Martori pentru adevăr – VDM 3.5

MARTORI PENTRU ADEVĂR

„Pilat, deci, I-a zis: Atunci eşti Împărat! Isus a răspuns: Tu o spui că Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc despre Adevăr. Oricine este din Adevăr ascultă glasul Meu.” 00689″> Ioan 18:37 .

W. T 15 mai 1916 (pag. 150-151)

Ne amintim că Învăţătorul a rostit aceste cuvinte când evreii L-au adus înaintea lui Pilat şi L-au acuzat de a Se fi făcut El Însuşi rege. Pilat a spus, „Atunci eşti Împărat!” Răspunsul Lui a fost, „Eu pentru aceasta M-am născut, şi pentru aceasta am venit în lume”.

Dumnezeu aranjase ca să existe un rege Emanuel, un Preot Împărătesc, care să pună capăt păcatului şi să restabilească pe păcătoşi (care vor vrea) în favoarea lui Dumnezeu. Fusese prezis prin profeţi că va veni timpul când un rege va domni cu dreptate, când prinţii vor conduce cu judecată (Isaia 32:1), şi când orice genunchi se va pleca şi orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu. Astfel Domnul nostru Isus spunea acum, ca răspuns la întrebarea lui Pilat, că El venise în lume pentru acest scop. Dacă n-ar fi existat o lume care să fie răscumpărată, o lume care să fie adusă în armonie cu Dumnezeu, n-ar fi fost nevoie ca Logosul să vină să locuiască printre oameni. Dacă Dumnezeu n-ar fi avut în plan să fie o Împărăţie şi un Rege, n-ar fi fost necesar ca Domnul nostru să moară, pentru că n-ar fi existat o lume care să fie binecuvântată şi ridicată ca rezultat al marii Sale opere.

Partea din urmă a textului nostru spune, „ca să mărturisesc despre Adevăr”. Deşi toate cuvintele Domnului nostru au fost desigur adevăruri, El mărturisea pentru un anumit Adevăr mare. El nu numai că vorbea adevărat, dar şi susţinea Adevărul. Dumnezeu îl crease pe om. El s-a schimbat în rău — a fost o dezonoare pentru Creatorul său. Domnia păcatului şi morţii a fost o dezonoare pentru Dumnezeu şi o ocară pentru o guvernare bună. În asemenea împrejurări s-ar părea raţională întrebarea, „De ce să nu fie nimicite astfel de creaturi nevrednice şi nedemne de încredere?” Fiindcă Iehova declarase că blestemul care era asupra omului va fi îndepărtat şi o mare binecuvântare va veni peste lume prin Sămânţa lui Avraam, şi nici o iotă sau o frântură din scopul lui Dumnezeu nu va trece neîndeplinită.

„PLANURILE LUI DUMNEZEU SE DESFĂŞOARĂ PRECUM ÎNFLORESC CRINII ALBI”

Sute, da, chiar mii de ani trecuseră de la făgăduinţa lui Dumnezeu către Avraam, şi nici o binecuvântare nu venise, nici o îndepărtare a blestemului! Dar Dumnezeu a rămas constant. Cuvântul Său n-a fost călcat, n-a putut fi călcat. El a intenţionat să binecuvânteze lumea şi în mod sigur El Îşi va îndeplini toate scopurile. Acesta este marele Adevăr — că Iehova Dumnezeu S-a îngrijit de mântuire pentru „toate familiile pământului”. Acest lucru a fost preumbrit de tipurile Legii. Profeţii L-au mărturisit; „Toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea” de binecuvântare viitoare. Domnul nostru câtă vreme a fost în trup a făcut mărturie pentru acest Adevăr. El a declarat faptul că Dumnezeu nu S-a reprezentat pe Sine şi planul Său într-o lumină falsă.

Domnul nostru venise în lume tocmai cu scopul de a fi marele Rege care urma să binecuvânteze toată rasa căzută a lui Adam. El a venit vestindu-Şi Împărăţia, dar evreii au zis: „Cum poate fi El rege? El nu poate realiza nimic!” Iar acum El era înaintea lui Pilat, declarând că El era totuşi Rege. Timp de trei ani şi jumătate El făcuse mărturie pentru marele Adevăr, că voia lui Dumnezeu se va îndeplini, că Împărăţia lui Dumnezeu va fi totuşi stabilită peste tot sub ceruri. Şi ea se va realiza pe deplin prin Cel mare care a fost răstignit ca răufăcător. Într-adevăr,

„Dumnezeu pe căi ascunse minunile-Şi face!”

Respingerea lui Isus a făcut să pară ca şi cum tot planul lui Dumnezeu fusese înlăturat. Părea ca şi cum evreii care nu credeau în Isus triumfaseră asupra marelui Iehova. Dar noi vedem că tocmai răstignirea lui Mesia a fost necesară pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu. A fost necesar ca Cristos să răscumpere familia umană prin moartea Sa, înainte de a o putea restabili prin Domnia Sa milenară. Dar pentru lume în general acest mare ((204)) Adevăr este încă ascuns. Isus i-a asigurat pe ucenicii Săi că lor le fusese dat să cunoască tainele; dar tuturor celor din afară, care nu erau în cea mai deplină armonie cu Dumnezeu, aceste lucruri le sunt date în pilde şi cuvinte misterioase; pentru ca auzându-le să nu le înţeleagă şi văzându-le să nu le înţeleagă.

„OAMENII-ADEVĂR”

Editorului i se pare remarcabil că fără nici un efort din partea noastră acest cuvânt „Adevăr” şi termenul „oameni-Adevăr” se identifică cu noi. Noi avem Adevărul — numai Adevărul, Adevărul biblic! Acesta este singurul cuvânt pe care l-am putea folosi. Denominaţiile şi-au luat alte nume, iar nouă ne-a rămas doar acest termen — „Adevărul”. Fără nici o acţiune convenită dinainte în vreun fel, de care noi să fim conştienţi, această expresie „oameni-adevăr” pare că s-a răspândit făcându-se referirie la noi. Noi facem într-adevăr mărturie pentru Adevăr — acelaşi Adevăr pentru care Învăţătorul nostru a făcut mărturie până la moarte — Adevărul despre Împărăţie, despre faptul că Isus Şi-a lăsat starea glorioasă pre-umană şi a venit în lume, despre faptul că El a mers iarăşi în glorie cerească, într-o stare mult mai înaltă decât înainte. Noi facem mărturie pentru adevărul că Dumnezeu nu este un Dumnezeu rău, crud — că El niciodată n-a intenţionat să sortească pe om chinului veşnic, ci a promis că blestemul păcatului şi morţii va fi şters pe vecie. Mărturia este exact aceeaşi şi astăzi, în legătură cu aceleaşi subiecte, cum a fost vestită de Domnul nostru şi de apostolii Săi.

Toţi cei care sunt din Adevăr aud Adevărul şi le place să facă mărturie pentru Adevăr. Dar în cazul nostru, ca şi în cazul Învăţătorului, lumea nu ne cunoaşte. Nu ne cunoaşte fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Lumea, în special lumea religioasă creştină, este dispusă să ne răstignească aşa cum L-a răstignit pe El, numai că noi trăim într-un timp mai civilizat, şi se pare că pentru cărturarii, fariseii şi învăţătorii legii este mai dificil astăzi decât în vechime să aţâţe poporul ca să ne distrugă viaţa. Dar prin harul lui Dumnezeu noi vom continua să facem mărturie pentru Adevăr până când vine noaptea întunecoasă „în care nimeni nu va putea lucra”, dacă vieţile noastre vor fi cruţate până atunci.