Încolo, Fraţilor, gândiţi-vă – VDM 3.4

ÎNCOLO, FRAŢILOR, GÂNDIŢI-VĂ!

Puterea minţii, a voinţei — Cum gândeşte omul, aşa este el — Puterea gândurilor rele — Puterea gândurilor bune — Gândiţi-vă la cele curate — Nu la lucruri pământeşti — La lucrurile adevărate — La lucrurile de valoare — La lucrurile vrednice de laudă — Fiecare este responsabil să se îngrijească de propria minte.

„Încolo, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă gândiţi.” Fil. 4:8.

W. T. 1 iunie 1916 (pag. 168-169)

Comparativ puţini, chiar şi dintre oamenii de ştiinţă şi cei educaţi, par să aprecieze marea putere a minţii şi influenţa ei puternică asupra tuturor afacerilor vieţii noastre. Puţine mame îşi dau seama că până şi gândurile lor au de-a face cu formarea copiilor lor care încă nu s-au născut — formându-le dispoziţii folositoare sau dăunătoare. Puţini taţi îşi dau seama de aceasta, sau caută să coopereze cu soţiile lor în naşterea de copii nobili — cultivând în mintea soţiilor lor în perioada sarcinii gânduri nobile, ambiţii înălţătoare, idealuri înalte, lucruri legate de frumuseţe, graţie, artă, puritate, reverenţă, spiritualitate. Dacă oamenii ar ajunge să cunoască puterea minţii mamei asupra copiilor lor, atât pentru bine cât şi pentru rău, fără îndoială s-ar produce o schimbare radicală în multe cămine; pentru că avem convingerea că majoritatea oamenilor ar face bine mai degrabă decât rău şi că una din dificultăţile lor de căpetenie este ignoranţa.

Dar în timp ce ne interesează omenirea în general, noi nu trebuie să uităm niciodată că Biblia se adresează copiilor lui Dumnezeu, care au intrat în legământ special cu El prin Domnul Isus Cristos şi care au devenit Creaţii Noi prin puterea de concepere a Spiritului Sfânt. Lumea va fi învăţată şi dezvoltată în timpul Mileniului. Dar acum, în viaţa prezentă, singura posibilitate de dezvoltare este pentru cei care au primit conceperea Spiritului Sfânt, şi a căror unică şi mare speranţă este o desăvârşire pe plan spiritual la Învierea celor Drepţi. De aceea, oricât de mare interes ar simţi creştinul pentru lume, datoria lui este să urmeze exemplul Domnului şi să aibă interes în special pentru tovarăşii săi, fraţii săi în Cristos.

PUTEREA GÂNDULUI

Îndemnul Apostolului poate fi luat de către fiecare creştin ca un îndemn personal, şi de asemenea ca un îndemn general pentru întreaga Biserică — pentru ca ei să caute să se zidească unul pe altul în cea mai sfântă credinţă şi în legătură cu cele indicate în textul nostru de bază.

Fiecare are responsabilitatea să se îngrijească de propria minte. Devenind creştini, noi ne-am predat Domnului voinţa, învoindu-ne că de atunci încolo nu vom urma cerinţele voinţei noastre; dar că, ignorându-le pe acestea, noi vom urma conducerea voinţei Domnului. Aceasta este condiţia prin care ne-a primit Domnul în familia Sa; şi orice nereuşită de a urma aceste condiţii este contrară legământului nostru. Domnul, prin Cuvântul Său, ne dă instrucţiunile necesare referitoare la ce este voinţa Sa; şi aceste mesaje, primite în inimi bune şi oneste, produc roade de ascultare, şi acest lucru conduce la dezvoltarea roadelor spiritului.

„Cum gândeşte omul în inima lui, aşa este el.” Mulţi creştini au învăţat să-şi stăpânească acţiunile, să se reţină de la conflicte carnale. Mulţi au învăţat să-şi controleze limba într-o măsură, amintindu-şi că aceeaşi limbă cu care lăudăm pe Dumnezeu ar putea fi folosită în vătămarea semenilor, după cum arată Apostolul Iacov 3:1-10. Dar reţinerea conduitei, a cuvântului este dificilă dacă mintea, voinţa nu este adusă în linie cu voinţa lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu ne arată motivul pentru ceea ce ne cere, şi ne pune în faţă făgăduinţe nespus de mari şi scumpe. Acestea sunt cu intenţia să lucreze în noi — să lucreze în mintea noastră, şi să producă în cuvintele şi faptele noastre buna plăcere a Domnului, voinţa Domnului.

ÎNTREBĂRI PENTRU EXAMINARE DE SINE

În textul nostru de bază Apostolul ne arată calea potrivită pe care s-o urmăm pentru a avea control asupra noastră, asupra gândurilor, cuvintelor şi conduitei noastre. Fiecare gând trebuie examinat; fiindcă, dacă se admite un gând rău, egoist, josnic, depravat, acesta va încolţi şi va produce o mare murdărire, ceea ce ne va afecta cuvintele şi conduita, şi va avea efect şi asupra altora. Noi putem învăţa să facem repede o examinare, tocmai în legătură cu punctele cuprinzătoare pe care Apostolul le prezintă în această lecţie. Ceea ce la început cere un timp considerabil pentru a lua o hotărâre, după un timp va fi hotărât aproape imediat:

1) Este gândul care cere a fi luat în considerare în mintea noastră unul vrednic de cinste? Dacă da, atunci poate fi admis şi menţinut. Dacă nu, atunci trebuie să fie imediat respins şi izgonit din minte ca o influenţă rea.

2) Este gândul sugerat unul curat — nu senzual, nu egoist? Dacă da, dacă trece această examinare, poate trece pentru a fi luat mai departe în considerare. Dacă prin aceasta el nu reuşeşte să-şi dovedească puritatea, trebuie imediat respins ca fiind posibil de a face mult rău — ca şi cum la intrarea casei noastre ar fi lucruri infectate cu o molimă.

3) Este gândul vrednic de iubit? Aparţine de lucrurile care pot fi iubite? Stârneşte el influenţe bune, sau se ((190)) identifică el mai mult sau mai puţin cu ura, resentimentele, mânia, răutatea? Dacă este demn de a fi iubit, poate trece. Dacă nu, el trebuie să fie imediat scos afară, să nu i se permită să meargă mai departe ca să ne facă rău nouă şi altora.

4) Este el vrednic de stimă? Aceasta nu poate însemna, este lucrul acesta vorbit de bine de către lume? Pentru că însuşi Apostolul şi Domnul nostru Isus au fost ocărâţi de lume, care a spus tot felul de lucruri rele împotriva lor pe nedrept. Cuvintele vrednic de stimă de aici trebuie luate ca însemnând ceea ce ar fi considerat bun de către oameni cu reputaţie bună, dacă aceştia ar şti şi ar înţelege totul în legătură cu acel gând.

5) Are gândul vreo virtute, sau este el în vreun sens al cuvântului vrednic de laudă? Dacă da, el poate fi admis. Dacă nu, el trebuie să fie respins; căci chiar dacă altfel el este nevinovat, faptul că n-are nici o valoare este un motiv de respingere a lui. Noi n-avem nici timp şi nici loc pentru lucruri care numai că nu sunt rele. Noi dorim să avem în inimă şi în minte lucruri categoric bune şi folositoare, de care beneficiem într-un fel. Altfel gândul trebuie respins ca unul care împovărează terenul inimii şi minţii noastre, necesar pentru lucruri folositoare. Citirea multă a romanelor este de acest caracter — nu este rea, dar nu este avantajoasă, nu este ziditoare.

Orice ar fi în mod natural, poporul lui Dumnezeu, care urmează instrucţiunile Cuvântului divin, în mod sigur vor deveni oameni nobili, folositori, stăpâniţi de spiritul minţii sănătoase; şi aceste lucruri vor fi numai o parte din pregătirea lor pentru Împărăţie şi pentru marea lucrare care le va fi atunci încredinţată lor ca servi ai lui Dumnezeu, sub Răscumpărătorul şi Capul lor.