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Astfel deviat de la convingerile sale originare, el a fost prea cinstit să accepte invitaţia Bisericii Metodiste, să meargă în ţara natală şi să le predice compatrioţilor păgâni ceea ce nici el, nici profesorii educaţi, slujitorii şi misionarii metodişti nu cred. A refuzat oferta şi s-a ocupat cu ţinerea de prelegeri în biserici, descriind manierele, obiceiurile, îmbrăcămintea etc., din India.

Cam în acel timp d-nul Devasahayam a venit în contact cu unii care el credea că manifestau nu numai multă cinste în discuţiile lor din Biblie, ci şi o mare cunoştinţă în privinţa Cărţii preţioase. A cultivat cunoştinţa cu ei, a întrebat cu privire la vederile lor şi i s-au dat cele şase volume de Studii în Scripturi. Citirea cu atenţie şi rugăciune a acestor şase volume l-au convertit pe d-nul Devasahayam de la necredinţa teoriilor criticii radicale şi a evoluţiei înapoi la Biblie — nu ca înainte, la misticism şi superstiţie, greşit numită credinţă, ci la o înţelegere inteligentă, raţională, logică a Cuvântului divin. După aceasta flămânzea şi înseta sufletul său. El s-a predat în întregime Domnului şi s-a întors în ţara natală ca reprezentant al Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei.

Marea Lucrare din Travancore

Considerând că toată această împrejurare este conducerea providenţei, am cooperat cu d-nul Devasahayam şi cooperăm încă. Mijloacele noastre sunt limitate şi susţinerea lucrării sale este inevitabil limitată. Dar atâta vreme cât pare să aibă binecuvântarea divină nu vrem să arătăm nicio părtinire între India, Europa şi America.

Oamenii din Districtul Travancore sunt extrem de săraci şi lucrarea misionară a bisericii printre ei a avut un oarecare succes, în parte prin ceea ce băştinaşii numesc convertirile pentru orez. Săracii doresc să fie înscrişi oriunde pentru a avea o anumită sursă regulată de orez, care este principalul articol de hrană. Noi l-am avertizat pe fratele Devasahayam că banii nu trebuie cheltuiţi în acest mod — că singurii care să primească vreun ajutor trebuie să fie aceia dintre băştinaşi care vor da dovadă de convertire totală şi de inteligenţă şi capacitate de a prezenta Mesajul adevăratei Evanghelii fraţilor lor. Acestor învăţători băştinaşi le este furnizată o foarte mică sumă pe lună pentru a-şi satisface necesităţile foarte simple. Deja, în mai puţin de un an, există douăsprezece adunări mari în Travancore, cu invitaţii şi ocazii pentru încă pe atâtea de îndată ce instructorii băştinaşi pot fi pregătiţi în mod potrivit pentru a le servi Adevărul.

Mesajul Iubirii lui Dumnezeu, al alegerii Bisericii acum şi al binecuvântărilor restabilirii ulterioare pentru lume este atractiv pentru băştinaşi, aşa cum este pretutindeni pentru toţi cugetătorii inteligenţi, fără idei preconcepute. Deşi noi nu dăm orez, raportul este că mulţi „creştini pentru orez” îi părăsesc pe misionarii care predică veşti rele de mare nefericire şi se adună la adevărata Evanghelie a Iubirii lui Dumnezeu. Băştinaşii din acest district par a fi asemenea copiilor şi trebuie reţinuţi de la botez, pentru a fi siguri că înţeleg importanţa lui reală, care înseamnă o deplină îngropare sau scufundare a voinţei lor în voinţa lui Cristos — a fi morţi cu El faţă de toate speranţele, scopurile şi obiectivele pământeşti.

Întunericul Urăşte Lumina

Ar putea surprinde pe unii cititori să ştie că misionarii care constituie o mare cheltuială pentru societăţile de acasă, denaturând caracterul lui Dumnezeu şi Cuvântul divin şi prezentând în altă lumină păgânilor ceea ce ei cred cu adevărat, sunt supăraţi pe fratele Devasahayam cu lucrarea lui mai reuşită. Numele lui a fost publicat în jurnalele metodiste cu sugestia că este un duşman şi ar trebui să fie respins în oricare mod permis de legile civilizate.

Nu este oare ciudat că oamenii care nu mai cred în Biblie şi care în colegiile lor învaţă că nu este Cuvântul divin — oameni care nu cred nici în chinul veşnic, nici în suferinţele purgatoriului — oameni care nu cred că Adam a căzut de la asemănarea divină şi a trebuit să fie răscumpărat pentru a putea fi restabilit la ea — aceiaşi oameni insistă să se prezinte în altă lumină pe ei, pe Dumnezeu şi Biblia, şi sunt supăraţi şi în război cu acei care cred Biblia şi care arată clar învăţăturile ei despre Iubirea lui Dumnezeu şi despre prevederea Sa prin Isus pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului, cu o ocazie pentru fiecare individ de a se întoarce la armonie cu Dumnezeu?

Ceva asemănător, în providenţa lui Dumnezeu, cu câţiva ani în urmă a început o mică lucrare în Africa de Sud.

Vestea Bună în Africa

Dispoziţia păgânilor de a asculta Adevărul este într-un contrast atât de mare cu insuccesul veştilor rele printre ei, încât este o lecţie în sine. Nu ne putem îndoi că, dacă adevăratul Mesaj al Cuvântului lui Dumnezeu ar fi înţeles de creştinătate şi ar fi răspândit în spiritul Evangheliei, milioane ar fi repede întorşi de la păcat la dreptate, de la păgânism la creştinism. Dar noi nu ne îngrijorăm în această chestiune. Dumnezeu este la cârmă. Când El deschide uşa în vreo direcţie, vom căuta să intrăm, bazându-ne pe înţelepciunea şi providenţa Sa. Unde uşa este închisă în oarecare mod, nu ne vom nelinişti. Păgânii sunt la fel de fericiţi în ignoranţa lor cum sunt majoritatea catolicilor şi a protestanţilor din Europa şi din America în ignoranţa lor. Şi ignoranţa, în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu şi Biblia, este foarte asemănătoare. Într-adevăr, când Adevărul va ajunge să fie vestit în Împărăţia lui Mesia fiecărei creaturi, păgânii vor avea mult mai puţin de dezvăţat şi astfel vor avea un avantaj faţă de mulţi care acum se presupune că sunt mult mai favorizaţi.

Eroare Doctrinară Dăunătoare

Întunericul acoperă creştinătatea şi negura deasă păgânătatea. În foarte puţine inimi, relativ, a intrat lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu. Să nu ne înţeleagă nimeni greşit, că ne împotrivim misiunilor creştine. Nimic nu ne-ar plăcea mai mult decât să ştim de misiuni cu adevărat creştine atât în ţările civilizate, cât şi în cele necivilizate. Dar deoarece aceste misiuni au crezuri şi doctrine necreştine şi nebiblice, ne împotrivim acelui aspect. Mult mai bine ar fi să avem misiuni fără doctrine şi control denominaţional — misiuni de civilizare, care ar întreprinde cu adevărat instruirea păgânilor pe linia trăirii morale, a deschiderii de spitale şi şcoli etc., şi a-i învăţa Regula de Aur — decât a avea misiuni ale căror crezuri şi doctrine calomniază şi pun în lumină falsă pe Dumnezeu şi Cuvântul Său! În măsura în care acele misiuni fac aceste lucrări umanitare, ele fac bine. În măsura în care ele seamănă eroare doctrinară, ele sunt dăunătoare.

Mica lucrare începută în Africa progresează de asemenea, chiar dacă şi împotrivirea misionarilor este intensă. Unul dintre lucrătorii noştri băştinaşi a fost aruncat la început în închisoare şi după aceea deportat din ţară la cererea misionarilor bisericii Presbiteriene Scoţiene, care au fost geloşi pe succesul lui şi alarmaţi să vadă băştinaşi părăsind misiunile lor bine întreţinute, pentru adevărurile simple predicate de fratele nostru băştinaş, Elliott Kamwana. Totuşi, Dumnezeu pare să ridice alţii în locul lui, şi poate unii din „chiar cei aleşi” pot fi găsiţi ca modele pentru Împărăţie chiar în împrejurări atât de nefavorabile cum se prezintă în Întunecata Africă.

Căile Lui Dumnezeu Nu Sunt

Căile Omului

Remarcaţi deosebirea dintre căile lui Dumnezeu şi căile omului, precum şi dintre adevărata Evanghelie a Cuvântului lui Dumnezeu şi veştile rele de mare nefericire, eronat etichetate Evanghelie. Gândul omului este: „Daţi-ne destui bani şi vom converti lumea”. Şi sute de oameni aparent înţelepţi sunt înşelaţi în susţinerea unei astfel de propuneri. Cât de nechibzuit este să gândim că această convertire a lumii a fost întârziată în aceste secole din lipsa celor treizeci de milioane de dolari, dacă noi credem că tot aurul şi argintul şi vitele de pe mii de dealuri sunt ale Domnului!

Relativ puţinii dolari, care în providenţa lui Dumnezeu intră în casieria Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere, sub binecuvântarea Lui realizează o lucrare considerabilă în iluminarea sfinţilor lui Dumnezeu şi în găsirea acestora în special în toată Creştinătatea, şi în coacerea lor pentru grânar, în care vor fi transferaţi nu peste mult timp printr-o parte la Întâia Înviere. „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor.” Atunci Satan va fi legat pentru o mie de ani. Atunci Împărăţia Mesianică va stăpâni lumea. Atunci cunoştinţa de Domnul va umple tot pământul. Atunci adevărata lumină va străluci şi întunericul se va risipi. Atunci toţi ochii orbi ai înţelegerii vor fi deschişi. Atunci orice genunche se va pleca şi orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu, şi lumea, răscumpărată prin sângele lui Isus, va avea ocazie deplină pentru a obţine binecuvântările Restabilirii şi un Eden pământesc, şi bucurie veşnică. Şi atunci cel care va respinge şi se va împotrivi cu voia va fi îndepărtat în Moartea a Doua, din care nu va mai fi nicio înviere, nicio recuperare — aceştia vor fi luaţi şi distruşi ca animalele inferioare. 2 Pet. 2:12.