Vol. 1 Noiembrie-Decembrie 1993 Nr. 1

„Vine dimineaţa dar şi noaptea”

Noaptea a fost lungă — Durerile şi lacrimile ei au fost multe — Numai făgăduinţele lui Dumnezeu au luminat-o — În sfîrşit a sosit dimineaţa — Minunate zori — Ziua va fi încă mai minunată — Consideraţii asupra dovezilor din jurul nostru — Se lasă o scurtă noapte de strîmtorare — Deja a început în Europa — După ea vine o apariţie glorioasă a soarelui

„Străjerule, cît mai este din noapte?” „Vine dimineaţa şi este tot noapte” — Isa. 21:11-12.

W.T. (Turnul de Veghere) 1916 (pag. 374-376)

Literatura lumii arată că oamenii inteligenţi au refuzat să creadă că scopul divin în crearea pămîntului nostru a fost atins pînă acum. Mereu găsim referinţe la dimineaţa zilei noi, la „vîrsta de aur” etc., etc. Totuşi, nu în dorinţele inimii oamenilor, ci în promisiunile lui Dumnezeu cautăm noi instrucţiuni adevărate asupra acestui subiect. Biblia, în modul cel mai accentuat, declară că întreaga perioadă a istoriei umane pînă acum a fost o noapte.

Profetul David explică: „Seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia” (Ps. 30:5). Astfel, profetic sîntem asiguraţi că va fi o dimineaţă, a cărei glorie, strălucire şi binecuvîntări vor compensa pe deplin toate umbrele întunecate ale nopţii trecute. Textul nostru este o altă profeţie în aceeaşi direcţie. Mesajul Domnului este: „Vine dimineaţa”. Sf. Pavel scrie că pînă în timpul lui, lumea a fost sub domnia păcatului şi a morţii, nu sub domnia dreptăţii şi a vieţii (Rom. 5:21). El subliniază de asemenea că ziua Domnului va veni, şi va veni gradual, pe furiş, luînd lumea prin surprindere, „ca un hoţ noaptea” — 1 Tes. 5:1-6.

Toţi apostolii ne asigură că Dumnezeu n-are ca scop să permită ca domnia păcatului şi a morţii să continue pentru totdeauna. Ei ne spun că programul divin este că Mesia, la timpul desemnat de Tatăl, îşi va lua marea putere şi domnie, Rege al regilor şi Domn al domnilor — înlăturînd păcatul şi orice rău, ridicînd omenirea şi dînd binecuvîntare divină, unde timp de şase mii de ani a fost blestem divin. Scriitorii Bibliei explică faptul că aceasta nu înseamnă o schimbare a scopului divin, ci Dumnezeu a plănuit acest lucru în Sine însuşi de la întemeierea lumii; şi că, deşi a permis să intre păcatul şi să domnească moartea, El a făcut cele mai complete pregătiri pentru ca Răscumpărătorul să moară pentru păcatele noastre şi în cele din urmă să devină Restauratorul şi Dătătorul de viaţă lui Adam şi rasei sale — tuturor celor care vor accepta viaţa veşnică pe condiţiile divine.

Apostolii ne spun că în timpul „nopţii”, de la moartea lui Isus încoace, Dumnezeu a făcut o lucrare specială — de alegere din omenire a unei clase speciale, puţin numeroase, de sfinţi — „biserica întîilor născuţi, ale căror nume sînt scrise în ceruri”. Aceştia nu sînt luaţi numai din vreun popor sau denominaţiune. Această „turmă mică”, căreia Tatăl îi dă cu plăcere împărăţia, (Luca 12:32) este compusă din toţi urmaşii sfinţi ai lui Isus, care merg în urmele Lui pe calea îngustă, în timpul acestei vîrste Evanghelice. Experienţele lor trebuie să-i califice pentru a fi asociaţi cu Răscumpărătorul lor în împărăţia Mesianică. Încercările, ascultarea şi suferinţele lor pentru dreptate trebuie să producă pentru ei mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă. Suferind cu Învăţătorul pentru adevăr în viaţa prezentă, ei îi vor împărtăşi gloria, onoarea şi nemurirea în viaţa viitoare. Ei vor fi împreună moştenitori cu El în împărăţia Lui — Gal. 3:29; 2 Tim. 2:11, 12.

Răsăritul soarelui împărăţiei se apropie

Chiar printre poporul Domnului, puţini înţeleg încă faptul că Isus învaţă clar că „Soarele dreptăţii” care va răsări cu vindecare în razele sale şi a cărui lumină va constitui noua zi, va fi compus din Biserica lui Christos glorificată — schimbată de la natura umană la cea divină, prin participarea la întîia înviere. Domnul nostru spune aceasta în pilda cu grîul şi neghina. El spune că la sfîrşitul acestei vîrste Evanghelice, toată clasa grîului va fi adunată în Grînarul ceresc şi că „atunci drepţii vor străluci ca Soarele în împărăţia Tatălui lor” (Mat. 13:43). Totuşi, nu trebuie să gîndim că aceasta înseamnă Biserica fără Răscumpără-torul, ci trebuie să ţinem minte că Isus este Capul „bisericii, care este corpul său” — Ef. 1:22, 23.

Ce minunate, ce frumoase, ce potrivite sînt imaginile Bibliei! Nimeni în afara Domnului n-a ştiut despre marele plan divin. De aceea, nimeni în afară de El nu putea da aceste imagini ale desfăşurării lui. În termeni diferiţi şi în figuri de stil, Biblia încearcă să ne dea o mică licărire a glorioaselor condiţii ale acelei zile. Ziua cea nouă şi împărăţia vor fi „dorinţa tuturor popoarelor”. În ziua aceea, dreptul va înflori şi făcătorii de rele vor fi înlăturaţi de la viaţă. În timpul acelei zile de o mie de ani a împărăţiei lui Mesia, Satan va fi legat „ca să nu mai înşele neamurile” (Apoc. 20:2, 3). Cu clasa stăpînitoare se va sfîrşi pentru că „nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănînce rodul”, ci „se vor bucura de lucrul mîinilor lor” — Isa. 65:22.

„Pămîntul îşi dă roadele” (Ps. 67:6). Vor ieşi izvoare în deşert; locurile pustii se vor bucura. Întregul pămînt va deveni ca Grădina Edenului. Aceasta este aşternutul picioarelor lui Dumnezeu şi El declară că îl va face glorios. Nu va fi ars cu foc literal, cum am presupus odată. „Va rămîne veşnic” (Ecl. 1:4; Ps. 104:5). „El l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit” — Isa. 45:18; 66:1; 60:13; 35:1, 7.

((2))

Minunatele raze de lumină prevestitoare

Cel mai minunat lucru pe care ni-l spune Biblia cu privire la noua zi, este că ea va aduce cunoştinţă şi iluminare mare pentru fiecare creatură. Lumina cunoştinţei gloriei lui Dumnezeu va umplea întreg pămîntul, după cum apele acoperă fundul adîncului (Is. 11:9; Hab 2:14). „Nici unul nu va învăţa pe aproapele sau pe fratele său spunînd: ”cunoaşte pe Domnul!” ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, spune Domnul” (Ier. 31:34). În cele din urmă, orice genunchi se va pleca şi orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu — Fil. 2:11, Is. 45:23.

Ce perspectivă entuziasmantă prezintă Biblia pentru Biserică şi pentru toţi din lume care pot exercita o măsură de credinţă ca să creadă! Lumea, fireşte, vede într-o oarecare măsură că vin mari binecuvîntări; dar exact ce sînt acestea şi cum vor veni, lumea nu ştie; pentru că lumea, prin înţelepciunea ei, nu-L cunoaşte pe Dumnezeu (1 Cor. 1:21). Înţelepţii lumii au respins Biblia şi nu cred în ea ca o descoperire de la Dumnezeu. Astfel, înţelepţii sînt prinşi în propria lor viclenie (1 Cor. 3:19). Înţelepciunea lor lăudată îi prinde în capcană şi îi face orbi pentru descoperirea divină.

Cu toate acestea, unii din cei mai mari gînditori ai noştri — domnul Edison şi alţii — văd repede că lumea este tocmai la limita celor mai minunate invenţii şi cunoştinţe, care vor transforma faţa pămîntului şi pe oamenii de pe el. Ei confirmă Biblia fără să ştie, pentru că n-o cred şi nu-i cunosc caracterul mesajului.

Zorile au început în 1874

Să nu ne oprim acum să discutăm despre întunericul nopţii şi plînsul ei. Să ne trezim şi să luăm notă de faptul că zorile vîrstei noi au sosit deja. De 42 de ani sîntem în ele şi ne bucurăm de multe din binecuvîntările lor. Dar acele binecuvîntări au venit aşa de în secret, „ca un hoţ noaptea”, încît puţini le-au recu-noscut semnificaţia. Unii, puţini, au atras atenţia asupra faptului că sîntem în zorile Mileniului din 1874 încoace.

Cronologia biblică ne învaţă clar că cei 6000 de ani de la crearea lui Adam s-au sfîrşit. Şase zile mari, de o mie de ani fiecare, menţionate de Sf. Petru — „o zi la Domnul este ca o mie de ani” (2 Pet. 3:8). Acum marea zi a-7-a, tot de o mie de ani, a început. Noi ne bucurăm de zorile ei. Va fi o zi mare! Nu-i de mirare dacă zorile sînt remarcabile!

Ar putea surprinde pe unii să se spună că ultimii 42 de ani înseamnă mai mult pentru lume în creşterea educaţiei, creşterea bogăţiei, creşterea a tot felul de mijloace pentru eco-nomisirea forţei de muncă, a mijloacelor de confort, creşterea siguranţei şi a protecţiei vieţii umane, decît toţi cei 6000 de ani dinainte, de multe ori mai mult. Lumea, în aceşti 42 de ani, probabil a creat de o mie de ori atîta bogăţie, cît s-a creat în toţi cei 6000 de ani dinainte. Totuşi, aceste schimbări au venit atît de treptat, încît puţini le-au remarcat.

Împlinirea profeţiei pretutindeni

Cu 42 de ani în urmă, omul trudea zi — lumină; astăzi, ne apropiem rapid de ziua de lucru de 8 ore. Acum 42 de ani, aproape toată munca omenirii era făcută cu sudoarea feţei; astăzi aproape toată este făcută cu maşini. Acum 42 de ani, maşina de cusut ajungea să se desăvîrşească; astăzi, peste tot este indispensabilă. Tot aşa este cu miile de înlesniri casnice. Tot aşa este cu aproape toate aranjamentele şi instalaţiile sanitare. Tot aşa este cu uneltele agricole: secerătoare şi legătoare, cositoare, automobile, motoare cu gaze etc, etc, toate aparţin acestor 42 de ani. În oraşele noastre confortul modern este minunat. Solomon, în toată mărirea lui, nici măcar n-a visat vreodată la lucruri de care cea mai săracă fiinţă umană din America se poate bucura.

Profeţii cu privire la rîuri în deşert şi la pustietate înflorind ca trandafirul, îşi au îndeplinirea — nu miraculos, ci în armonie cu ordinea divină de creştere a cunoştinţei printre oameni. Sînt săpate fîntîni arteziene şi sînt construite canale de irigaţie, nu numai în Vestul Statelor Unite şi Canada, ci şi în îndepărtata Mesopotamie. Rezultatele sînt minunate. Pămîntul care înainte nu merita să se îngrădească, astăzi este evaluat la 500 dolari un acru. Creşterea cunoştinţei a fost suplimentată prin aranjamente guvernamentale pentru răspîndirea acelei cunoştinţe printre oameni. Solurile diferitelor localităţi se analizează pe cheltuieli publice; şi cultivatorilor de pămînt li se dau cunoştinţe despre ce fel de îngrăşăminte se cer pentru a da rezultate satisfăcătoare.

În aceste condiţii, nu ne surprinde ştiind că s-au obţinut 156 buşeli (1 buşel=35,23 l) de porumb la un acru (1 acru=4047metri pătraţi) şi 600 buşeli de cartofi şi chiar mai mult, nu sînt un record neobişnuit. Nu se împlineşte Biblia? Cine poate contesta aceste fapte? Ce înseamnă ele? Răspundem că ele cu exactitate confirmă declaraţia divină care descrie zilele noastre! Mulţi vor alerga încoace şi încolo; cunoştinţa va creşte; cei înţelepţi ai lui Dumnezeu vor înţelege; şi „va fi un timp de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd există neamuri” — Dan. 12:4, 10, 1; Mat. 24:21.

Creşterea nemulţumirii în toată lumea

Sîntem în dimineaţa din textul nostru. O, ce dimineaţă glorioasă! Cît de schimbate sînt condiţiile omeneşti faţă de acelea ale bunicilor! Ce mulţumitoare ar trebui să fie toată lumea! Ar trebui să se înalţe imnuri de laudă de la toţi oamenii din ţările favorizate de civilizaţie şi să se întindă mîini de ajutor, ca să ducă aceleaşi binecuvîntări către ţările păgîne. Dar aşa este? Sînt oamenii fericiţi şi bucuroşi? Apreciază ei noua zi? — darurile providenţei divine?

Nu! Pe măsură ce au venit binecuvîntările lui Dumnezeu, nemulţumirea omenirii a crescut; şi necredinţa nu numai cu privire la Biblie ca descoperire divină, dar în multe cazuri, şi cu privire la însăşi existenţa unui Creator inteligent. Cu toată creşterea mare a bogăţiei lumii şi a faptului că sînt unele suflete nobile care-şi folosesc partea de bogăţie într-un mod demn de laudă, totuşi operarea generală a legii egoismului predomină; şi toată legislaţia ((3)) care s-a adoptat sau se poate adopta, nu poate constrînge instituţiile gigante — corporaţiile — zilelor noastre; nu le poate împiedica de a exploata masele în înteresul celor comparativ puţini.

A ştiut Dumnezeu toate aceste lucruri? Ce va face cu ele? Va aduce El binecuvîntările Mileniale, riscînd ca oamenii să le ia de bune — că ei au descoperit secretele naturii prin propria lor înţelepciune şi perseverenţă şi să uite de Dumnezeu cu totul? Vor deveni ei mai nemulţumiţi? Ar fi avantajos un Mileniu de nemulţumire? Ce va face Dumnezeu cu aceasta?

Noaptea întunecoasă deja se stabileşte

După Biblie, Dumnezeu a ştiut dinainte situaţia zilelor noastre, aşa cum le trecem acum în revistă; şi în textul nostru, El dă o cheie a situaţiei — care în altă parte în Scripturi este foarte bine clarificată. Prin profet, Dumnezeu spune despre noaptea întunecoasă care vine — după ce zorile dimineţii au fost bine introduse — un nor de furtună întunecat, chiar la răsăritul soarelui. Acest ceas întunecos este descris în profeţia lui Daniel şi în aceea a Domnului nostru Isus, ca fiind „un timp de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd sînt neamuri”.

Studenţii Bibliei văd acest mare timp de strîmtorare deja începînd prin dezlegarea vînturilor conflictului în Europa. În lumina Bibliei, ei pricep că rezultatul acestui război prezent va fi slăbirea mare a naţiunilor — a guvernelor pămîntului — şi creşterea cunoştinţei şi nemulţumirii între oameni.

Următoarea fază a strîmtorării, după Biblie, va fi „un cutremur de pămînt aşa de tare cum n-a mai fost aşa de mare de cînd este omul pe pămînt” (Apoc. 16:18). Acesta nu este un cutremur literal, ci unul simboli — revoluţie. Apoi, a treia fază a calamităţii — cea mai întunecoasă din toate — va fi focul simbolic al anarhiei care va distruge total civilizaţia noastră prezentă. Apoi, în mijlocul acestui cel mai îngrozitor timp de strîmtorare, Mesia, Marele Rege va lua puterea Sa mare şi o va exercita cu rezultatul că toate valurile înfuriate ale mării patimilor omeneşti se vor linişti, tot focul anarhiei va fi stins şi va începe domnia dreptăţii şi păcii.

Mesia „va face toate lucrurile noi”

Nu putem vedea înţelepciunea programului marelui Creator? El a hotărît să permită omenirii să se convingă singură de propria lor neputinţă, de nevoia lor de Dumnezeu, de faptul că există un Dumnezeu şi că scopurile Lui glorioase pentru omenire sînt descoperite în Cuvîntul Lui. O, nu-i de mirare că Biblia vorbeşte despre acea descoperire a Domnului ca despre „vocea liniştită şi blîndă a lui Dumnezeu”, vorbind omenirii prin împărăţia lui Mesia! Nu-i de mirare că Domnul declară că atunci El va da poporului un mesaj curat, ca toţi să cheme numele Domnului, să-l servească într-un gînd!

Sf. Petru ne dă o imagine vie a noii ordini de lucruri în împărăţia lui Mesia. El spune: „Ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea; în ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de căldura mare, şi pămîntul cu tot ce este pe el va arde — cerurile aprinse vor pieri. . . Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou în care va locui dreptatea” — 2 Pet. 3:10, 12, 13.

„Cerurile noi” vor fi Biserica glorificată, formată din Isus, Capul şi clasa mireasă a Sa, aleasă din lume în timpul celor optsprezece secole trecute. „Pămîntul nou” va fi ordinea socială nouă sub controlul cerurilor noi. Nu va mai fi nici urmă din instituţiile prezente, ci vor fi complet măturate de focul mîniei divine, care precedează stabilirea ordinii noi, în care numai ceea ce este drept, just, echitabil, adevărat va fi recunoscut.

Ne bucurăm că vin astfel de lucruri glori-oase — chiar dacă lumea trebuie în mod necesar să ajungă la ele prin necazul timpului de strîmtorare. Fericiţi sînt cei ai căror ochi şi urechi ale înţelegerii sînt deschise acum şi care sînt în aşa legătură de inimă cu Domnul, încît El le poate face cunoscut înainte ceva din bogăţiile harului Său şi le poate arăta cum strîmtorările ce vin vor produce binecuvîntări pentru familia umană.