Vol. 18, Noiembrie-Decembrie 2010, Nr. 1 

LEGĂMÂNTUL LUI DUMNEZEU LA MUNTELE SINAI

03715″> Exod 19:1-6

Să ne arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o slujire care să-I fie plăcută, cu respect şi cu frică.” 03716″> Evrei 12:28 .

R 5285 W. T. 1 august 1913 (pag. 232-233)

La două luni după eliberarea de la Paşte, israeliţii au sosit la Muntele Sinai, dar în drumul lor au primit două lecţii valoroase în ceea ce priveşte Harul şi Puterea lui Dumnezeu. Când au ajuns în valea Refidim, erau însetaţi şi nu găseau nicăieri apă. Aici Moise, în numele Domnului, a lovit stânca cu toiagul său şi din ea a ţâşnit apă, împrospătând din abundenţă pe Israel la acel timp, şi ca un pârâu urmându-i mare parte din călătoria lor ulterioară.

Sf. Pavel, prin inspiraţie, ne arată că stânca L-a reprezentat pe Cristos, că lovirea stâncii a reprezentat supunerea lui Cristos la o moarte ruşinoasă, dar numai prin acest mijloc a fost dată Apa Vieţii pentru cei care doresc să fie poporul lui Dumnezeu. După cum apele din stâncă i-au urmat pe israeliţi, tot aşa şuvoiul favorii lui Dumnezeu, prin sacrificiul lui Cristos, îi împrospătează pe ucenicii lui Cristos de-a lungul călătoriei lor prin pustie.

Împrospătaţi în corp şi în credinţă, israeliţii au călătorit mai departe, dar au întâmpinat noi obstacole. Amaleciţii, un popor războinic, au considerat venirea lui Israel drept o invazie a ţării lor şi i-au atacat în luptă. Un popor obişnuit cu îndeletniciri paşnice, cum fuseseră israeliţii de secole, normal că era în dezavantaj într-un conflict cu asemenea împotrivitori. Totuşi Dumnezeu le-a dat victoria. El a indicat însă că nu prin curajul şi îndemânarea lor au cucerit, ci prin harul Său.

Moise, stând pe un deal înalt, şi-a ridicat mâinile în rugăciune către Dumnezeu pentru popor. În timp ce făcea astfel, avea succes; dar când înceta să se roage astfel, amaleciţii erau învingători. Înţelegând aceasta, Aaron şi Hur au ajutat la sprijinirea mâinilor lui Moise până când lupta s-a terminat cu succes pentru Israel. Dumnezeu a indicat astfel că Moise era avocatul sau reprezentantul lui Israel şi că fără el nu puteau face nimic.

În antitip, ne dăm seama că israeliţii spirituali au conflicte cu duşmani prea puternici pentru ei fără ajutorul Domnului. Lumea, trupul şi diavolul fac cauză comună împotriva tuturor celor care caută Canaanul ceresc. Noi care suntem urmaşi ai lui Isus avem succes în lupta noastră numai atâta timp cât Îl avem pe El ca Avocatul nostru — Avem la Tatăl un Avocat, pe Isus Hristos Cel drept”. Prin El putem ieşi învingători, chiar mai mult decât învingători, victorioşi în cel mai înalt sens — prin Cel care ne-a iubit şi ne-a cumpărat cu sângele Său preţios”.

PREOŢIA ÎMPĂRĂTEASCĂ OFERITĂ

Toate afacerile lui Dumnezeu cu israeliţii au fost în armonie cu marele său Legământ făcut cu Avraam şi atestat prin Jurământul divin — În tine şi sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului”. Nici Moise nici vreunul dintre cei care l-au urmat nu era posibil să înţeleagă importanţa deplină a acestei mari Promisiuni prin jurământ; căci este o promisiune dublă, partea spirituală a ei fiind ascunsă până la timpul potrivit al lui Dumnezeu — la prima Venire. Chiar şi de atunci încoace, sf. Pavel ne asigură că este o taină, apreciată numai de către foarte puţini. Prietenia Domnului este cu cei care se tem de El, ca să-i facă să cunoască legământul Său.”

Promisiunea este împărţită în trei părţi: (1) Avraam însuşi (şi toţi Vrednicii din Vechime, pe care el i-a reprezentat) trebuia să aibă o parte; (2) Sămânţa lui Avraam trebuia să fie agentul principal, sau canalul pentru binecuvântare; şi (3) toate familiile pământului trebuiau să fie binecuvântate ca primitori ai favorii lui Dumnezeu prin aceste canale. Dar numai prin lumina Spiritului sfânt în timpul acestui Veac Evanghelic sunt manifestate aceste lungimi, lăţimi, înălţimi şi adâncimi ale Legământului Avraamic.

Când i-a invitat pe israeliţi să iasă din Egipt, Dumnezeu nu le-a explicat Legământul cu ei, nici nu le-a spus în care parte a lui ar putea să fie incluşi. Dar când ei au ajuns la Muntele Sinai, Dumnezeu i-a întrebat dacă ar putea sau nu să ţină Legea divină, şi astfel să se dovedească potriviţi pentru cea mai înaltă favoare cuprinsă în acel Legământ.

Cu alte cuvinte, Domnul le-a spus la Muntele Sinai: Sunteţi pregătiţi să intraţi într-un Legământ de consacrare deplină pentru a face voia Mea? Aţi văzut cum am procedat cu egiptenii când v-am eliberat. Aţi văzut cum de atunci încoace totdeauna v-am purtat pe aripi de vultur prin toate încercările şi dificultăţile călătoriei voastre spre acest loc. Aveţi voi credinţă? Aveţi loialitate? Doriţi să intraţi într-un Legământ? Dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi ţine legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt.”

Deşi israeliţii ştiau că ei erau sămânţa favorizată a lui Avraam, moştenitorii naturali ai promisiunilor, era potrivit să ştie şi că vor fi nepotriviţi să fie folosiţi de Domnul în binecuvântarea celorlalte neamuri cu Legea Sa, dacă ei înşişi nu erau în stare să ţină acea Lege şi să-i înveţe pe alţii cum s-o ţină. Cu această înţelegere, că erau gata să facă voia Domnului şi astfel să fie puşi deoparte pentru a fi împăraţi şi preoţi ai întregii lumi, a fost făcut cu ei un Legământ al Legii şi Moise a fost numit mijlocitorul lui. Oricine ţinea acele porunci putea trăi veşnic; şi în măsura în care le ţinea, era îndreptăţit la favoruri pământeşti.

TIPIC PENTRU NOUL LEGĂMÂNT

Sf. Pavel în Evrei 12:18-24, ne indică antitipul din studiul de astăzi. După cum Israel a fost eliberat de Faraon şi de oştile lui, tot aşa în cele din urmă toată omenirea va fi eliberată de Satan şi de oştile lui, îngerii căzuţi, şi de toate influenţele rele. După cum călătoria spre Ţara promisă i-a adus pe israeliţi la Muntele Sinai şi la Legământul Legii, tot aşa călătoria poporului lui Dumnezeu va aduce în cele din urmă pe toţi cei doritori, ascultători şi credincioşi la antitipul Muntelui Sinai, şi anume, Muntele Sion, Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care Isus ne-a învăţat să ne rugăm: Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ”.

Între timp, Isus a devenit antitipicul Moise şi Conducătorul poporului, şi în armonie cu Programul lui Iehova, El îşi alege membrii, sau asociaţii şi comoştenitorii. Sf. Pavel ne explică aceasta spunând: Dumnezeu L-a dat pe Isus să fie capul bisericii, care este trupul Său”. Sf. Petru arată că mai întâi acest mare Moise antitipic trebuie să fie ridicat dintre fraţi, înainte ca binecuvântarea restituţiei să poată veni peste lume în general. Fapt. 3:22, 23, 19-21.

Acest întreg Veac Evanghelic a fost devotat adunării membrilor Corpului lui Cristos. Şi când ultimul membru îşi va fi asigurat chemarea şi alegerea, acest Veac se va sfârşi şi va începe lucrarea mai glorioasă a Veacului Mesianic.

CLĂTINAREA CERURILOR ŞI A PĂMÂNTULUI

Antitipul celor din lecţia noastră va fi inaugurarea Noului Legământ, la a doua Venire a lui Isus. Baza acestui Legământ nou şi mai bun a fost desăvârşită pe Calvar prin sacrificiul Domnului nostru. De atunci încoace El completează sacrificiile mai bune”, prezentând corpurile sfinţilor Săi, sfinte şi acceptabile lui Dumnezeu (Rom. 12:1). Curând sacrificiile mai bune” vor fi complete şi marele Mijlocitor va fi fost ridicat pe deplin dintre fraţi. Apoi totul va fi gata pentru inaugurarea Noului Legământ, pentru a binecuvânta lumea cu cunoştinţă şi cu ocazie pentru Restituirea binecuvântărilor şi perfecţiunii pământeşti.

Sf. Pavel arată că la aceasta venim noi — ne apropiem — de adunarea generală a bisericii întâilor-născuţi”, ale căror nume sunt scrise în ceruri. El declară că putem aştepta un antitip al scenelor turbulente menţionate în lecţia noastră. După cum la Muntele Sinai, muntele literal s-a cutremurat, au fost fulgere strălucitoare şi s-a auzit vocea lui Dumnezeu ca sunetul unei mari trâmbiţe, tot aşa va veni şi antitipul. Marea trâmbiţă de aici va fi a şaptea trâmbiţă, trâmbiţa lui Dumnezeu. Furtuna, vijelia şi cutremurul aici în antitip vor însemna clătinarea cerurilor eclesiastice şi a pământului social, politic şi financiar.

Apostolul ne asigură în mod profetic că tot ce se poate clătina va fi clătinat până la distrugere, că numai lucrurile care nu se pot clătina vor rămâne. Adică, Împărăţia Mesianică ce va fi atunci stabilită va răsturna complet tot ce nu este în armonie cu dreptatea, justiţia şi adevărul. Acesta este numai un preludiu la marea binecuvântare a Legământului Avraamic ce va fi atunci inaugurat pe deplin, pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului.

MOŞTENITORII ÎMPĂRĂŢIEI

Corpul Seminţei spirituale a lui Avraam, al cărei Cap este Isus Cristos — urmaşii Săi credincioşi, evlavioşi — sunt acum încercaţi în privinţa vredniciei lor pentru o poziţie atât de înaltă. Cuvintele sf. Pavel, din textul nostru de bază, aplicate la aceştia, sunt foarte pline de forţă: Să ne arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o slujire care să-I fie plăcută, cu respect şi cu frică”.