CEI CREDINCIOŞI VEGHEAZĂ
Luca 12:35-48
„Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui!” Luca 12:37.
R 5399 W. T. 1 februarie 1914 (pag. 45-46)
Lecţia de astăzi continuă îndemnurile Învăţătorului către cei credincioşi — ca ei să se pregătească pentru cuvintele Sale „Bine servitor bun şi credincios!” şi pentru participarea cu El în Împărăţie. El le spusese: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia” (versetul 32). Domnul i-a lăsat intenţionat pe urmaşii Săi fără o informaţie clară în ceea ce priveşte timpul stabilirii Împărăţiei Sale. El ilustrase perioada de timp dintre plecarea şi întoarcerea Sa prin Pilda talanţilor. El ca Învăţător a lăsat pe servitorii Săi răspunzători de bunurile Sale, în timp ce El a plecat într-o ţară îndepărtată, adică în cer, pentru a fi învestit cu autoritatea Împărăţiei; şi la un timp potrivit El Se va întoarce să-Şi primească servitorii, şi potrivit cu credincioşia lor să-i facă părtaşi cu El în Împărăţia ((1066)) Sa, şi apoi să-Şi înceapă conducerea peste supuşii Săi pentru binecuvântarea şi ridicarea lor din stările păcatului şi morţii — pentru eliberarea lor de sub domnia Păcatului şi a Morţii.
Despre a doua prezenţă a Domnului nostru
Lecţia de astăzi se deschide cu o pildă. Dacă într-o casă mare stăpânul ar fi pe cale să se căsătorească şi să-şi aducă mireasa acasă, servitorii ar fi în acea seară specială foarte activi, treji, atenţi, ca să-L poată primi pe domnul lor cu atenţia cuvenită. Ei nu vor şti exact timpul venirii stăpânului lor; dar vor fi în mod continuu în alertă pentru a putea auzi bătaia Sa la uşă şi să deschidă imediat. Astfel Isus a spus că toţi urmaşii Săi ar trebui să fie veghetori la a doua Sa Venire. Nu înseamnă că Îşi va aduce mireasa cu Sine; mai degrabă vine aici ca s-o primească. Într-adevăr, servitorii credincioşi vor fi făcuţi atunci mireasă, conform altei ilustraţii.
Ideea este că urmaşii lui Isus ar trebui să-şi ia idealurile de veghere din experienţa extremă a serviciului pământesc. Isus a sugerat că urmaşii Lui ar putea să-L caute mai devreme decât va veni, spunând că dacă va veni la ceasul al doilea, sau al treilea sau oricând altcândva, binecuvântaţi sunt acei servitori pe care îi găseşte veghind, treji, gata să-L primească. El a declarat că le va da acelor servitori o onoare specială. Se va încinge, Se va face servitorul lor şi îi va pune să stea la un ospăţ somptuos pe care El îl va da.
Studenţii Bibliei înţeleg că aceasta înseamnă că la Parousia lui Isus, la a doua Sa Prezenţă, El Se va face cunoscut mai întâi urmaşilor Săi credincioşi, în timp ce lumea în general va fi în necunoştinţă de faptul că a venit. Manifestarea Sa faţă de lume va veni mai târziu; după cum citim: „El Se va dezvălui într-o flacără de foc” — judecăţi. Când Se va arăta (lumii), noi (Biserica) ne vom arăta cu El în slavă. Coloseni 3:4.
Parousia Domnului nostru este descrisă în lecţia de astăzi — cele mai timpurii manifestări ale celei de-a Doua Veniri. Lumea nu-L va vedea şi nu va şti de prezenţa Sa, iar Biserica va şti de prezenţa Sa numai prin „bătaia Sa la uşă” — prin aluziile date în Scripturi — împlinirea profeţiei. Va rămâne deci pentru veghetori să recunoască această împlinire şi prin credinţă săşi deschidă inimile şi minţile prompt pentru a recunoaşte prezenţa Stăpânului şi tot ce acea Prezenţă implică în privinţa apropierii Împărăţiei Sale şi în privinţa dovedirii tuturor celor care vor fi găsiţi credincioşi, vrednici de o parte în acea Împărăţie ca membri ai Miresei Sale.
Pentru aceştia care-L primesc va da un ospăţ. El va aduce din Cuvântul divin lucruri noi şi vechi, pentru împrospătarea şi mângâierea lor. Biblia va deveni pentru ei o Carte nouă; ei se vor ospăta din bogăţiile harului lui Dumnezeu şi lucrurile neclare vor deveni clare, tainele vor fi dezvăluite. Învăţătorul va fi Servitorul, Revelatorul, Prezentatorul acestor rezerve de adevăr. Mulţi studenţi ai Bibliei cred că noi acum trăim chiar în acel timp; şi că fiecărui urmaş credincios, veghetor al lui Isus îi va fi acordată auzirea bătăii la uşă şi privilegiul participării la acest ospăţ, despre care mulţi ne spun că se bucură acum.
„Dar dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n-ar lăsa să-i spargă casa.” Marele Învăţător ne sugerează că acum Satan, prinţul acestei lumi, este stăpânul ordinii actuale de lucruri de pe Pământ; şi sugerează că la a doua Sa Venire va lega pe acest om tare, sau stăpân al ordinii actuale şi va răsturna instituţiile prezente şi va stabili în schimb mult promisa Domnie a Dreptăţii. Această tranziţie amănunţită de la Domnia Păcatului şi a Morţii la Domnia Dreptăţii şi a Vieţii va cauza marele Timp de Strâmtorare menţionat peste tot în Biblie, care marchează sfârşitul acestui Veac Evanghelic — „un timp de necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii”. Daniel 12:1; Marcu 13:8; Matei 24:21.
Aici şi în altă parte Isus vorbeşte că a doua Sa Venire va fi ca un hoţ. Ideea este că El va fi prezent un timp neobservat de lume, cunoscut numai de clasa Miresei, sarea pământului, pe care El îi va lua — schimbându-i de la natura pământească la cea cerească. Versetul 40 confirmă această idee şi îi instruieşte pe toţi credincioşii Domnului să fie pregătiţi pentru prezenţa Lui, ca să-şi dea socoteala la orice oră şi să fie schimbaţi.
„Să le dea partea lor”
Sf. Petru a fost nedumerit. A fost această pildă în mod special pentru apostoli, ca ei să vegheze etc., sau a fost pentru tot poporul, a întrebat El. Dar Domnul nu i-a răspuns direct. El numai l-a asigurat pe sf. Petru că la timpul cuvenit Domnul va numi un administrator peste casa Sa, pentru a le da porţia lor de hrană la timpul potrivit. Acest lucru nu este foarte diferit de metoda obişnuită a Domnului de a lucra cu familia Sa. Deşi o măsură de spirit este dată fiecăruia pentru folosul său şi deşi Spiritul sfânt dat astfel este ca să îndrume pe primitor într-o cunoaştere a lucrurilor lui Dumnezeu, cu toate acestea Domnului I-a făcut plăcere să folosească instrumente speciale în diferite timpuri.
De exemplu, sf. Petru se pare că a fost un timp conducător printre apostoli, în deschiderea uşii la Cincizecime şi mai târziu în deschiderea uşii la Neamuri — predicându-i lui Corneliu, primul convertit dintre Neamuri. Mai târziu se pare că Domnul l-a ales în mod special pe sf. Pavel pentru a fi mesagerul special pentru Neamuri; după cum citim: „El este un vas pe care Mi l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor” (Fapt. 9:15). În mod asemănător Enoh, Avraam, Moise, profeţii şi alţii din timpul acestui Veac Evanghelic, se pare ((1067)) că au fost folosiţi în mod special de Domnul ca să atragă atenţia poporului asupra Cuvântului Său. În cazul apostolilor, a fost desigur o inspiraţie plenară sau specială, care nu aparţine altora din acest Veac.
Deşi Domnul în diferite timpuri a numit astfel servitori speciali în darea hranei la timp casei Lui, s-a cerut de la fiecare din cei care se împărtăşeau din ea să verifice, să probeze, să hotărască dacă învăţătura este sau nu de la Dumnezeu. Fiecare trebuia să dovedească toate lucrurile prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu, despre care apostolul Pavel a declarat că este suficient pentru ca omul lui Dumnezeu să fie cu totul pregătit. Orice servitor care nu este găsit credincios, se sugerează că va fi înlocuit cu altul.
Servitorul de la sfârşitul Veacului, la timpul venirii Stăpânului, dacă este găsit credincios, va fi binecuvântat în mod special şi i se va da răspundere generală în ceea ce priveşte hrana spirituală pentru familia Domnului, „hrană la timp cuvenit”. Dar dacă se va dovedi necredincios şi nu va recunoaşte prezenţa Stăpânului şi va manifesta un spirit lipsit de bunăvoinţă faţă de casă, slujind dorinţelor sale pământeşti mai degrabă decât nevoilor spirituale ale familiei lui Dumnezeu, el va fi îndepărtat în acea zi — va fi tăiat în două, va fi separat, se va permite să meargă în întunericul de afară cu lumea în general, într-o totală necunoaştere a timpurilor şi perioadelor etc. Domnului său. Presupunerea este că înlocuirea unui servitor ar însemna recunoaşterea altuia care să aprovizioneze Casa Credinţei.
Pe baza acestei pilde Domnul a explicat un principiu general al procedurilor Sale; şi anume, că orice servitor, cunoscând voinţa Stăpânului şi nefăcând în armonie cu ea, va primi lovituri, pedepse, necazuri de vreun fel, proporţional cu gradul cunoştinţei şi ocaziei. Pe de altă parte, orice servitor, chiar dacă a făcut lucruri vrednice de lovituri, dar pe care le-a făcut în necunoştinţă de cauză, va primi proporţional lovituri mai puţine. Într-un cuvânt, principiul general este, „cui i s-a dat mult, i se va cere mult”.
Textul nostru de bază
Miezul acestei lecţii se găseşte în versetul 37, care se referă la toţi servitorii Domnului care vor trăi la timpul Venirii Sale a doua — care în etapele cele mai timpurii ale Venirii Sale a doua, în timpul Parousiei Sale, prezenţei Sale, vor veghea cu credincioşie, atenţi să servească fiecare interes al cauzei Domnului, căutând voia Lui, făcând voia Lui, cercetând Scripturile, supunându-se Scripturilor, după capacitatea lor cea mai bună. Aceştia vor fi informaţi într-un anumit grad în privinţa timpului în care vor trăi, după cum arată apostolul, spunând: „Voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ”. „Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei.” „Că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când îlumeaş vor zice: Pace şi linişte! … şi îpentru lumeş nu va fi chip de scăpare îde încercările acelei zileş” (1 Tes. 5:1-8). „Să umblăm deci în lumină, nu în întuneric.”
Caracterul tainic observat în privinţa timpului şi a modului Venirii a doua a lui Isus se va dovedi a fi o probă tare. Toţi cei consacraţi ai Domnului care sunt supraîncărcaţi cu grijile acestei vieţi — afaceri, plăcere etc. — vor fi lenţi în auzirea bătăii la uşă; şi chiar atunci când vor auzi, vor fi prea ocupaţi pentru a da atenţie.
Însă va fi o mare binecuvântare pentru acei servitori pe care Domnul la acel timp îi va găsi veghind — nu privind la cer, de parcă L-ar vedea pe Isus, când El este acum o fiinţă spirituală, invizibilă omenirii, ci veghind la mărturiile Bibliei, veghind la mersul timpurilor, veghind la inimile lor, veghind şi la interesele Bisericii lui Dumnezeu, căutând să se zidească unul pe altul în cea mai sfântă credinţă, punând deoparte orice greutate şi orice păcat care îi asaltează. Fie ca toţi care pretindem a fi fecioare — curaţi — care pretindem a fi servitorii Domnului precum şi fraţii Lui — să fim găsiţi de El în pace, căutând mai întâi Împăraţia lui Dumnezeu şi dreptatea pe care ea o învaţă; să fim găsiţi vigilenţi, veghind la ocaziile de a fi folositori în vestirea Mesajului Împărăţiei şi în ajutorarea Miresei să se pregătească. Apoc. 21:9; 19:7.