Vol. 16 Martie-Aprilie 2009 Nr. 3

ALEGEŢI ASTĂZI”

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3:16.

R 5353a W. T. 15 noiembrie 1913 (pag. 348-349)

Sfârşitul anului şi începerea unui an nou sunt pe bună dreptate considerate un timp nimerit pentru un inventar sau un bilanţ şi raportarea profitului şi a pierderii, şi pentru determinarea metodelor avantajoase pentru viitor. Ar fi un lucru regretabil şi o ruşine pentru noi toţi dacă am fi astfel prudenţi în ceea ce priveşte lucrurile pământeşti şi am fi neglijenţi în ceea ce priveşte interesele mai înalte. Putem spune în siguranţă că nici un suflet omenesc nu ar putea atinge un bilanţ satisfăcător al conturilor la sfârşitul acestui an dacă Isus nu ar fi partener, sfătuitor şi îndrumător. şi oricine nu este mulţumit cu starea afacerilor sale la sfârşitul anului — oricine constată că este obosit şi supraîncărcat, dezorientat şi descurajat — ne-ar plăcea să ştie cum să înceapă noul an cum se cuvine, intrând într-o relaţie de legământ cu Răscumpărătorul, care spune: ”Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă”.

Studiul de astăzi este plin de instrucţiuni utile. Prima lecţie pe care cu toţii trebuie s-o învăţăm este că ŞDumnezeu atât de mult a iubit lumea”. Nici un alt mesaj nu are aşa o atracţie pentru oamenii cugetători. Dificultatea cu lumea şi cu biserica în trecut a fost că noi nu am accentuat Iubirea lui Dumnezeu. şi cum era să facem aşa când ochii înţelegerii noastre au fost îndrumaţi greşit prin crezurile noastre, departe de Dumnezeul din Biblie, la o imagine a crezurilor care îl ilustra pe Tatăl ceresc în cele mai satanice culori — mai lipsit de iubire, mai nedrept şi mai diabolic decât orice fiinţă umană pe care am cunoscut-o vreodată, şi decât orice demon pe care ni-l putem imagina! Este bine pentru noi ca creştini că am încercat să uităm acele ilustraţii oribile şi în locul lor să ne umplem mintea cu textele preţioase din Scriptură, aşa cum este şi cel din lecţia de astăzi.

Dar deşi am scăpat astfel de Şînvăţăturile demonilor”, cum le numeşte sf. Pavel (1 Tim. 4:1), noi uităm faptul că creştinătatea încă susţine acele crezuri îngrozitor de calomniatoare în faţa lumii, împiedicându-i pe oameni de a primi chiar şi o simplă sclipire din lungimea, lăţimea, înălţimea şi adâncimea iubirii Şlui Dumnezeu care întrece orice pricepere”, şi le dă în schimb denaturări îngrozitoare — ale înălţimii, adâncimii, lungimii şi lăţimii nedreptăţii divine. Am îndepărtat astfel neintenţionat lumea de Dumnezeu, în loc de a o ajuta în străduinţa ei de a căuta un Prieten, pe adevăratul Dumnezeu.

Dar poporul lui Dumnezeu se trezeşte la Adevăr şi treptat câştigă curaj pentru a-l susţine şi a ”vesti virtuţile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Acum ne confruntăm cu dificultatea că lumea a crezut atât de mult blasfemia noastră despre caracterul divin, încât cu greu poate crede mesajul plin de har al Bibliei când îl ducem înaintea oamenilor — mesajul de bucurie mare.

Să nu piară”

Chiar textul pe care-l avem în analiză ilustrează robia noastră, orbirea noastră din trecut, şi ne spune despre dreptatea lui Dumnezeu. Nu spune, cum am presupus odată, că Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu să ne salveze de la chinul veşnic. Chiar din contră, acesta declară ca misiunea Lui a fost şi este să ne salveze de la pieire. ştim ce înseamnă pieirea. Animalele când mor, pier, pentru că Dumnezeu n-a prevăzut învierea lor. şi omenirea sub sentinţa morţii, ”Vei muri negreşit”, ar pieri asemenea animalelor, fără speranţă, dacă n-ar fi fost mila lui Dumnezeu şi prevederea prin Cristos. ŞCristos a murit pentru păcatele noastre” — a gustat moartea pentru toţi” — cu scopul ca, sentinţa morţii fiind astfel satisfăcută, toţi oamenii să poată avea parte de înviere.

Fără moartea lui Isus, rasa noastră ar pieri asemenea animalelor. Datorită morţii Sale va fi o înviere, nu numai a celor drepţi care acum vin în armonie cu Dumnezeu prin credinţă, ci şi a celor nedrepţi — neîndreptăţiţi, care nu au ajuns încă la cunoştinţa de Dumnezeu, ai căror ochi ai înţelegerii încă n-au fost deschişi pentru a vedea harul lui Dumnezeu şi lungimea, lăţimea, înălţimea şi adâncimea acestuia. Astfel citim că Şdupă cum în Adam toţi mor, tot aşa, în Hristos toţi vor fi făcuţi vii”. întocmai cum ”moartea a venit prin om, tot prin om (Isus Cristos) a venit şi învierea morţilor” — fiecare la rândul lui”.

Sf. Pavel este cel care ne arată în mod special că, dacă n-ar fi o înviere a morţilor, n-ar fi nici o speranţă de viaţă viitoare, ci toţi cei care au adormit au pierit. El arată că datorită faptului că Isus a murit pentru păcatele noastre şi a fost înviat din morţi de către Tatăl, avem o asigurare că pe toţi cei care dorm în Isus — pe toţi cei care au fost cumpăraţi cu sângele răscumpărător — întreaga lume — Dumnezeu îi va aduce din morţi cu El. De aceea nu trebuie să ne întristăm ca aceia care n-au speranţă — chiar şi în ce priveşte prietenii şi rudele noastre care nu sunt în Cristos şi nu au speranţa Bisericii. Vezi 1 Corinteni 15.

Învierea mai bună”

învierea principală la glorie, onoare şi nemurire este numai pentru cei care sunt chemaţi în timpul acestui Veac Evanghelic, care primesc chemarea în inimi cinstite şi care lasă deoparte orice greutate şi aleargă cu răbdare alergarea pentru premiu. Isus declară că aceştia evlavioşi vor constitui Preoţimea Regală, care, în asociere cu El ca Preotul Regal Principal, vor fi angajaţi în binecuvântarea lumii, restaurând lumea, înviind lumea din păcat şi moarte, în timpul miei de ani ai domniei Sale Mesianice.

Învierea Bisericii începe în viaţa actuală cu credincioşii care în mintea lor învie la înnoirea vieţii în Cristos (Coloseni 3:1). Aceştia vor fi desăvârşiţi printr-o schimbare instantanee menţionată de apostol, Şcând trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire”, ei ”vor fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi”, căci Şnu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu”. 1 Corinteni 15:50.

Oricine crede în El”

Planul divin este în mod intenţionat aranjat aşa încât nimeni nu poate obţine viaţa veşnică fără o relaţie personală cu Cristos, Răscumpărătorul, şi fără exercitarea credinţei în sângele Său răscumpărător şi ascultare de sfaturile Sale. Acest fapt fiind adevărat, nimeni dintre pagâni nu este mântuit încă. Nimeni dintre cei care au trăit în lume înaintea lui Isus nu este mântuit. Marea masă a prietenilor şi a vecinilor noştri, ba chiar şi familiile noastre sunt încă nemântuite pentru că n-au intrat într-o relaţie vitală cu Mântuitorul. ”Cine are pe Fiul are viaţa”; ”Dar cine n-ascultă pe Fiul nu va vedea viaţa.” Ioan 5:12; Ioan 3:36.

Mărturisit la timpul cuvenit

Sf. Pavel, comentând faptul că Isus a murit pentru toti — un preţ de Răscumpărare pentru toţi — declară că lucrul aceasta trebuie mărturisit la timpul cuvenit (1 Timotei 2:5, 6). Timpul cuvenit al lui Dumnezeu pentru ca mărturia să ajungă la lume, evident n-a sosit încă. Mărturia a început când Isus Şa adus la lumină viaţa şi neputrezirea prin Evanghelie”. După cum citim: ”O mântuire aşa de mare, care, începând să fie vestită de Domnul, ne-a fost adeverită”. Evrei 2:3.

De atunci încoace, puţini, de ici şi de colo, au avut ureche de auzit, au auzit despre harul lui Dumnezeu şi au văzut ceva din providenţele Sale divine. Isus a felicitat această clasă, spunând: ”Ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud”. Marea masă a omenirii nu vede şi nu aude, pentru că, după cum a explicat sf. Pavel, dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile acelora care nu cred, ca să-i poată împiedica de a vedea adevărata lumină a harului lui Dumnezeu, aşa cum străluceşte pe faţa Domnului nostru Isus. 2 Cor. 4:4-6.

Dumnezeu a permis această orbire, dar declară că în curând va avea sfârşit; că sub influenţele binecuvântate ale împărăţiei lui Mesia, adevărata lumină va străluci pretutindeni, şi nu numai atât, dar El ne asigură că ”toţi ochii orbi vor fi deschişi şi toate urechile surde vor fi destupate”. Ce binecuvântată perspectivă deschide aceasta în faţa noastră, în folosul sărmanei lumi! Vedem că Dumnezeu are o favoare şi o binecuvântare specială pentru Biserica Sa credincioasă, Turma Mică, sfinţii; dar acum înţelegem că El are o binecuvântare şi pentru lume, deşi o binecuvântare diferită de cea pe care El a pregătit-o pentru Biserică.

Textul nostru ne spune despre aceasta, asigurându-ne că Dumnezeu a iubit nu numai Biserica, ci a iubit şi lumea — a răscumpărat nu numai Biserica, ci a răscumpărat şi lumea. Toţi vor avea ocazia ca prin credinţă să poată ajunge la viaţă veşnică. Viaţa prevăzută pentru lume însă, conform Bibliei, va fi foarte diferită de cea prevăzută pentru Biserică. Aceasta din urmă va avea viaţă pe planul divin, fiind făcuţi părtaşi naturii divine; şi ei vor fi părtaşi la gloria, onoarea şi nemurirea Învăţătorului. Lumea, prin credinţă şi ascultare în timpul împărăţiei Mesianice, va fi privilegiată să ajungă din nou la viaţă pământească şi la perfecţiunea pe care a pierdut-o Adam, şi pe care Isus a răscumpărat-o pentru lume pe Calvar.

Toţi cei care vor dori şi vor asculta vor putea intra într-o relaţie cu Dătătorul de viaţă, şi vor obţine viaţă veşnică, viaţă eternă care a fost dată tatălui Adam condiţionat şi pe care a pierdut-o prin neascultare. Cu toate acestea, toţi cei care vor refuza acest har al lui Dumnezeu prin Cristos şi nu vor intra într-o unire vitală cu El, vor pieri. Dar nu vor pieri în prima moarte, sau moartea adamică, din care toţi au fost răscumpăraţi şi vor fi salvaţi de Învăţătorul. Pieirea lor va fi în Moartea a Doua, pentru păcatele lor cu voia, şi nu va fi nici o speranţă de recuperare; căci ”Cristos nu mai moare”. Nimeni nu va fi răscumpărat din Moartea a Doua.