Vol. 17, Iulie-August 2010, Nr. 5 

LECŢII PRACTICE DIN VIAŢA LUI ELI

Domnul este acesta, să facă ce este bun în ochii Săi.” 1 Samuel 3:18.

R 5296a W. T. 15 august 1913 (pag. 251-252)

Prin Samuel Domnul i-a trimis lui Eli un mesaj, arătând că va veni dezastru asupra casei lui. Cuvintele din textul nostru au fost rostite când el a auzit că această calamitate era din intenţia Domnului şi de aceea indica supunere înainte de dezastru, mai degrabă decât după aceea. Astfel aceste cuvinte reprezintă umilinţă din partea lui Eli.

Eli fusese judecător în Israel timp de mulţi ani; şi potrivit relatării, el fost în totul exemplar — drept, în toate afacerile lui. Dar fiii săi erau numiţi fiii lui Belial” — erau răi în diferite privinţe. Deşi, prin urmare, influenţa lui Eli era în folosul naţiunii lui Israel, aici a fost o influenţă contrară care a crescut sub protecţia lui, sub aprobarea lui. Dacă aceşti răufăcători ar fi fost alţii decât propria sa familie, fără îndoială Eli ar fi procedat cu ei conform autorităţii sale de judecător. Avem aici o ilustraţie a unui om care, deşi evlavios, a fost slab în calitate de cap al familiei. Fiind cap al casei, el trebuia să-şi educe copiii pe calea pe care să meargă. Trebuia să-i educe în dreptate; altfel să fi încetat să fie membri ai casei sale, şi să-i fi adus sub oarecare constrângere, pe care el, ca legiuitor, trebuia să o impună.

Defectul caracterului lui Eli

Din această istorie putem scoate o lecţie cu privire la ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi şi de la familiile noastre. Dacă un copil ar fi băgăcios, ar fura, ar fi imoral sau altfel o persoană dăunătoare, părintele creştin n-ar trebui să permită ca aceste lucruri să continue. El este obligat să pună capăt într-un oarecare fel acelei chestiuni. Dacă însă un copil are o gândire diferită de a noastră în privinţa a ceea ce înseamnă reverenţa faţă de Dumnezeu, nu trebuie să socotim că el trebuie constrâns.

Trebuie să ne amintim că acest mesaj i-a venit lui Eli prin băiatul Samuel. Samuel auzise, aşa cum se întâmpla cu un profet în acele zile, vocea Domnului chemându-l şi vorbindu-i. Gândind că era vocea lui Eli, s-a dus la el şi l-a întrebat: Ce doreşti? Şi Eli i-a răspuns că nu-l chemase şi l-a îndrumat să se culce iarăşi. Aceasta s-a repetat de trei ori şi Eli a înţeles că Domnul îl chemase pe copil. De aceea i-a spus lui Samuel din nou să se culce, dar dacă chemarea se va repeta, el să răspundă: Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă”, arătând dispoziţia lui de a-I servi. Samuel a făcut aşa cum a fost îndrumat, şi Domnul i-a spus că din cauza neglijenţei lui Eli în privinţa faptelor familiei sale, vor fi îndepărtaţi de la preoţie.

Supunerea frumoasă a lui Eli

Este un lucru demn de remarcat că Eli n-a arătat nici un resentiment împotriva instrumentului pe care l-a folosit Domnul! Eli l-a primit pe Samuel în familia sa când copilul a fost consacrat de părinţii lui. Acum, aflând că după cât se pare Dumnezeu trecea peste el şi comunica cu el prin copil, împrejurarea aceasta ar fi dat suficientă cauză pentru un spirit mândru să se ridice cu resentimente. Dar comportamentul lui Eli a dovedit că inima sa era sensibilă. El a răspuns când Samuel i-a explicat ce-i spusese Domnul: Domnul este acesta, să facă ce este bun în ochii Săi”. Este judecata Domnului. În mod sigur este dreaptă! în mod sigur este bună! Să facă Domnul ceea ce vede că este bine, chiar dacă înseamnă dezastru pentru familia mea, chiar dacă înseamnă îndepărtarea familiei mele de la preoţie.

Această îndepărtare de la preoţie însemna ca fiii lui Eli să moară, căci ei erau preoţi în linia succesorală obişnuită a preoţiei aaronice. Acesta este un exemplu foarte frumos al supunerii absolute. Dacă Eli a fost slab în unele privinţe, el a fost tare în altele, după cum este arătat în umilinţa şi supunerea sa. Cei care sunt blânzi şi se lasă învăţaţi, adesea găsesc o mare greutate în a fi destul de hotărâţi în relaţia cu alţii care sunt în mod cuvenit sub controlul lor. Trăsătura de caracter care lucrează spre a-i face blânzi şi supuşi faţă de Domnul, i-ar face să fie buni şi îngăduitori şi faţă de alţii. Dar este bine să fii în stare să îndeplineşti cu fermitate voinţa Domnului în privinţa altora, şi în acelaşi timp să fii blând şi supus în privinţa Domnului, a aranjamentelor şi providenţelor Sale.

Lecţii pentru creştini

În calitate de creştini, noi putem învăţa lecţii valoroase din acest incident. Să ne asigurăm în privinţa dispoziţiei noastre de a primi Adevărul în oricare mod ar fi Dumnezeu binevoitor să-l trimită, fie din gura unui copilaş, fie dacă ar fi adus prin oameni neînvăţaţi, ca sf. Petru şi sf. Ioan.

Poate că a fost greu pentru preoţii din zilele apostolilor să-i asculte pe acei oameni neînvăţaţi vorbind cu putere Mesajul de la Dumnezeu, şi au zis: Desigur că Dumnezeu nu ar vorbi prin astfel de buze bâlbâite! Sigur că Dumnezeu nu ne-ar lăsa la o parte — pe noi care am petrecut ani în studiu şi care suntem recunoscuţi ca preoţi ai rânduielii divine! Fiind în această atitudine greşită a inimii şi minţii, ei au respins nu numai pe acei oameni umiliţi cu Mesajul lor, dar şi pe Domnul însuşi.

Acesta este şi spiritul lumii. Oricine este credincios vorbind Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, va primi tot mai puţină atenţie din partea înţelepţilor lumeşti. Un număr tot mai mare de oameni se gândesc la lucrările creaţiei ca fiind îndeplinite prin procesele evoluţiei. Tot mai mult ei cred că Biblia nu este Cuvântul lui Dumnezeu; ci că apostolii au fost doar oameni amăgiţi, oameni înşelaţi; că însuşi Isus n-a ştiut ce face. Ei cred că El a fost un om bun, că fără îndoială Dumnezeu a fost cu El, datorită binelui care se revărsa din învăţătura Sa. Şi totuşi ei gândesc că pot aduce o înţelepciune mai bună — aceşti mari învăţători cărora le-ar plăcea să facă o nouă Biblie după inima lor!

În zilele noastre, cei înţelepţi în felul lumii privesc dintr-un punct de vedere greşit. Ei privesc în direcţie greşită, nu caută să vadă Noua Dispensaţie care vine acum. Ei nu vor recunoaşte ce are loc acum până când lumina soarelui Adevărului va începe să se reverse peste lume. Atunci, întorcându-se, vor vedea adevăratul Soare al Dreptăţii şi vor începe să înţeleagă întreaga situaţie. Suntem bucuroşi că se vor întoarce şi vor privi lucrurile dintr-un punct de vedere diferit. Dar toţi cei care sunt adevăraţi copii ai lui Dumnezeu sunt gata să primească Mesajul lui Dumnezeu din orice sursă ar ajunge la ei.

Un gând deosebit de important din textul nostru este că Eli s-a supus nenorocirii. Aceasta a fost o stare bună a inimii pentru el. Astfel, fără să lupte împotriva voinţei divine, ci cu blândeţe aplecându-se în faţa ei, el a arătat că necazul lui a fost numai acela al slăbiciunii cărnii. Aflăm că acum există o stare similară. Este datoria poporului Domnului de astăzi să recunoască faptul că ordinea actuală a sistemelor bisericii nominale trece, şi va fi răsturnată repede în marele timp de strâmtorare. Acest mesaj cauzează destul de natural resentimente în inimile multora. Ei s-au lăudat cu marea lor putere financiară, cu tăria lor etc. Şi menţionarea căderii lor din acestea în mod natural le va trezi împotrivirea. Noi nu trebuie să fim surprinşi deci, că mânia lor se ridică împotriva noastră când le spunem despre timpul de strâmtorare care se află înaintea noastră.

Loial în inimă, dar slab

Pentru Eli, acest mesaj că familia sa va fi îndepărtată de la preoţie a fost o lovitură puternică. Şi la fel Mesajul nostru despre Preoţia împărătească nu este un mesaj plăcut pentru creştinătatea nominală. Dar unii din poporul Domnului care sunt printre ei astăzi nu simpatizează cu mersul afacerilor. Aceştia sunt cei care vor spune: Domnul este acesta, să facă ce este bun în ochii Săi!”

Aceasta va fi atitudinea Marii Mulţimi. Ei sunt slabi în a sta pe poziţie pentru Domnul, dar totuşi supuşi în timpul de strâmtorare, şi loiali cauzei Domnului şi intereselor afiliate acesteia.

Samuel ar părea să reprezinte mai clar clasa Turmei Mici, iar Eli clasa Marii Mulţimi — aceasta din urmă fiind slabă în unele privinţe, dar loială din inimă Domnului. Dar noi trebuie să căutăm să copiem tipul lui Samuel — atât de deplin suntem în dezarmonie cu nedreptatea şi cu păcatul, şi atât de deplin în armonie cu dreptatea. Noi suntem gata să vestim Mesajul lui Dumnezeu, care trebuie în mod necesar să fie unul foarte neplăcut. După cum este neplăcut pentru noi să vestim dezastrul ce se apropie, care va implica biserica precum şi statul, tot aşa şi pentru Samuel trebuie să fi fost o datorie foarte neplăcută să meargă la cel mai bun prieten al său, binefăcătorul său, să-i aducă de la Domnul un mesaj de dezastru pentru el şi pentru familia lui.

Am face bine să vorbim compătimitor despre aceste lucruri, mai degrabă decât cu răceală, mai degrabă decât cu bucurie. Noi compătimim cu ei, atât în starea de lucruri din prezent, cât şi în ceea ce priveşte lucrurile pe care le recunoaştem că vin peste ei. Tot mai mult primim veşti de la slujitori, spunându-ne că ei observă că puterea lui Dumnezeu se depărtează de la congregaţiile lor, şi că peste tot sunt dovezi că au greşit din punct de vedere doctrinar, şi că tendinţa generală a timpului prezent este spre nelinişte socială şi revoltă.

 

O! învaţă-mă, Doamne, arta

Cu înţelepciune să-ndepărt

Erorile ce inima înşală,

Şi Adevărul clar să-l dovedesc.

 

O! înarmează-mă, Blândule Miel,

Cu mintea care în Tine a fost;

Şi zelul meu fierbinte să-l unesc

Cu har şi caritate.”