Vol. 18, Septembrie-Octombrie 2011, Nr. 6

VAIURI VECHI ŞI MODERNE

03953″> Amos 6:1-8

Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi.” 03954″> Amos 5:14 .

R 5242a W. T. 15 mai 1913 (pag. 155-156)

Putem spune că toţi caută binele, nu răul. Toată lumea caută plăcerea, nu suferinţa — fericirea, nu necazul. Dificultatea este că judecata noastră a tuturor este mai mult sau mai puţin pervertită. Unii au mai multă înţelepciune decât alţii; dar nu este nimeni perfect, nici unul drept, nici unul măcar”. Nici unul nu ajunge la standardul glorios pe care l-a stabilit Dumnezeu. Dificultatea este că noi toţi ne-am născut în păcat şi toţi suntem deformaţi. Nu numai corpul nostru este imperfect, dar în mod asemănător şi creierul nostru este dezechilibrat — la unii într-un fel, la alţii în altul. În consecinţă, tinerii şi tinerele, privind din copilărie şi din tinereţe la problemele vieţii, au diferite concepţii despre fericire, plăcere, bucurie, şi iau diferite hotărâri şi se străduiesc în privinţa umplerii paharului lor cu binecuvântări — viaţă lungă, bogăţii, tihnă, onoare etc.

Învăţătorii din şcolile şi colegiile publice au cea mai minunată ocazie de a influenţa cursul umanităţii. Noi ne bucurăm la gândul că învăţătorii lumii în general se străduiesc în mod nobil pentru împlinirea idealurilor înalte, binevoitoare, şi îşi folosesc ocaziile pentru binecuvântarea şi ridicarea elevilor lor. Şi totuşi, mulţi dintre ei au doar o apreciere slabă a marilor lor privilegii. Iar unii, desigur, asemenea restului lumii, sunt egoişti şi se gândesc la munca lor ca la o afacere — atâta efort, atâta plată.

Noi am încuraja cu bucurie pe profesorii lumii să nu privească numai la răsplata din prezent, ci în special la o răsplată mai importantă din viitor.  Vederea studenţilor Bibilei este că tot mai mult fiecare faptă şi cuvânt al nostru, ba chiar gândurile noastre, motivele noastre, au de-a face nu numai cu experienţele noastre din prezent, ci şi cu viaţa noastră viitoare — asigurată pentru toţi prin Sacrificiul de răscumpărare de pe Calvar.

Desigur, prima şi cea mai importantă responsabilitate pentru copii le revine părinţilor. Şi fără îndoială majoritatea părinţilor, într-o oarecare măsură, îşi dau seama de responsabilitatea lor în ochii lui Dumnezeu şi ai omului pentru copiii pe care îi aduc pe lume. Dar ei trudesc sub dificultăţile propriei lor ignoranţe. Ei înşişi n-au cunoscut calea potrivită pe care să apuce în viaţă. Viaţa lor a fost o succesiune de greşeli — unele mai serioase, altele mai puţin serioase. Ei presupun că şi copiii lor trebuie să greşească în mod asemănător şi că succesul va fi în mare măsură o chestiune de noroc. Nevăzând principiile care stau la baza experienţelor vieţii, ei nu sunt în stare să-şi îndrume copiii în mod inteligent. Aici îşi găsesc ocazia profesorii, moraliştii, religioniştii şi umanitariştii. Dar cât de puţin se pare că realizează cineva în aceste direcţii! Şi cât de descurajaţi devin filantropii!

În ansamblu însă, o privire largă, comparând timpul prezent cu cel de acum cincizeci de ani, arată că se face progres în multe direcţii. Oraşele noastre sunt mai curate — atât fizic cât şi moral — cel puţin în ceea ce priveşte aparenţa şi standardele exterioare. Oricât de şocaţi şi ruşinaţi am putea fi la dezvăluirea ocazională a corupţiei şi viciului, cei ale căror amintiri merg înapoi cu o jumătate de secol pot spune că nu mai avem josnicele taverne” din trecut, cu bieţi alcoolici şezând, zăcând, în diferite grade de beţie înăuntru sau în afara localului. Viciul nu se mai mândreşte în faţa societăţii. Bătălia împotriva beţiei şi a răului social face progres prin aceea că cel puţin a făcut imposibile condiţiile anterioare.

În unele State au fost făcute progrese mai mari decât în altele. Tavernele” au fost transferate în palate aurite. Beţivul este dispreţuit chiar de către omul care contribuie la căderea lui, prin ispitirea apetitului său peste puterea lui de voinţă.

Acum, noi probleme — noi ispite

Lecţia noastră vorbeşte despre un timp din istoria lui Israel când clasa prosperă devenise bogată — când mulţi din cei mai înţelepţi şi cei mai strălucuţi oameni ai naţiunii s-au instalat în tihnă şi lux — în mulţumire de sine. Ei au considerat că au câştigat în bătălia vieţii şi că acum vor sta tihniţi şi se vor bucura de roadele luptei şi sârguinţei lor. Îi vor lăsa pe ceilalţi semeni să se îngrijoreze pentru o vreme, iar ei vor trăi în confort.

Domnul prin profet i-a mustrat, asigurându-i că nu-I plăcea astfel de curs. El le spune că trebuie să se aştepte la necazuri ca rezultat. Amos a fost însarcinat să atragă atenţia asupra faptului că egoismul agresiv acumulase mari bogăţii, că cei bogaţi trăiau în mare lux şi că aceste condiţii au nutrit mândria şi slăbirea normelor morale printre bogaţi, în timp ce săracii erau plini de lăcomie, pierzându-şi respectul pentru Dumnezeu şi pentru religie, pentru adevăr şi milă, şi pentru dorinţa de mai multă cunoştinţă de Dumnezeu. Societatea era pe marginea unui mare vulcan şi Dumnezeu a declarat că o erupţie era foarte aproape. Amos era purtătorul Lui de cuvânt. Lecţia de astăzi este o parte a Mesajului pe care el l-a dat.

condiţiile din ziua de azi corespund

Lecţia noastră este potrivită şi pentru timpurile noastre. În ciuda progresului care s-a făcut pe multe linii bune şi în ciuda sentimentelor filantropice ale multora, dinăuntru şi dinafara denominaţiilor creştine, cu toate acestea există pericol. În primul rând, să ne gândim la pericolul bogaţilor. Bogăţia din zilele noastre ajunge într-o anumită măsură la cei mai umili şi împarte binecuvântări tuturor.

Dar cantitatea cea mai mare a bogăţiei lumii este numai în mâinile celor puţini. Cei excesiv de bogaţi sunt în mare pericol de a se prejudicia singuri. Unii dintre aceştia nu pot găsi căi şi mijloace prin care să-şi consume nici chiar veniturile lor. Ei gustă luxul de toate felurile în speranţa de a găsi odihnă, fericire, bucurie, pace. Negăsindu-le pe acestea, omenirea totuşi le urmăreşte, căutând noi căi spre fericire. Bogăţia aduce mai multe ocazii de păcat în diferitele lui forme, inclusiv destrăbălarea.

Influenţa asupra săracilor este notabilă. Aceştia din urmă, căutând plăcerea, îşi imaginează în mod eronat că bogaţii şi indolenţii o găsesc, în timp ce ei caută în zadar. Astfel cei mai săraci, înconjuraţi de minunatele binecuvântări ale zilelor noastre, sunt adesea nefericiţi, din cauză că mintea lor este nemulţumită. Ei vreau fericire, bucurie, plăcere şi cred că le pot obţine numai prin bogăţie. Rezultatul este că inima lor se umple de mânie, răutate şi invidie pe bogaţi. Calea este astfel pavată pentru condiţii foarte rele şi atroce, şi mulţi sunt pe deplin convinşi că aceste condiţii sociale favorabile din prezent sunt menţinute doar prin poliţie şi putere militară, susţinute de tot ajutorul timpurilor moderne — telegraf, telefon etc.

porunceşte celor bogaţi”

Aceste cuvinte ale apostolului n-au fost niciodată mai la timp ca acum. Cei care se încred în nesiguranţa bogăţiilor trebuie să se trezească. Ei trebuie să înveţe lecţia că plăcerea pe care o caută nu stă în direcţia indulgenţei faţă de sine, ci mai degrabă în sacrificiul de sine — în a-i servi pe alţii. Într-adevăr, aceasta este marea lecţie de învăţat pentru toţi — atât bogaţi cât şi săraci. În timp ce milioane de oameni caută bucurie, plăcere, numai remarcabil de puţini le găsesc. Acei puţini sunt poporul evlavios al lui Dumnezeu — fie catolici, fie protestanţi.

Secretul succesului lor în găsirea a ceea ce alţii mai caută, constă în faptul că ei au fost îndrumaţi din cer şi că au urmat îndrumarea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi cu cât mai multă atenţie au acordat instrucţiunilor Lui, cu atât mai mare a fost binecuvântarea lor. Mesajul lui Dumnezeu pentru toţi este: Căutaţi mai întâi dreptatea lui Dumnezeu, voinţa lui Dumnezeu, Conducerea divină sau Împărăţia. Tatăl Adam s-a răsculat împotriva voinţei divine, şi călcând legământul Lui şi-a atras asupră-şi o avalanşă de imperfecţiuni şi moartea, care de atunci a rămas peste lume — domnia păcatului şi a morţii.

Cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie că la timpul potrivit El va îndepărta blestemul şi va aduce binecuvântări şi ocazii fiecărui membru al rasei noastre. Dar între timp, El va aduna o clasă specială pentru un scop special — Biserica Întâilor-născuţi, ale căror nume sunt scrise în cer (Evrei 12:23). Aceştia vor fi mult înălţaţi şi vor fi folosiţi de Cel Atotputernic împreună cu Mântuitorul Isus în marea lucrare de binecuvântare a lumii întregi. Aceştia sunt Sămânţa lui Avraam, Corpul lui Mesia, al cărui Cap este Isus. Galateni 3:16-29.

Cel mai mare privilegiu al timpului de acum este acela de a intra în această companie aleasă de sfinţi ai lui Dumnezeu. Credinţa şi ascultarea sunt cerinţele necesare pentru a putea intra în această companie. Acea credinţă trebuie să-L recunoască pe Isus ca Mielul lui Dumnezeu, Purtătorul păcatului. Trebuie să-L recunoască şi ca Model şi Exemplu. Răsplata va fi a celor care au spiritul Lui, dispoziţia Lui, şi care vor merge în viaţa de acum în urmele Lui. Aceştia vor câştiga în cele din urmă cu El gloria, onoarea şi nemurirea — Împărăţia.

În timpul actual, lumii i se va părea că ei sunt de partea nefavorabilă, o bătălie împotriva lumii, a cărnii şi a Adversarului. Lumea nu poate înţelege de ce plăcere şi binecuvântare se bucură aceştia de fapt, datorită faptului că renunţă la voinţa lor pentru a face voinţa lui Dumnezeu şi datorită Spiritului Domnului, pe care îl primesc în consecinţă. Dar numai aceştia au pacea, bucuria şi binecuvântarea pe care lumea nu le poate nici da, nici lua. Ceea ce alţi oameni caută şi nu reuşesc să găsească, de aceasta se bucură sfinţii lui Dumnezeu.

Ei au o pace fără măsură,

Şi bucurii ce nu se sfârşesc.”