Privelişte din Turnul de Strajă – VDM 6.4

 

PRIVELIŞTE DIN TURNUL DE STRAJĂ
MILENIUL PĂCII OPINIA UNUI IMPORTANT BANCHER DIN NEW YORK

R5783 W. T. 15 octombrie 1915 (pag. 307-309)

„Costul războiului este acum de aproximativ 50.000.000 $ pe zi; suma cheltuită astfel în mai mult de un an de război se estimează la aproximativ 15.500.000.000 $. Bogăţia Statelor Unite a fost calculată a fi cam la 189.000.000.000 $. Primul an de război a costat aproape a douăsprezecea parte din această sumă enormă. La acest ritm de distrugere, o sumă egală cu totalul bogăţiei Statelor Unite ar fi terminată în doisprezece ani.

Dar la acest cost în bani pentru un an de război trebuie adăugată valoarea clădirilor fabricilor şi a altor clădiri din sate şi oraşe, toate sau o mare parte a lor fiind distruse, apoi valoarea recoltelor devastate, a bunurilor şi a proprietăţilor gospodăreşti ruinate şi a altor pierderi enorme suportate de comunităţile care sunt măturate de foc şi gloanţe în calea armatelor în conflict. Nu este inclus aici nimic din valoarea ca forţă de muncă a vieţilor omeneşti care au fost nimicite cu milioanele. Chiar fără să luăm în considerare suferinţa şi necazul care au copleşit întreaga Europă, imaginea pierderii economice a războiului este inspăimântătoare. Şi nu este de mirare că minţile multor milioane de oameni se îndreaptă spre întrebarea, cum se poate obţine pacea. Este totuşi un fapt că aceste probleme îi preocupă mai mult pe cei aflaţi în această ţară şi în alte ţări neutre decât pe naţiunile beligerante. National City Bank, în circulara sa din luna august, spune că rezultatele distrugătoare, înspăimântătoare ale acestui an de război nu înseamnă practic nimic privitor la timpul când se va sfârşi conflictul; şi nu sunt semne ca vreuna din părţi să nu mai aibă oameni sau bani, sau ca poporului vreunei ţări aflate în război să-i slăbească hotărârea sau încrederea.

Multor oameni de partea aceasta le este imposibil să înţeleagă acest lucru, dar când se va aprecia deplin că o pace de mântuială ar însemna doar o amânare a luptei până s-ar putea face recuperarea şi că atunci va trebui din nou dusă lupta sângeroasă până la un sfârşit şi mai amar, atunci hotărârea beligeranţilor se va înţelege mai bine. Există numai o urmare care poate fi acum acceptată ca rezultat al acestui război mondial, şi aceasta este urmarea care înseamnă dezarmarea naţiunilor şi o pace de o mie de ani. Cu fiecare ţară deposedată de organizaţiile ei de luptă şi cu siguranţa păstrată de o forţă poliţienească internaţională, imensele sume stoarse prin impozite de la diferiţi oameni pentru întreţinerea prestigioaselor armate şi flote ar fi îndreptate spre arta păcii şi comerţului şi ţările lumii ar fi uşurate de povara şi neliniştea teribilă care tot mai mult au apăsat Europa de ani de zile, iar ele s-ar devota individual spre câştigarea prosperităţii şi fericirii.

De la începutul războiului datoriile naţionale ale ţărilor aflate în război aproape s-au dublat, şi pentru a le suporta vor urma impozite suplimentare în anii următori. Dacă s-ar încheia acum o pace care n-ar face imposibil un viitor conflict, aceste impozite suplimentare pentru plătirea dobânzilor pe o datorie naţională enorm crescută, pe lângă imensele sume cu care ar fi impozitate ţările pentru a înfiinţa organizaţii militare noi şi încă mai mari, ar face viaţa oamenilor insuportabilă. Foarte probabil, ar putea urma, şi ar urma, renegarea datoriilor naţionale.

Războiul trebuie luptat până la un final care să împiedice în mod hotărât revenirea condiţiilor care să facă posibil ca o naţiune s-o atace pe alta. Singura speranţă de pace este moartea militarismului. Şi această ţară este tot atât de interesată de un astfel de final ca şi oricare dintre combatante.

Dacă ne uităm în mod egoist la poziţia noastră, se va observa că orice alt rezultat ne va plasa în rândul naţiunilor care trebuie să-şi apere drepturile prin superioritatea forţei navale şi militare. Prin mersul evenimentelor suntem deja situaţi în acea poziţie şi acum trebuie să preluăm imediat sarcina şi cheltuiela imensă de a ne pregăti să ne confruntăm cu echipamentul puternic de oameni şi muniţie, cu contingentele apropiate sau îndepărtate de pe mare sau de pe uscat.

Între timp, influenţa Statelor Unite trebuie să fie folosită cât se poate de eficient pentru dezarmarea lumii, ca singurul mijloc de salvare a civilizaţiei, a cărei existenţă este acum ameninţată.” Bache Review

________________

REFUZUL DE A SUSŢINE RĂZBOIUL

Un editorial din ziarul New York American scrie: „La foarte scurt timp după izbucnirea războiului a devenit evident faptul că tuturor beligeranţilor li se vor termina banii în câteva luni. De asemenea a fost evident faptul că mai devreme sau mai târziu vor căuta împrumuturi în America. Opinia predominantă era aceea că Germania şi Austria vor fi primele care vor căuta împrumuturi, deoarece Anglia, Franţa şi Rusia au depozitat aproape de două ori mai mult aur pentru pregătirea de război, decât au depozitat Imperiile Teutonice.

În scurt timp s-a dovedit că se căuta să se transpună în fapt un împrumut german din această ţară. În aceste împrejurări — Germania de fapt căutând un împrumut, iar Anglia şi Franţa erau probabil şi ele în căutarea unui împrumut — anumiţi bancheri americani au întrebat Administraţia dacă guvernul va privi cu îngăduinţă acordarea de către americani a împrumuturilor de război puterilor străine beligerante. Răspunsul a fost un nu apăsat. În cuvintele exacte ale domnului Wilson (atunci preşedintele ţării — n. t.), acestor bancheri li s-a spus că orice efort de a finanţa beligeranţii în timpul războiului ar fi ÎN CONTRADICŢIE CU SPIRITUL DE NEUTRALITATE.

((411))

* * *

Administraţia nu mai consideră că cea mai bună metodă a naţiunilor în problema neutralităţii este aceea de a descuraja exportul de arme şi muniţii către ţările beligerante. Crede nu numai în încurajarea producţiei normale şi în vânzarea de arme şi muniţii, dar şi în cele mai DEOSEBITE eforturi de a furniza beligeranţilor aceste mijloace de ucidere în cantităţi imense. Nu mai crede că acordarea de către Statele Unite a împrumuturilor de război este în contradicţie cu spiritul de neutralitate.

Administraţia tocmai a făcut cunoscut prin Secretarul de Stat că guvernul priveşte favorabil eforturile Comisiei Britanice de a negocia în această ţară un împrumut de război fără precedent, de un miliard de dolari.

Nu vom afirma că Administraţia nu mai este în favoarea rugăciunii pentru pace. Dar vom afirma că rugăciunea pentru pace este o insultă pentru urechea lui Dumnezeu când Administraţia îşi foloseşte puterile pentru a promova transportul de arme şi împrumuturile cu milioanele care în sine fac posibilă prelungirea războiului şi care în sine împiedică realizarea neîntârziată a păcii.

Aceste declaraţii nu sunt afirmaţii politice părtinitoare. Sunt simple declaraţii de FAPTE INDISCUTABILE ŞI INCONTESTABILE. Dacă poporul Statelor Unite vrea să se prelungească războiul european, îl poate prelungi cu luni, sau chiar cu ani de zile. Tot ce are de făcut este să aprovizioneze guvernele europene cu muniţie şi bani. Guvernele europene vor furniza oamenii care să fie măcelăriţi. Ele vor asigura victimele uciderii în masă, dacă noi vom produce armele de ucidere în masă şi le vom împrumuta banii pentru a continua folosirea ucigaşă a acestor arme în toată forţa lor distrugătoare pentru o perioadă suficient de lungă.

Ce altceva se poate spune despre încercarea de a împrumuta o mie de milioane de dolari din această ţară, decât că este o încercare de a prelungi războiul şi de a-l face încă mai hidos de ucigător şi distructiv decât este acum.

Adevărul clar spus este că domnul Morgan şi aliaţii lui străini cer poporului neutru din Statele Unite să aprovizioneze patru naţiuni civilizate ale Europei cu bani şi arme pentru a distruge alte două naţiuni civilizate.

Poporului Statelor Unite i se cere să facă pentru Anglia, Franţa, Italia şi Rusia exact ceea ce fac japonezii. Săptămâna trecută, premierul Japoniei a spus Parlamentului japonez că la conferinţa de pace Japonia cu siguranţă va insista pentru partea ei de pradă, dacă aliaţii vor învinge, PENTRU CĂ JAPONIA A DAT ALIAŢILOR SĂI UN AJUTOR, PRIN FABRICAREA ARMELOR ŞI MUNIŢIEI, MAI EFICIENT DECÂT AR FI PUTUT DA PRIN TRIMITEREA ARMATEI ŞI A FLOTEI ÎN AJUTORUL LOR. Şi ceea ce face Japonia, un aliat recunoscut şi un beligerant declarat, este exact ceea ce ni se spune că este datoria noastră de ţară neutră.

Un om simplu şi onest este pus în dificila situaţie de a face diferenţa între ostilitate şi neutralitate, CÂND AMBELE FAC EXACT ACELAŞI SERVICIU ACELORAŞI BELIGERANŢI, CHIAR DACĂ UNA ESTE UN ALIAT VĂDIT, IAR CEALALTĂ O NEUTRĂ DECLARATĂ.

După cum se desfăşoară lucrurile, şi cu mâinile nevinovate de sânge, dominarea financiară a lumii este desigur în puterea noastră. Lira britanică, francul francez şi marca germană, toate scad în valoare în comparaţie cu dolarul american. În felul acesta, un profit mare şi favorabil la schimbul monetar îi revine fabricantului şi producătorului legitim din Statele Unite.

Bancherii din Wall Street declară că noi trebuie să renunţăm de fapt la acel imens avantaj nevinovat al războiului pentru a asigura plata banilor de sânge către producătorii de arme pentru crimă şi pentru a prelungi indefinit necazul şi vina războiului.

Împotriva acestei conduite inumane propuse, care nu este patriotică, nu este folositoare, nu este neutră, noi protestăm în numele neutralităţii, în numele patriotismului, în numele umanităţii şi, în cele din urmă, în numele civilizaţiei însăşi, care este astfel ameninţată, primejduită şi pusă rapid în faţa distrugerii tuturor câştigurilor ei de-a lungul multor secole minunate de străduinţe şi realizări ale omului alb.”

__________________

VINE REVOLUŢIA ŞI ANARHIA

În unele din declaraţiile care vor urma, editorul de la New York American, neavând probabil nici cea mai vagă cunoştinţă despre editorul de la Turnul de Veghere şi despre expunerile sale, a folosit un limbaj aproape identic în privinţa perspectivei — că după războiul actual va veni cea mai mare revoluţie cunoscută vreodată şi că va fi urmată de anarhie. Ceea ce discerne editorul Turnului de Veghere din învăţătura Bibliei şi ceea ce a declarat în ultimii patruzeci de ani, editorul de la American vede acum fără ajutorul informaţiei profetice. Fără îndoială că nu peste mult timp întreaga lume va începe să vadă acelaşi lucru cu ochii înţelegerii, iar mai târziu cu vederea naturală. Nu trebuie să se înţeleagă că Turnul de Veghere sprijină New York American sau prezentările lui, prezente, trecute sau viitoare, asupra tuturor subiectelor. Noi am citat din el şi cităm iarăşi în acest număr chestiuni care arată că editorul este treaz şi că aproximează fapte şi experienţe care în curând vor fi vădite tuturor. Cităm după cum urmează:

DIN NEW YORK AMERICAN, 28 SEPTEMBRIE:

„Susţinătorii din Wall Street ai împrumutului pentru războiul european au spus membrilor comisiei engleze şi franceze că nu doresc să ucidă bărbăţia Europei, să transforme pe femei în văduve, pe copii în orfani şi pe ((412)) mame în jelitoare, pentru un procent de cinci la sută, DAR O VOR FACE PENTRU UN PROCENT DE 5,5 LA SUTĂ.

Ei au spus că nu vor fi responsabili de prelungirea acestui război rău şi de distrugerile în continuare ale comorilor inestimabile ale Europei, de complicaţiile inevitabile şi posibil dezastruoase ale situaţiei noastre financiare, politice şi diplomatice de aici din America pentru cinci procente, dar vreau să fie responsabili pentru O JUMĂTATE DE PROCENT.

Ei au declarat cu asprime că nu vor tăgădui înaltele principii politice ale Americii, nu vor abandona nobilele idei umanitare ale Americii şi nu vor primejdui progresul material şi prosperitatea Americii pentru mai puţin decât acel JUMĂTATE DE PROCENT în plus.

Măsura conştiinţei, omenia şi patriotismul Wall Street-ului sunt acum definite clar şi sunt exprimate matematic.

Acum există probabilităţi să se acorde împrumutul, fiind garantat pfundul sau jumătatea de pfund suplimentară de carne, dar pedeapsa pentru participarea nefastă a Americii la crudul război european va veni la timp şi pe merit prin revoluţia şi renegarea care vor urma cu mare probabilitate după acest război.

Primele vuiete ale revoluţiei se pot deja discerne în Rusia, iar nemulţumirea printre clasele muncitoare începe să se răspândească în măsură considerabilă în Marea Britanie.

Dacă războiul va fi suficient prelungit, va fi fără îndoială revoluţie şi probabil anarhie sângeroasă în majoritatea naţiunilor implicate în război.

După revoluţie va urma renegarea obligaţiilor publice sau o devalorizare atât de mare încât va egala renegarea.

Dacă vreun cititor, obişnuit cu securitatea păcii, îşi imaginează că o astfel de devalorizare este imposibilă, să-şi amintească faptul că în timpurile revoluţiei franceze, asignatele (hârtii-monede cu valoare emise în timpul revoluţiei din 1789, care aveau pe ele valoarea unor terenuri confiscate — n. t.) s-au devalorizat la mai puţin de trei la sută din valoarea lor, iar asignatele erau mai bune decât bancnotele, fiindcă acestea aveau cel puţin valoarea terenului la baza lor.

Poate chiar dobânda de CINCI PROCENTE ŞI JUMĂTATE este o momeală insuficientă pentru un împrumut care în eventualitatea războiului şi revoluţiei poate valora mai puţin de trei cenţi la dolar.

Dacă vreun cititor, obişnuit cu guvernul chibzuit şi stabil al acestei ţări, crede că acum nu este posibilă revoluţia în nici una din statele europene, să se întrebe deschis, cât timp crede el că vor îndura oamenii tari, neînduplecaţi, simpli din Europa, nemăsurata mizerie a acestui război nefiresc, în ale cărui adâncimi de iad au fost aruncaţi prin vanităţile şi stupiditatea, prin duşmăniile şi geloziile conducătorilor lor aroganţi şi ambiţioşi.

Revoluţiile nu respectă nici regalitatea, nici autoritatea constituită, nici ordinea stabilită. Revoluţiile nu respectă obligaţiile financiare ale unui sistem răsturnat şi înlăturat. Revoluţiile nu dau dovadă de astfel de atenţie blândă şi amabilă faţă de bani şi de puterea banilor cum dau guvernele calme şi conservatoare.

* * *

Pentru a se sustrage de la obligaţiile lor umanitare şi a evita responsabilităţile grele şi chinuitoare, susţinătorii împrumutului de pe Wall Street spun că dolarii anume marcaţi pentru acest împrumut nu vor fi folosiţi pentru procurarea de arme şi muniţie. Astfel de declaraţie este însă nesinceră şi neconcludentă.

Noi mărim resursele financiare ale ţărilor cărora le facem acest împrumut exact cu suma împrumutului, iar resursele lor financiare suplimentare le permit să cumpere arme şi muniţie suplimentare.”