SEPARAREA DUPĂ CULOARE SA GĂSIT A FI NECESARĂ
W .T. 1 aprilie 1914 (pag. 110-111)
Am fi putut anticipa ca mulţi oameni de culoare să fie adânc interesaţi de Foto-Drama Creaţiei. Dar acest lucru nu ne-a atras atenţia până când numărul lor a crescut treptat cam ((1000)) până la douăzeci şi cinci la sută din toţi spectatorii. Desigur, am fost bucuroşi să-i vedem şi am fost bucuroşi că-i interesează Drama. Aveam acelaşi sentiment în privinţa lor ca şi a altora; dar repede ne-am dat seama că nu era o chestiune de sentiment, ci, deoarece oamenii de culoare din New York City erau cam cinci la sută din populaţie, printre spectatorii noştri erau cam douăzeci şi cinci la sută şi numărul creştea. Ce să facem? Pe măsură ce numărul negrilor va creşte, proporţional numărul albilor va scădea; căci, oricum am încerca să interpretăm, majoritatea albilor preferă să nu se amestece cu alte rase.
Recunoscând că aceasta însemna fie succesul fie eşecul întreprinderii Dramei în privinţa albilor, am fost obligaţi să repartizăm pe prietenii de culoare la galerie, care este totuşi la fel de bună pentru a vedea şi a auzi, ca oricare altă parte a Templului. Unii au fost ofensaţi de acest aranjament.
Am primit numeroase scrisori de la prietenii de culoare, pretinzând că nu este drept să se facă deosebire, alţii învinuindu-ne cu indignare şi amărăciune că suntem vrăjmaşi ai negrilor. Unii, încrezători că fr. Russell nu aprobase niciodată astfel de discriminare, au spus că ar fi o datorie să apere drepturile egale şi să fie ajutaţi întotdeauna cei apăsaţi etc. Am fost obligaţi să explicăm faptele, asigurându-i pe toţi de interesul nostru iubitor faţă de oamenii de culoare şi de dorinţa noastră de a le face bine, nu să le dăunăm. Am sugerat din nou că dacă sar putea găsi un loc potrivit în care ar putea fi prezentată Drama numai pentru negri, am fi bucuroşi să facem astfel de aranjamente, sau să cooperăm cu alţii în aceasta.
Se pare că explicaţiile noastre au fost cu totul satisfăcătoare pentru toţi cei deplin consacraţi. Acestora le-am explicat că este fie o chestiune de punere a intereselor Cauzei lui Dumnezeu întâi, sau a intereselor de rasă întâi. Noi am crezut că este datoria noastră să punem pe Dumnezeu întâi şi Adevărul întâi — cu orice preţ pentru alţii sau pentru noi! Am explicat că am gândit că toţi fraţii de culoare trebuie să ştie atitudinea noastră faţă de ei — ar trebui să ştie că ne place să-i servim în orice mod posibil şi să le dăm ce avem mai bun de dat din Mesajul Evangheliei, şi că este numai o chestiune dacă modul în care le dăm lor Adevărul ne-ar împiedica total de a-l da şi altora.
Unora care au fost totuşi persistenţi şi certăreţi le-am amintit numai declaraţia Domnului nostru că o gazdă când invită vizitatori în casă, gazda este cea care trebuie să spună unde să stea, iar apoi le-am arătat pilda celui care a ales locul de onoare, şi i s-a dat unul mai jos.
Ca răspuns la întrebarea cum se potriveşte purtarea noastră cu Regula de Aur, am răspuns că se potriveşte exact. Am vrea ca şi alţii să pună pe Dumnezeu întâi. Dacă interesele noastre personale sunt sau au fost vreodată în conflict cu interesele reale şi evident cele mai bune ale Cauzei Domnului, face parte din angajamentul nostru de consacrare să ignorăm interesele noastre în favoarea intereselor Cauzei Domnului. Aceasta vrem să spunem prin declaraţia că suntem morţi pentru sine şi vii pentru Dumnezeu ca Creaturi Noi.
I-am amintit unei surori dragi că Domnul îndeamnă la umilinţă şi ne asigură că dacă nu ne umilim nu vom fi înălţaţi. Dacă natura favorizează pe fraţii şi pe surorile de culoare în exercitarea umilinţei, este în avantajul lor dacă sunt deprinşi corect prin ea. Încă puţin şi umilinţa noastră va produce binele nostru. Încă puţin şi celor care au fost credincioşi Legământului lor de Sacrificiu li se vor da corpuri noi, spirituale, dincolo de văl, unde deosebirile de culoare şi sex nu vor mai exista. Încă puţin şi Împărăţia Milenară va fi inaugurată, şi va aduce Restabilire întregii omeniri — restabilire la perfecţiunea minţii şi a corpului, a aspectului şi a culorii, la marele standard originar pe care Dumnezeu l-a declarat „foarte bun”, şi care a fost pierdut pentru un timp prin păcat, dar care va fi restabilit curând prin puternica Împărăţie a lui Mesia.