Tablele Legii Înlocuite – VDM 17.5

[pentru Dumnezeu] ale creaturilor Sale”. Altfel ea este numită Biserica întâilor-născuţi şi a fost reprezentată tipic prin seminţia lui Levi, toţi reprezentând pe întâii-născuţi ai lui Israel, salvaţi cu ocazia Paştilor. Aceşti întâi-născuţi au fost împărţiţi în două clase — preoţii şi servitorii lor. Preoţii au reprezentat Cristosul — Marele Preot şi preoţii subordonaţi. Leviţii au reprezentat numărul rămas al învingătorilor.

Preoţii antitipici vor fi făcuţi o Preoţime împărătească. Isus, Marele Preot, învestit cu onoruri împărăteşti, va avea asociaţi cu El Turma Mică credincioasă, o Preoţime împărătească, comoştenitori cu El. Rămăşiţa Bisericii învingătoare vor fi colaboratori pe un plan glorios inferior, totuşi spiritual. Lucrarea tuturor va fi în primul rând să binecuvânteze oamenii de pe pământ care vor dori să vină în armonie cu Dumnezeu, şi în mod tipic reprezentaţi prin restul seminţiilor lui Israel.

Primele table ale legii

Primele table ale Legii au fost pregătite de Domnul însuşi, şi au fost scrise de El. Aceasta reprezintă cum omul prin creare a fost un chip perfect al Creatorului său, format, creat, în deplin acord cu voinţa divină şi fiind o expresie deplină a Legii divine. Adam n-a avut nevoie de altă pregătire şi n-a avut nevoie de altă lege decât cea care era în el şi prin el însuşi ca fiinţă perfectă.

Dar din cauza păcatului această Lege a fost încălcată. Biata omenire nu mai are o judecată corectă în ceea ce priveşte păcatul şi dreptatea. Tablele originale sunt zdrobite şi au ajuns indescifrabile. Omul are nevoie de marele Mijlocitor, ca să facă împăcare pentru nelegiuirea acestuia şi apoi să rescrie Legea lui Dumnezeu în carnea lui.

Moise a fost instruit să modeleze cele două table ale Legii. Aceasta ar reprezenta că Cristosul gloriei este pe deplin împuternicit să pregătească inimile omenirii pentru rescrierea Legii divine. Pentru a pregăti pe om să se supună Legii lui Dumnezeu se va cere experienţa Restaurării — ridicarea din păcat şi degradare. Această lucrare, încredinţată lui Moise în tip, este încredinţată lui Cristos în antitip.

A doua venire a lui Moise de pe munte cu cele două table ale Legii a fost în mod special diferită de prezentarea primelor table, care au fost zdrobite. Venind cu al doilea rând de table, faţa lui Moise strălucea; şi a fost necesar să-şi pună un văl, pe care după aceea îl purta în prezenţa israeliţilor, dar pe care îl îndepărta când era în prezenţa lui Dumnezeu.

Aceasta înţelegem că înseamnă că lucrarea lui Cristos ca Mijlocitor, la a doua Sa Venire, va fi însoţită de o acoperire a gloriei Sale, astfel încât lumea nu-L va vedea pe Isus. Aceasta a declarat-o El: Încă puţină vreme, şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea”. Totuşi, apostolul explică faptul că Biserica va fi pregătită să-L vadă pe Cristos în gloria Sa prin aceea că va fi schimbată de la natura pământească la natura cerească. Îl vom vedea aşa cum este”; căci vom fi ca El” — schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi”; căci nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:2; 1 Cor. 15:50-52). Ne amintim că Saul din Tars aşa L-a văzut pe Isus în glorie, strălucind mai tare decât lumina soarelui” la amiază. Văzându-L descoperit, Saul a fost doborât la pământ şi orbit grav.

Punerea vălului (Exod 34:1, 4, 28-35) a reprezentat faptul că la a doua Venire a lui Cristos, când El va îndeplini marea lucrare  ca Mijlocitor pentru om şi va deveni Conducătorul lor în Ţara promisă — Paradisul restaurat — El îşi va acoperi gloria faţă de omenire şi le va vorbi prin văl, şi nu direct de pe planul spiritual. Deşi omenirea nu-L va mai vedea pe Isus, aceasta va fi spre avantajul lor. în schimb oamenii îl vor vedea reprezentat prin Vrednicii din Vechime; după cum a declarat El: Veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii”. Luca 13:28.

Aceasta nu înseamnă nici că omenirea îi va vedea pe Vrednicii din Vechime aşa cum au fost. Mai degrabă lumea îi va vedea înviaţi în perfecţiune umană, şi în consecinţă perfecţi, în chipul lui Dumnezeu, modele pe care omenirea trebuie să le atingă, dacă vor da atenţie cuvintelor marelui Profet — Moise cel antitipic.

Sf. Petru ne spune despre acel timp: Şi oricine nu va asculta înu se va supuneş de Prorocul acela [Mesia cel Glorios], va fi nimicit din mijlocul poporului”. Fapte 3:22, 23.

Alte caracteristici ale tipului

Ungerea preoţilor din preoţimea aaronică a simbolizat ungerea lui Isus şi a Preoţimii Sale împărăteşti. După cum în tip era necesar să fie aduse jertfe înainte de a fi posibile ungerea şi consacrarea în funcţii, tot aşa trebuie să fie şi în antitip. Isus a trebuit să Se ofere pe Sine şi prin acea oferire să-Şi arate devotarea şi loialitatea faţă de Dumnezeu sacrificându-Se chiar până la moarte.

În mod similar, cei chemaţi să fie membri ai corpului lui Cristos, preoţimea subordonată, al cărei Mare Preot este El, pot să se consacre funcţiei lor numai prin jertfă. În cazul Marelui Preot tipic jertfa era un viţel. Antitipul este trupul Domnului. În cazul preoţilor subordonaţi tipici, jertfa a fost un ţap. Antitipul este carnea, natura umană a Bisericii. Astfel, când sf. Pavel îndeamnă Biserica în ceea ce priveşte partea ei, el spune: Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înţeleaptă”. Rom. 12:1.

Aceleaşi jertfe care au dovedit loialitatea marelui preot tipic şi a preoţilor subordonaţi, au devenit şi jertfe ale ispăşirii pentru păcatele poporului — tipice pentru jertfele reale care sunt baza iertării păcatelor lumii şi astfel pentru împăcarea lumii, la timpul potrivit al lui Dumnezeu. Acestea sunt jertfele mai bune” menţionate de sf. Pavel (Evrei 9:23). Cu alte cuvinte, tot ceea ce s-a întâmplat în tip a fost la o scară mică, inferioară antitipului. Mijlocitorul tipic a oferit jertfe tipice. Mijlocitorul real oferă jertfe mai bune”. Mijlocitorul tipic a condus seminţiile tipice ale lui Israel în ţara Făgăduinţei. Mijlocitorul antitipic, în timpul miei de ani a Domniei Sale, va conduce pe toţi cei care vor deveni poporul lui Dumnezeu, înapoi la binecuvântările şi privilegiile pierdute prin neascultarea lui Adam şi răscumpărate prin Jertfa de pe Calvar.

Un Dumnezeu milos Şi plin de har

Textul nostru de bază îl descrie pe Dumnezeul care este plăcut inimilor noastre — Cel plin de milă, plin de îndurare, gata să ierte, încet la mânie, bogat în bunătate iubitoare. Este greu pentru noi să ne imaginăm cât au pierdut creştinii şi lumea în general prin concepţiile noastre îngrozitor de greşite despre caracterul lui Dumnezeu, transmise nouă prin crezurile Veacurilor întunecate.

Ideea că Dumnezeu a avut ca scop chinuirea creaturilor Sale prin demoni toată eternitatea, a fost fără îndoială cauza marii părţi din necredinţa care predomină acum, precum şi o mare piedică pentru cauza lui Cristos printre păgâni. Lumea de astăzi nu poate adora şi aprecia concepţia greşită a fratelui Calvin despre caracterul Atotputernicului. Toată lumea ar trebui să răsufle mai uşurată deoarece fraţii noştri prezbiterieni au respins acea trăsătură a doctrinei lui Calvin care i-a declarat pe toţi pruncii nealeşi sortiţi chinului veşnic.

În trecut, Dumnezeu Şi-a manifestat mila şi bunătatea într-un mod tipic faţă de poporul tipic, doar pedepsindu-i pentru păcate, dar iertându-i şi permiţându-le să continue şi să încerce mai departe. Totuşi Dumnezeu nu Şi-a manifestat Iubirea şi Mila pe deplin faţă de lume până la prima Venire a Domnului nostru. Despre acel mare eveniment citim: Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a aratat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu”, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”.

Până la acel timp Păcatul şi Moartea au domnit fără încetare timp de 4124 de ani. Trimiterea Fiului Său a fost prima exprimare a scopului lui Dumnezeu în ceea ce priveşte iertarea. Dar El încă n-a iertat păcatele lumii. El a făcut numai pregătirea potrivită prin moartea Fiului Său, pentru ca păcatele lumii să poată fi anulate la timpul potrivit al lui Dumnezeu. Întreaga lume zace în cel rău” — robi ai Păcatului şi ai Morţii. Speranţa lumii stă dincolo, în Domnia glorioasă a împărăţiei lui Mesia. Aceasta se centrează în El, ca Profetul, Preotul şi împăratul antitipic. Mesia, ca Sămânţa lui Avraam, conform Făgăduinţei, va binecuvânta, va ridica şi va ajuta să vină înapoi în armonie cu Dumnezeu pe toţi care vor vrea şi vor asculta din toate familiile Pământului.

Singura lucrare făcută până acum este chemarea Bisericii, să fie Mireasa lui Mesia şi comoştenitori şi conlucrători cu El în acea împărăţie mesianică glorioasă, pe care o aşteptăm şi pentru care ne rugăm: Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ”. în acea împărăţie, Bunătatea iubitoare, precum şi înţelepciunea şi Puterea vor fi văzute de îngeri şi de oameni.  

Rămăşiţa mântuită din neamul lui Israel,

Răscumpărată din căderea lui,

îl va lăuda pentru harul Său minunat

Şi-L va saluta ca Domn al tuturor.

 

Neamurile vor veni şi venind vor cânta

Cât va ţine acest ospăţ pământesc,

Osana împăratului nostru ceresc,

Şi-l vor saluta Domn al tuturor.”