Tragedia lui Samson
Jud. 13:8-16, 24, 25.
Samson născut nazireu — Naşterea lui prezisă — Misiunea lui prezisă — Valoarea unei misiuni — Cum a judecat el pe Israel — Slăbiciunile lui Samson — Loialitatea lui faţă de Dumnezeu — Biruinţa lui în moarte.
„Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare.” Jud. 13:4.
R5612 W. T. 15 ianuarie 1915 (pag. 21-23)
Toţi evreii care făceau un anumit angajament erau numiţi nazirei. Nimeni să nu-i confunde pe aceşti oameni cu locuitorii unei anumite cetăţi numite Nazaret. Isus a fost locuitor al Nazaretului, dar El n-a fost sub angajamentul nazireatului. Angajamentul unui nazireu consta în aceea că el va evita băuturile alcoolice sub orice formă şi că nu-şi va tăia părul. Samson încă de la naştere a fost sub acest angajament, care, sub îndrumarea îngerului Domnului, a fost adoptat pentru el de către părinţii lui. Într-un anumit sens, angajamentul pare să fi însemnat consacrarea deplină, completă a persoanei, lui Dumnezeu şi serviciului Său.
De două ori înainte de naşterea lui Samson, un înger al Domnului a comunicat cu părinţii lui cu intenţia ca în mintea mamei, în special, să fie imprimată importanţa abstinenţei şi astfel copilul ei să se nască sub o înzestrare favorabilă. Fără îndoială că părinţii lui şi-au dat seama în ce măsură părinţii pot da putere mentală şi fizică copiilor lor; şi ei aveau să fie atenţi să-şi înzestreze favorabil vlăstarul.
În timp ce viaţa, virilitatea vine de la tată, mama are foarte mult de-a face cu imprimarea caracterului. Şi în starea slăbită a mamei înaintea naşterii copilului, tatăl ar putea şi ar trebui să-şi dea seama de situaţie şi să aprecieze privilegiul său de a înconjura pe mamă cu influenţe spirituale şi intelectuale frumoase. În acest fel tatăl modelează gândurile mamei şi le conduce într-o direcţie avantajoasă, în timp ce mama la rândul ei îşi marchează copilul cu acele aspiraţii înalte, nobile, aşa încât el să poată fi născut bine — o onoare pentru numele familiei lui, o binecuvântare pentru comunitatea lui şi, mai presus de toate, să fie competent a fi un servitor al lui Dumnezeu.
Potrivit promisiunii divine, Samson urma să fie unul dintre judecătorii lui Israel, adică, unul dintre eliberatorii lui Israel. Nevoia de eliberare este evidentă din context. Filistenii (de altfel străinii) locuiau în sud-vestul Palestinei. Se presupune că ei erau piraţi, şi ieşeau la pradă asupra israeliţilor pe uscat, cum fac piraţii asupra călătorilor de pe mare. Ei erau războinici şi evident foarte inteligenţi în privinţa meşteşugurilor. Isteţimea lor este arătată prin faptul că ei nu numai că i-au dezarmat pe israeliţi, dar şi le-au interzis să facă vreo unealtă din fier sau să facă vreo lucrare de fierărie. În acest fel îi ţineau pe israeliţi într-un fel de servitute, scoţând de la ei tribut.
O mare putere maritimă a zilelor noastre practică încă mai aspru o asuprire similară în India — furnizând din uzinele şi atelierele ei unelte de lucru, în timp ce se fereşte de importul materialelor de război. Mai mult, metodele moderne de finanţare îi aduc bogate câştiguri fără de metodele primitive şi crude ale filistenilor.
Lucrarea lui Samson pentru poporul său nu trebuie măsurată numai după mărimea pagubei pe care a făcut-o filistenilor în diferite moduri ca luptător şi ca strateg — dând foc lanurilor de grâu prin folosirea ingenioasă a vulpilor în acest scop etc. Fără îndoială lucrarea lui principală a fost una de reînviere a spiritului poporului său, care devenise complet demoralizat, fără speranţă, sub asuprirea inamicilor. Lecţia despre ceea ce a putut face un singur om când şi-a devotat viaţa pentru a-şi servi poporul şi a-i elibera de inamici, trebuie să fi fost un mare stimulent spre patriotism şi o încurajare să se întoarcă la Domnul şi să aştepte ca rezultat favoare divină şi prosperitate.
Puncte de amintit
Nu trebuie să uităm că evreii nu erau creştini, nici că regulile aşezate de Isus şi de apostoli pentru creştini nu erau aplicabile la evrei. Moise şi naţiunea lui Israel, potrivit Scripturilor, au fost o Casă a Servitorilor (Evr. 3:5, 6). Lor le-au fost promise binecuvântări divine în măsura în care serveau cu credincioşie, cu ascultare Legea divină, care nu i-a chemat să fie sfinţi în sensul creştin al acestui cuvânt, aplicabil Bisericii lui Cristos.
Altă diferenţă dintre evrei şi creştini este că primilor li s-au promis binecuvântări pământeşti ca răsplată pentru fidelitate, în timp ce ultimilor li s-au promis binecuvântări spirituale cu ((707)) împotriviri pământeşti şi cu încercări ale credinţei şi răbdării, iubirii şi loialităţii. Dacă nu avem în vedere aceste deosebiri între cele două Vârste şi cele două Legi, vom fi continuu în dificultate.
După lege, Samson a fost evaluat ca un servitor foarte credincios al lui Dumnezeu. Credincioşia lui a constat în loialitatea faţă de cerinţele divine, faţă de Cauza lui Dumnezeu şi a Israelului, poporul de legământ al lui Dumnezeu. Credinţa lui a fost continuu manifestată în tot ceea ce a făcut; şi întreaga lui viaţă a fost folosită servind poporului său. Prin urmare el este clasat printre Vrednicii din Vechime de către Sf. Pavel, în Evrei 11:32, când îi enumeră pe cei care prin credinţă au câştigat victorii şi au avut mărturia că au câştigat aprobarea divină.
În multe feluri Samson n-a fost nici creştin, nici exemplu pentru creştini. În multe privinţe el a trăit după carne, în ciuda nobilului său sacrificiu de sine în serviciul Domnului. Trebuie însă să ne amintim că el n-a fost conceput niciodată de Spiritul sfânt. Numai de la Cincizecime încoace au fost unii concepuţi de Spiritul Domnului ca „noi creaţii în Hristos”. Este adevărat, citim că Spiritul Domnului a fost peste Samson; dar trebuie să avem în vedere distincţia şi diferenţa considerabilă între Spiritul Domnului care a venit peste profet şi peste alţi Vrednici din Vechime, ca să-i mişte să facă un lucru sau altul pentru realizarea scopurilor divine, sau să scrie un lucru sau altul în armonie cu voinţa divină. O asemenea operaţie mecanică a Spiritului sfânt este complet diferită de aceea care se aplică la creştin, conceput de Spirit, în timpul Veacului Evanghelic.
Noi trebuie să primim Spiritul înfierii, Spiritul de fii, Spiritul sfânt, care, pătrunzând tot mai mult vieţile noastre, ne va face tot mai mult asemenea Tatălui nostru din cer. În toţi aceşti concepuţi de Spirit va fi exemplificată creşterea în har, cunoştinţă şi iubire, prin dezvoltarea lor şi prin manifestarea roadelor şi harurilor Spiritului sfânt — blândeţea, bunătatea, răbdarea, îndelunga răbdare, bunătatea frăţească, iubirea.
Victorie în moarte
Distrugerea lui Samson a fost o femeie. El a avut încredere în ea şi ea l-a trădat. A informat-o că era sub un angajament care includea nu numai abstinenţa de la băuturi ameţitoare, ci şi ca părul lui să nu fie tuns; şi că, dacă angajamentul era călcat, puterea şi forţa lui specială vor fi zdrobite. În timp ce dormea, prietena lui necredincioasă i-a tăiat părul, apoi l-a trezit spunând: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!”. Dar, angajamentul fiind călcat, el a fost fără puterea specială care-l făcuse aşa de minunat înainte.
Inamicii lui Samson s-au bucurat privindu-l, i-au scos ochii şi l-au ţinut ca sclav, măcinând la mori. Dar la un mare ospăţ l-au prezentat ca trofeu. El stătea lângă doi stâlpi masivi care susţineau acoperişul marii clădiri; şi cu o rugăciune către Dumnezeu i-a apucat şi a dărâmat întreaga construcţie, făcând mai mare pagubă filistenilor prin aceea că le-a omorât căpeteniile, şi prin urmare făcând mai mult pentru eliberarea poporului său prin acel singur act decât în toate experienţele vieţii sale. Credinţa lui Samson în Dumnezeu şi dorinţa de a face voia Lui sunt continuu manifestate de-a lungul vieţii sale, dacă sunt privite dintr-un unghi potrivit. El „a primit mărturie prin credinţă”.
Lecţii pentru creştini
O lecţie pe care o putem învăţa din experienţele lui Samson este importanţa de a avea un scop în viaţă. Nimeni nu poate scoate ce este mai bun din viaţa sa dacă nu are un scop definit înaintea sa. Părinţii ar trebui să-şi încurajeze copiii nu să aspire la lucruri pentru care nu au capacitate, nu au calităţi, ci să aspire la ce este mai bun din ceea ce sunt capabili în viaţă.
„Îndrăzneşte să ai un scop adevărat,
Şi îndrăzneşte să-l faci cunoscut.”
În băieţii şi fetele de la doisprezece la şaisprezece ani există o revărsare a forţelor vieţii care, îndrumată corect, tinde să facă din ei bărbaţi nobili şi femei nobile, dar care pervertită în direcţii greşite, îi poate face vicioşi; sau care, descurajată complet, îi poate face neputincioşi. Fiecare părinte şi fiecare tutore ar trebui să-şi dea seama de aceste fapte şi să-şi croiască în mod corespunzător purtarea cu tânărul care se află sub grija sa.
Nu numai atât, dar există în tineri o străduinţă după nobleţe, o înţelegere că viaţa este atât de valoroasă, că poate fi trăită numai o dată şi că direcţia pornirii ei are mult de-a face cu rezultatele. Într-un astfel de timp părintele sau tutorele credincios poate avea mare succes în punerea în faţa minţii care se deschide obligaţia rezonabilă pe care o are faţă de Creator şi privilegiul binecuvântat de a-şi da însăşi viaţa de partea binelui împotriva răului, de partea Adevărului împotriva erorii. Dacă lucrurile ar fi cu totul apreciate, numărul eroilor morali în lume s-ar înmulţi mult.
Altă lecţie asociată este în legătură cu angajamentele. Angajamentele sunt chestiuni voluntare. Nimeni nu este obligat să ia un angajament; dar un angajament odată luat ar trebui respectat cu credincioşie, pentru ca acela care-l ia să se bucure de binecuvântările lui. Nu recomandăm angajamente făcute oamenilor sau instituţiilor sociale sau religioase, dar recomandăm angajamente făcute Domnului, privitor la credincioşia faţă de El şi faţă de Cauza Lui. Dar oricine ia un angajament trebuie să-şi amintească faptul că ar fi mai bine să nu-l ia deloc decât să-l încalce; pentru că încălcarea lui serveşte la slăbirea conştiinţei, în timp ce respectarea lui ajută la întărirea întregii vieţi şi ((708)) face persoana cu atât mai potrivită, mai pregătită pentru serviciul Domnului aici şi mai târziu. Domnul caută printre poporul Său caractere tari pentru serviciu eficient.
„Sus deci, nu zăbovi, tu sfânt al lui Dumnezeu,
Aruncă de pe umeri orice povară apăsătoare;
Fii curajos şi înţelept, scutură murdăria pământului şi păcatul,
Ca să poţi intra cu Mirele.
O, veghează şi te roagă!
Încinge-ţi armura; înfruntă fiecare duşman înarmat;
Dă cu sabia cerului lovituri mortale;
Înainte, şi mai înainte, până ce premiul divin
Îţi răsplăteşte zelul şi biruinţa-i a ta.
Câştigă coroana.”