Predicatorii sunt în spatele atacurilor răutăcioase – VDM 9.4

PREDICATORII SUNT ÎN SPATELE ATACURILOR RĂUTĂCIOASE

R5654 W. T. 15 martie 1915 (pag. 93)

Atacurile făcute în prezent la adresa Pastorului Russell în diferite ziare erau intenţionate să înceapă la 1 noiembrie. Totuşi, fiindcă războiul coincide atât de mult cu prezentările Studiilor În Scripturi, i-a intimidat temporar pe cei care erau puşi pe asasinarea reputaţiei sale. Războiul cel mare ameninţa aici cu dezastru prin complicaţiile financiare care au presat pe toţi o vreme. Aranjamentul Rezervelor Bancare Naţionale a adus o uşurare temporară, iar transporturile de cereale la preţuri ridicate au stimulat mult afacerile. Duşmanii Pastorului Russell nu se mai tem „în aşteptarea lucrurilor care vor veni”. În loc de aceasta ei spun: „Aceasta este numai ce a mai fost în lume înainte, doar că este la o scară gigantică; nu este preludiul Armaghedonului cum pretinde Pastorul Russell. Toate vor continua ca mai înainte. Instituţiile noastre vor prospera şi nu se vor scufunda în anarhie aşa cum susţine el că învaţă Scripturile”.

Această îndrăzneală de opinie duce la agresivitate. Predicatorii au abordat unele dintre ziarele proeminente. Ziariştii, nu în mod deosebit religioşi, sunt înşelaţi de predicatori ca să presupună că există ceva substanţial în pretenţiile lor. Ei doresc să intre în graţiile predicatorilor şi se folosesc de ocazia de a lovi în cineva atunci când există o scuză religioasă pentru a face aceasta. Aşa cum a prezis Învăţătorul, ei spun „tot felul de lucruri rele şi neadevărate” împotriva Pastorului. Aceasta este pentru Cristos în sensul că este pentru a dăuna lucrării Pastorului, a o împiedica — fiindcă el spune Adevărul; fiindcă oamenii aud Adevărul, şi prin urmare le cad cătuşele ignoranţei şi superstiţiei, li se deschid ochii înţelegerii şi cheia pierdută a cunoştinţei ajunge în mâna lor.

((632))

Nu trebuie să repetăm explicaţiile cu privire la chestiuni vechi de nouăsprezece ani şi în orice mod onorabile şi lăudabile pentru Pastor, când sunt înţelese corect. Dar ar trebui poate să explicăm ultima născocire a Adversarului. S-a publicat şi republicat pretutindeni că Pastorul „a răpit-o pe Ruth Galbraith”, în vârstă de şaptesprezece ani; că a lipsit-o de libertate; că un judecător de la tribunalul din Philadelphia a emis un act habeas corpus cerându-i Pastorului s-o aducă pe Ruth în faţa sa; Ruth fiind moştenitoarea unor bani pe care Pastorul căuta să pună stăpânire.

Întreaga chestiune este absolut falsă de la început până la sfârşit. Nici un judecător n-a emis vreodată un astfel de act. Ruth Galbraith n-a fost nici răpită, nici nu i s-a restrâns libertatea. Cu consimţământul mamei sale ea a vizitat pe sora ei, D-na William Hollister, care este membră a familiei Betel. Pentru o vreme a stat în pensiune undeva în vecinătate, dar nu la Betel. Mai târziu Pastorul Russell a fost întrebat dacă Ruth ar putea lua masa la Betel. S-a dat explicaţia că Ruth era doritoare să stea o vreme în Brooklyn — că sănătatea ei nu era prea bună; că fratele ei avea tuberculoză; că sănătatea lui Ruth cerea această schimbare; că mama ei îi îngăduise să vină la Brooklyn în vizită; că între timp alocaţia ei lunară de pe proprietatea tatălui ei fusese sistată complet şi că rămăsese fără bani pentru a-şi plăti pensiunea. Cererea a fost aprobată şi ea a rămas ca oaspetele surorii ei. Între timp mama lui Ruth a dorit ca ea să se întoarcă acasă, dar Ruth a refuzat să meargă. Chemată în Philadelphia în străduinţa de a primi alocaţia lunară de la executor, Ruth a fost însoţită de sora şi cumnatul ei, William Hollister. La acestea avocatul mamei lui Ruth a obţinut un act de habeas corpus împotriva d-lui Hollister, cerându-i s-o prezinte pe cumnata lui la tribunalul din Philadephia.

Pastorul n-a avut niciodată de-a face cu plecarea lui Ruth de acasă, nici cu şederea ei departe de casă, nici cu vreo altă problemă de-a ei.

Văzând cât de uimitor Adversarul poate să-şi împlinească scopurile rele, să răspândească minciuni şi să găsească agenţi pentru aceste servicii, ne dovedeşte că Satan nu este încă legat; şi că nu prea are greutăţi în găsirea de slujitori umani (2 Cor. 4:4; Rom. 6:16). Acest fapt ar trebui să ne facă extrem de sceptici cu privire la orice auzim în defavoarea cuiva. Cum putem şti că nici jumătate, sau mai mult, din toate lucrurile ruşinoase menţionate în ziare nu sunt tot atât de absolut false şi fără temei ca acesta şi ca altele referitoare la Pastorul Russell? Credem că datorăm Pastorului Russell şi cititorilor ca această declaraţie să apară în aceste coloane, oricât de mult ne displace să publicăm orice este de natură personală — căutând întotdeauna să rezervăm aceste coloane cu sfinţenie pentru răspândirea Cuvântului divin şi a interpretării lui.

Calomnierea poporului lui Dumnezeu pentru dreptate este reprezentată prin arderea „ţapului Domnului” în Ziua de Ispăşire tipică. Orice dezonoare cade asupra unuia dintre membrii Corpului este împărtăşită de toţi. Orice ruşine permite Domnul în acest mod, El ar putea s-o împiedice; de aceea ea trebuie să servească unui scop bun — în probarea răbdării, iubirii, credincioşiei, ascultării, umilinţei noastre sau câte altele. Să nu uităm nici un moment Textul pentru 1915— „Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”