COMPARAREA FUNCŢIEI DE AVOCAT CU ACEEA DE MIJLOCITOR

W. T. 15 Iulie 1916 (pag. 220)

În ultimii douăzeci de ani a devenit tot mai clar faptul că Biserica este „Taina lui Dumnezeu”. Ştim că Cristos şi Biserica sunt separaţi de lume şi distincţi în toate amănuntele. Ei nu sunt nici sub vechiul Legământ al Legii, nici sub Noul Legământ al Legii, ci sunt un popor special, chemat, sfinţit, dezvoltat sub un Legământ special, numai ei, în care nimeni din lume nu va participa vreodată. Scripturile îl numesc Legământul de Jertfă: „Adunaţi-Mi (zice Domnul) pe credincioşii (sfinţii) Mei care au făcut Legământ cu Mine prin jertfă” (Ps. 50:5). Această clasă specială de sfinţi, care au făcut Legământ de Jertfă, au drept cap pe însuşi Domnul Isus. Când această companie îşi va fi completat Legământul de Jertfă, vârsta prezentă se va sfârşi. Moise, din Legământul Legii dat lui Israel, a reprezentat în mod special Legământul Legii care va fi dat lumii prin antitipul lui Moise — Cristosul. Cu alte cuvinte, mijlocitorul Legământului Legii a fost un om; dar mijlocitorul Noului Legământ al Legii din vârsta Milenară este Omul cel nou, al cărui Cap este Isus — şi apostolul declară că membrele sunt formate din cei aleşi dintre evrei şi neamuri.

Din vremea lui Isus încoace, Mijlocitorul Noului Legământ este în proces de selecţionare, iar „jertfele mai bune”, ca bază pentru Noul Legământ, sunt în proces de oferire. În timpul vârstei Evanghelice, Isus nu Şi-a exercitat funcţia de Mijlocitor pentru lume; iar lumea nu are nici o relaţie cu Dumnezeu, ci zace încă în cel rău. Însuşi Mijlocitorul este în proces de dezvoltare. După cum spune apostolul, Dumnezeu a ridicat întâi pe Isus, iar de atunci încoace ridică Biserica, şi curând va sfârşi ridicarea. Acesta este Mijlocitorul sau Profetul despre care Sf. Petru vorbeşte în Fapte 3:22, 23. (Vezi de asemenea 1 Tim. 2:5, 6). Nici o mijlocire nu se poate face până când Mijlocitorul format din „mulţi membri” se califică pentru slujbă. Calificarea sa constă în jertfirea sa, conform Legământului Său de Jertfă. Cristosul, Cap şi corp, sunt, prin urmare, Mijlocitorul în perspectivă pentru lume — în acelaşi sens în care s-a putut spune despre Isus pruncul că era Mântuitorul şi Regele. El numai acum devine Rege, şi până acum a mântuit numai pe puţini din poporul Său.

Este o mare deosebire între lucrarea unui mijlocitor şi lucrarea unui avocat. Marele Mijlocitor între Dumnezeu şi om — Cristosul măririi — va deţine funcţia mijlocitoare timp de o mie de ani şi o va completa numai la sfârşitul acelui timp, când va preda Tatălui, reconciliaţi pe deplin, pe toţi care pot fi aduşi în armonie cu aranjamentul divin. Lucrarea unui avocat este diferită şi, conform Bibliei, este legată numai de lucrarea pe care Isus o realizează în folosul Bisericii în timpul acestei vârste. Biserica nu va avea nevoie de avocat în viitor. Lumea nu are avocat acum. „Noi avem un avocat la Tatăl, pe Isus Cristos cel drept”. Isus personal este avocat pentru „Biserică”, pentru noi „corpul Său”. El ne apără cauza — mai întâi acordându-ne meritul jertfei Sale, făcându-ne astfel plăcuţi în prezenţa Tatălui şi acceptabili ca fii ai lui Dumnezeu. Prin faptul că El ne susţine, noi am primit Spiritul Sfânt şi suntem Creaţii Noi în Cristos. Ca şi Creaţii Noi, avem totuşi nevoie de Avocatul nostru, fiindcă nu putem face lucrurile pe care le-am vrea — perfect. Avem imperfecţiunile cărnii, pe care, ca şi Noi Creaţii, nu le putem controla deplin. Prin urmare, avem nevoie de un tron de Har şi de un Avocat prin care ne putem menţine relaţia prezentă cu Tatăl, şi astfel să nu fim condamnaţi cu lumea.