Vol. 17, Martie-Aprilie 2010, Nr. 3

RUGĂCIUNEA, SUFLAREA VITALĂ A NOII CREATURI

Şi El le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat şi să nu se lase.” Luca 18:1.

R 5310 W. T. 15 septembrie 1913 (pag. 277-279)

Isus a spus o pildă, a cărei esenţă sau semnificaţie este Că oamenii trebuie să se roage neîncetat şi să nu se lase”. Acea pildă spune cum chiar un judecător nedrept, datorită insistenţei, ar da atenţie unui apel pentru dreptate şi ar ceda în final cerinţelor ei, deşi puţin i-ar păsa de principiu în sine. În pildă femeia a fost insistentă în cererile ei pentru dreptate împotriva acelora care îi făceau pagubă. Domnul pare că ne învaţă chiar astfel de insistenţă în rugăciune, şi dă aceasta ca ilustraţie cum poporul Său trebuie să continue în rugăciune; nu faptul că trebuie să se roage tot timpul, în sensul ca niciodată să nu se ridice de pe genunchi, sau să nu facă nimic în afară de rugăciune, ci să continue în rugăciunile lor şi să nu se lase sau să nu se descurajeze.

Pentru a se ruga în modul potrivit, copilul lui Dumnezeu trebuie să ştie pentru ce se poate ruga. Altfel ar putea cere lucruri greşite, pe care lui Dumnezeu niciodată nu I-ar plăcea să i le dea. Cum putem şti pentru care lucruri este potrivit să ne rugăm? Domnul ne dă o sugestie în privinţa a ceea ce este potrivit. El spune: Dacă părinţilor pământeşti le place să dea daruri bune copiilor lor, cu cât mai mult Îi place Tatălui ceresc să dea daruri bune copiilor Săi. Lucrurile pe care părinţii pământeşti le dau copiilor lor sunt lucruri pământeşti. Lucrurile pe care Tatălui ceresc Îi place să le dea copiilor Săi sunt lucruri cereşti. Omenirii nu-i este permis să-L cheme pe Dumnezeu tatăl lor. El nu-i recunoaşte de copii. Există doar o singură cale de a ne întoarce înapoi în relaţie cu Dumnezeu, şi aceasta este calea pe care Isus a deschis-o prin moartea Sa.

N-au fost evreii copiii lui Dumnezeu înainte de a veni Isus şi de a muri? Noi răspundem, nu. Cea mai înaltă expresie a favorii lui Dumnezeu faţă de vreunul din ei a fost arătată prin Avraam. Şi el a fost numit numai prieten. Moise, într adevăr a fost credincios în toată casa lui, ca servitor.” Evreii care n-au fost credincioşi n-au fost nici măcar servitori. Dar când a venit Cristos, El a făcut posibil pentru unii să iasă şi să treacă din Casa Servitorilor în Casa Fiilor. A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:11, 12). Acest privilegiu n-a fost de fapt acordat imediat, ci numai în mod socotit, până când Isus Şi-a sfârşit cursul, S-a înălţat la cer şi a turnat Spiritul sfânt peste urmaşii Săi. Atunci ei au fost privilegiaţi să devină fii ai lui Dumnezeu.

De-a lungul Veacului Evanghelic, cei care L au primit au fost privilegiaţi să devină fii ai lui Dumnezeu. Toate promisiunile bune ale Cuvântului lui Dumnezeu aparţin acestora. Această clasă include nu numai pe evrei, ci şi pe Neamuri, pentru care a fost deschisă uşa ocaziei, după ce s-a sfârşit ocazia specială care fusese acordată evreilor. Astfel noi am devenit israeliţi spirituali şi moştenitori ai tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le-a promis acestei clase a fiilor lui Dumnezeu. Astfel, când mergem la Tatăl în rugăciune, acest privilegiu este ca Noi Creaturi. Oricine n-a încetat să fie creatură veche şi n-a devenit Creatură Nouă nu are privilegiul rugăciunii. Singura excepţie de la aceasta este în cazul copiilor din părinţi consacraţi, şi favoarea lui Dumnezeu este numai datorită intereselor spirituale ale părinţilor lor.

CEA MAI MARE NEVOIE A NOII CREATURI

Textul nostru vrea să spună că Noile Creaturi trebuie să fie stăruitoare în cererile lor la Dumnezeu. Acestea pot şti pentru ce este potrivit să se roage, studiind cuvintele lui Isus, ale apostolilor şi ale profeţilor din vechime. Cei concepuţi de spirit pot astfel înţelege care sunt drepturile şi privilegiile fiilor lui Dumnezeu. Acestora Tatăl ceresc este mai doritor să le dea Spirit sfânt decât sunt doritori părinţii pământeşti să dea daruri bune copiilor lor. ei 7:11.

Spiritul sfânt este acel lucru de care are nevoie Noua Creatură. Noua Creatură este în încercare pentru noua natură — pentru glorie, onoare şi nemurire. Şi ea le poate primi pe acestea numai dacă este vrednică. Condiţiile pe care unul este primit în relaţie spirituală cu Tatăl sunt că va omorî impulsurile pământeşti şi va căuta să însufleţească impulsurile spirituale. De aceea, ca să se întărească şi să fie susţinut ca Nouă Creatură, el are nevoie de Spiritul sfânt al lui Dumnezeu. În consecinţă, Dumnezeu este în mod special dispus să ni-l dea şi Îi place în mod deosebit ca noi să-l cerem. Aceasta nu înseamnă că interesele pământeşti vor fi ignorate. Aceasta înseamnă că Tatăl nostru ceresc ştie de ce lucruri de natură pământească avem nevoie, după cum ştie de ce avem nevoie şi pentru bunăstarea noastră spirituală.

Scripturile arată că Dumnezeu ne-a dat instrucţiunile de care avem nevoie prin Cuvântul Său inspirat, Biblia. Acest Cuvânt ne va face tot mai înţelepţi, pe măsură ce creştem în har, în cunoştinţă şi în Spiritul Său, astfel că în timp vom şti exact pentru ce lucruri să ne rugăm şi pentru ce lucruri să nu ne rugăm. La începutul experienţei noastre am putea să nu ştim atât de bine. Domnul a spus vorbind despre rugăciune, că păgânii gândesc că ei vor fi auziţi datorită vorbelor multe şi că ei folosesc repetări fără rost. Toate rugăciunile lor sunt repetări fără rost. Prima cerere a fost fără rost şi toate cererile ulterioare au fost fără rost, pentru că ele nu sunt bazate pe condiţiile necesare unei rugăciuni acceptabile.

MOTIVUL UN CONSIDERENT IMPORTANT

Toţi cei care au intrat într-un Legământ de Sacrificiu cu Cristos pot să-şi dea seama că au privilegiul rugăciunii. Pentru ce pot ei să se roage? Ei nu se pot ruga într-un mod hotărât pentru lucruri pământeşti, deoarece Tatăl ceresc n-ar răspunde la nici o cerere care n-ar fi spre binele copiilor Săi. Sf. Iacov vorbeşte despre unii care fac cereri nepotrivite. El spune: Voi cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre”. Iacov 4:3.

Cuvântul plăceri înseamnă aici dorinţe. Noi nu trebuie să cerem ca să ne satisfacem dorinţele carnale. De exemplu, să presupunem că ne-am ruga Tatălui ceresc să ne trimită un milion de dolari, spunându-I că ştim ce să facem cu banii şi cum să-i folosim în lucrarea Sa. Domnul probabil că nu ni-i va da — pentru că probabil am cere greşit. Dar s-ar putea să credem că am cerut înţelept. Ori de câte ori cerem ceva de la Domnul, trebuie să ne examinăm minuţios motivele ca să vedem dacă există vreun motiv personal legat de acea chestiune. În cazul nostru ar trebui să ne întrebăm: Dorim noi acel milion de dolari pentru a străluci prin folosirea lui? Dacă este aşa, o astfel de rugăciune ar fi foarte nepotrivită. Noi am putea aduce o astfel de rugăciune la începutul experienţei noastre creştine şi Tatăl nu ne-ar mustra pentru ea. Noi am scuza un copil care ar face ceea ce n am scuza la un adult.

În ceea ce priveşte această chestiune a rugăciunii, Domnul nostru ne dă o sugestie. Aceasta este: Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da” (Ioan 15:7). Cât de largă este această declaraţie! La început ar părea ca şi cum am putea cere orice. Dar ea are limitări foarte precise. Cine sunt cei care se pot ruga astfel? Aceştia sunt cei care au devenit deja membri ai Corpului Său — cei care au făcut o consacrare deplină a lor şi au primit conceperea Spiritului sfânt. Mai mult, cuvântul rămâne” înseamnă nu numai că au intrat în această relaţie, ci şi că ei rămân acolo, stau acolo; că sunt membri ai Corpului lui Cristos, într-o relaţie bună cu El.

Dacă cuvintele Mele rămân în voi.” Pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să rămână în noi se implică faptul că avem o cunoştinţă a Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta necesită studierea Cuvântului lui Dumnezeu, ca să ştim pentru ce să ne rugăm. Noi să nu ne grăbim să facem cereri, şi să facem o mare greşeală, şi apoi să spunem: Am făcut o greşeală şi am cerut lucruri greşite. Noi trebuie să vedem ce ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu asupra acestui subiect, şi dacă cineva s-a familiarizat bine cu acest Cuvânt al lui Dumnezeu, el ar trebui să ştie dacă a satisfăcut sau nu condiţiile care-i vor sfinţi rugăciunea. Numai după ce a ajuns la această poziţie poate continua să ceară fără să se îndoiască. Dar foarte probabil va afla atunci că nu are o listă foarte lungă de cereri pe care să le prezinte. Care sunt unele lucruri pentru care ne putem ruga?

UNELE LUCRURI PENTRU CARE SĂ NE RUGĂM

Unul dintre lucrurile pentru care ne putem ruga este să vină Împărăţia lui Dumnezeu. Noi putem merge continuu la Tronul Harului deci, apreciind faptul că Dumnezeu a spus că El are ca scop să aibă o Împărăţie aici pe Pământ. Şi fără să ne îndoim de ceva, trebuie să ne rugăm pentru această Împărăţie. Şi rugându-ne, ne întărim tot mai mult credinţa. Pentru ce altceva ne mai putem ruga? Ne mai putem ruga: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. Dar nu este aceasta ceva pentru carne? Aceasta este o necesitate şi Domnul ne-a îndreptăţit să ne rugăm pentru necesităţi. Noi trebuie să ne folosim judecata cât putem de bine; totuşi nu trebuie să ne încredem numai în eforturile noastre, ci în grija supraveghetoare a Domnului. Dacă, prin urmare, rezerva temporară este restrânsă, trebuie să învăţăm lecţia economiei şi a grijii de ceea ce avem.

Trebuie să învăţăm foarte devreme în viaţă să nu fim risipitori. Când Isus a hrănit mulţimea cu pâini şi peşti, şi apoi i-a instruit pe ucenici să strângă ceea ce a rămas în coşuri, El a ilustrat economia. Noi trebuie să mâncăm cu mulţumire ceea ce avem, chiar dacă aceasta este numai pâine şi apă sau cartofi şi sare. Nimic nu arată că trebuie să cerem plăcintă, prăjitură sau îngheţată, ci doar necesităţile. Dacă în providenţa lui Dumnezeu El ne dă cele necesare şi le reţine pe cele mai alese, trebuie să fim mulţumiţi, să fim mulţumitori. Dar trebuie să ne rugăm şi să nu fim temători.

Dar dacă nu avem nimic mâine? Ai risipit ceva astăzi? Ai mâncat prea mult astăzi — de două ori mai mult decât era nevoie? Dacă este aşa, Domnul probabil te va învăţa o lecţie şi aceasta va fi spre binele tău ca Nouă Creatură. Dar dacă ai folosit înţelepciune şi economie, El îţi va da lucrurile necesare. După cum spune profetul: I se va da pâine, şi nu-i va lipsi apa”.

Ne putem ruga pentru eliberare de cel rău. Aceasta ar trebui să ne conducă să vedem că cel rău există şi noi singuri nu putem rezista cu succes atacurilor lui. Noi avem nevoie de ajutorul Domnului tot timpul şi trebuie să ne rugăm tot timpul şi să nu ne lăsăm.

Ne putem ruga pentru iertarea greşelilor. Ceea ce indică Domnul în rugăciunea model dată de El este iertarea păcatelor noastre zilnice — zi de zi”. Şi aceste greşeli sunt rezultatul imperfecţiunilor noastre trupeşti. Greşelile noastre trupeşti ar trebui să fie astăzi cu mult mai puţine decât greşelile noastre asemănătoare acum zece ani sau cinci ani sau chiar un an.

Cel mai bine este să nu folosiţi o formă fixă de cuvinte în rugăciune, ci numai să vă gândiţi dinainte ce doriţi de la Spirit — mai multă credinţă, mai multă răbdare, mai multă blândeţe, mai multă iubire. Bineînţeles, vom dori să exprimăm mulţumiri pentru grija divină şi să cerem continuarea acesteia. Aceste rugăciuni, oricât de simple, Îi sunt plăcute Tatălui ceresc. Rugăciunile consemnate în Biblie nu sunt în general lungi. Dumnezeu acceptă ca rugăciuni toate gândurile şi sentimentele bune ale minţii noastre, precum şi cele exprimate de limba noastră.

Alte declaraţii ale Domnului nostru şi ale apostolilor par să implice că nu trebuie să ne lăsăm. După ce ne-am rugat pentru un anumit lucru, trebuie să continuăm să-l păstrăm în mintea noastră şi să nu ajungem la concluzia că deoarece Dumnezeu n-a răspuns repede la rugăciunea noastră, n-o să răspundă niciodată. Aceasta ar părea să se aplice la lucrurile particulare, individuale. Textul nostru pare să includă gândul că ar trebui să avem în minte avantajele rugăciunii în toate afacerile vieţii, mergând repetat la Tronul Harului pentru a primi ajutorul necesar.

FILOSOFIA RUGĂCIUNII

Ne va uita Dumnezeu dacă nu-I cerem lucruri şi va neglija să-Şi facă partea de Tată? Răspunsul Scripturilor este că nu-i aşa. Dumnezeu a făcut pregătiri abundente pentru copiii Săi. Dar noi suntem în aşa mod constituiţi încât reverenţa faţă de Dumnezeu şi dorinţa de rugăciune sunt printre cele mai înalte calităţi ale naturii noastre. Punctele de venerare şi spiritualitate sunt localizate în creştetul capului. Şi cei cărora nu le place să-şi exercite aceste calităţi superioare nu scot binecuvântarea potrivită din viaţă. În loc să trăiască în salonul creierului lor, cum s-ar zice, unii oameni trăiesc la subsol. Adevărata noastră bucurie vine din exercitarea facultăţilor superioare ale capului. Aici putem avea comuniune cu Dumnezeu în privinţa celor mai înalte lucruri, a celor mai nobile, a celor mai bune.

Tendinţa naturală a unora este spre însuşirile mai josnice ale minţii umane, mai degrabă decât pentru cele mai înalte; a altora este spre sentimentele mai nobile. Dar toţi sunt imperfecţi. De aceea când unii se întorc de la păcat şi intră în Şcoala lui Cristos, ei sunt instruiţi să se roage, pentru că aceasta le va permite să obţină cele mai bune rezultate din combinarea naturală a facultăţilor lor. Venind la Domnul cu regularitate în rugăciune, ei îşi înrolează cele mai bune însuşiri ale minţii lor. Astfel Noua Creatură foloseşte cele mai înalte facultăţi ale naturii vechi, pentru a înţărca vechea creatură de obiceiurile naturale pe care le cultivase prin slăbiciunea cărnii.

PRIN NEGLIJAREA RUGĂCIUNII SE PRODUCE RUINĂ

Există o mare binecuvântare care vine din rugăciune! Vedem că dacă rugăciunea este neglijată, vine o oarecare măsură de ruină; dar dacă Noua Creatură persistă în a veni la Domnul în rugăciune, ea foloseşte astfel părţile mai înalte ale minţii. El scoate cele mai înalte însuşiri, care vor înlesni Dreptatea şi Adevărul şi creşterea Noii Creaturi. Şi Noua Creatură, folosind părţile superioare ale creierului, face progres în structura caracterului şi în serviciul Domnului.

Rugăciunea este suflarea vitală a Noii Creaturi. Noi nu putem controla, nici nu putem folosi ceea ce este mai bun din corpurile noastre vechi, decât dacă ne conformăm instrucţiunii Domnului nostru de a ne ruga. Dacă rugăciunea a fost potrivită pentru Domnul nostru, care a fost perfect, dacă El a trebuit să meargă adesea în rugăciune la Tatăl, tot aşa este necesar şi pentru noi să mergem la Domnul în rugăciune ca să putem fi tot mai mult transformaţi prin înnoirea minţii noastre. Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm tot timpul pe genunchi, ci că trebuie să mergem cu regularitate; dacă este posibil cel puţin seara şi dimineaţa.

Unii preferă să stea în picioare când se roagă, iar alţii pe genunchi; unii având ochii deschişi, alţii avându-i închişi. În toate acestea Domnul ne lasă liberi să ne exercităm propria judecată. Dar o oarecare apropiere formală de Domnul ar trebui respectată în fiecare zi. Nu numai că trebuie să avem perioade speciale de rugăciune, dar trebuie să avem şi spiritul rugăciunii, care trebuie să fie cu noi în toate afacerile vieţii. Mergând la datoriile vieţii ar trebui să gândim: Acum caut voinţa şi calea Domnului. Ce să fac în această privinţă? Şi, fără să ne oprim să ne rugăm din nou, ne gândim care ar fi voia Domnului. Astfel vom avea binecuvântarea şi îndrumarea Domnului în acea zi în tot ceea ce este bine.

Unele persoane cu minte activă au tendinţa să ia cu uşurinţă îndrumarea divină şi să spună: Ştiu ce trebuie să fac. Nimeni nu trebuie să-mi spună — nici Domnul nici altcineva. La aceştia este posibil ca tendinţa respectivă să crească şi să nu caute vreun sfat special.

Dar copilul lui Dumnezeu ar trebui să simtă că este un privilegiu să aibă aprobarea Domnului în orice gând, orice faptă şi orice cuvânt. Ceea ce facem noi este lucrarea lui Dumnezeu nu a noastră. Şi deoarece aceasta a fost făcută într un anumit mod astăzi, nu înseamnă neapărat să fie făcută întotdeauna în acelaşi fel. Există anumite lucruri care sunt stabile asemenea dealurilor, iar altele nu sunt. Aşa sunt şi experienţele noastre. Domnul ne poate da o experienţă astăzi şi alta mâine. Astăzi ne poate conduce la ape liniştite şi la păşuni verzi; mâine calea poate fi spinoasă şi prin locuri aspre. Astfel zi de zi creştem în cunoştinţă şi creştem în iubire, şi trebuie să fim pregătiţi pentru orice experienţe care vin asupra noastră:

De când Dumnezeu mă conduce

În orice soartă sunt ferice”.