Vol. 19, Noiembrie-Decembrie 2010, Nr. 1 

MODUL ISPITIRII MAMEI EVA

Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El i-a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”

03980″> Geneza 3:1 .

R 5238 W. T. 15 mai 1913 (pag. 149-150)

Învăţătura scripturală că Dumnezeu nu cunoaşte păcat, înseamnă că El nu practică niciun păcat. El nu comite păcat, nu planuieşte păcatul. Nu ajută la păcat. Nu poate privi la păcat cu vreun grad de îngăduinţă. El nu arată nici o favoare, nici o lumină a feţei Sale, nici o lumină a ochilor Săi, pentru ceva ce este păcătos. Dimpotrivă, Se întoarce cu spatele la aceste lucruri. Nu are nici cea mai mică simpatie pentru ceva păcătos.

Prin urmare, dacă omul ar fi păcătos în cel mai mare grad posibil, Dumnezeu n-ar avea nici o simpatie pentru el. Scripturile prezintă ideea că omul nu este păcătos în cel mai înalt grad, ci este păcătos din cauza slăbiciunilor; că aceste slăbiciuni şi-au avut pornirea sau începutul cu mult timp în urmă prin neascultarea tatălui Adam; şi că pedeapsa tatălui Adam cu moartea a venit peste el ca rezultat al neascultării, cum este relatat în Geneza. Pentru că omul este astfel păcătos mai degrabă prin natură decât prin voinţă, Dumnezeu Şi-a propus să-l răscumpere din blestem şi să-i acorde o deplină împăcare cu El prin Restabilirea care va fi îndeplinită de Domnul nostru Isus sub Împărăţia Mesianică.

Aceia care nu se vor conforma cu legile şi reglementările Împărăţiei, vor fi socotiţi păcătoşi cu voia. Dumnezeu nu-i va privi cu niciun grad de îngăduinţă. El va lua de la ei orice drept şi privilegiu. Vor fi distruşi. După cum este scris: îDumnezeuş nimiceşte pe toţi cei răi”, în Moartea a Doua. Psalmul 145:20.

ÎNŞELAREA PRIN SUGESTIE MINTALĂ

Există păcat cu bună ştiinţă. Cei care cunosc binele şi fac rău sunt păcătoşi cu voia. Marele păcătos cu voia, conform Scripturilor, este Satan. Citim că el de la început a fost un ucigaş şi n-a stat în Adevăr (Ioan 8:44). El a ucis rasa noastră prin înşelare. N-a spus adevărul, ci l-a denaturat. El i-a spus mamei Eva că nu va muri dacă va mânca din fructul oprit; şi că va avea înţelepciune şi cunoştinţă aşa cum dorea ea. Nu trebuie să înţelegem că Satan a făcut aceasta în mod direct, ci prin intermediul unui şarpe.

Conform Scripturilor, şarpele la acel timp nu se târa, ci era următorul în inteligenţă după primii noştri părinţi. Satan a folosit acel şarpe pentru a o sfătui pe mama Eva să nu asculte de Creator. Eva trebuia să fi spus: Cine este acesta care mă învaţă să nu mă supun marelui Creator care l-a făcut pe om?” Ispita a venit însă într-un mod foarte înşelător. Şarpele n-a vorbit prin cuvinte, ci, se pare, prin acţiuni. El a mers continuu la pomul din al cărui fruct lui Adam şi Evei le-a fost interzis să mânânce, şi a mâncat din fruct.

Mama Eva a văzut că şarpele a mâncat din fruct şi că era cel mai înţelept dintre toate animalele. Apoi a apărut în mintea ei gândul că motivul pentru care şarpele era cel mai înţelept dintre toate animalele era că mâncase din pom, din fructul oprit. Apoi i-a venit gândul că motivul pentru care ei nu trebuiau să mânânce din fructul pomului era ca să nu fie atât de inteligenţi cum puteau fi dacă mâncau. În cele din urmă a fost sugerat gândul: Dacă mânânci din fructul acelui pom, influenţa acelui fruct te va face să fii ca Dumnezeu Însuşi. Vei cunoaşte totul. Aşa a fost această învăţare indirectă sub posedarea şarpelui de către Satan, care a constituit înşelarea serioasă care a venit asupra Evei.

Degradarea Şarpelui n-a fost o nedreptate

S-ar putea susţine că mama Eva n-a păcătuit. Ea a păcătuit. Ştia că nu are nici un drept să încalce porunca pe care o primise. Oricine face rău intenţionat comite păcat. Noi am putea la fel de bine să-l scuzăm pe omul care fură 1000 de dolari. El ştie atunci că fură 1000 de dolari. Fie că este prins vreodată sau nu, răul a fost comis.

Cu alte cuvinte, răul porneşte din inimă, cu dorinţă sau intenţie de a face rău. Unul ca acesta este un păcătos — un călcător de Lege. Astfel mama Eva a fost o călcătoare de Lege, şi în acel sens a fost pasibilă de pedeapsă. Şarpele n-a fost însă o fiinţă morală, ca să primească o pedeapsă specială ca un criminal. Criminalul a fost Satan, care într-o zi va fi distrus, ca şi aceia care au spiritul lui, dispoziţia lui.

A fost pusă însă o anumită pedeapsă asupra şarpelui — nu pentru pedepsirea lui, căci nu făcuse nimic contrar naturii sale, ci pentru a face din şarpe un sinonim al Păcatului, pentru că a fost instrumentul Păcatului. Şarpele a devenit simbolul lui Satan şi al Păcatului. Când copiii lui Israel au fost neascultători în pustie, Dumnezeu a permis să fie muşcaţi de şerpi înfocaţi. El l-a instruit pe Moise să ridice un şarpe de aramă pe o prăjină, astfel încât oricine va privi la el să trăiască (Numeri 21:6-9). Domnul nostru a spus: După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:14, 15). Aşa cum Moise a ridicat şarpele în pustie pentru vindecarea poporului, tot aşa toţi vor putea fi vindecaţi dacă vor privi la Domnul nostru după ajutorul necesar.

Şarpelui nu i s-a făcut nici o nedreptate când Dumnezeu a spus, Te vei târî pe pântece”. Dumnezeu n-a făcut nici un legământ cu nimeni în afară de fiinţele Sale inteligente. Astfel dacă un bou ar fi degradat la starea de bou-broască, n-ar fi nici o încălcare a dreptăţii. Şarpele şi celelalte animale au viaţa ca o favoare nemeritată de la marele Creator. Nici o creatură n-ar avea nici cel mai mic drept să pună în discuţie privilegiile şi binecuvântările pe care le-ar avea. Simplul fapt de a degrada animalul de la o formă de viaţă la altă formă de viaţă n-a fost nici o nedreptate. Este însă o lecţie în umilinţă, care a fost de folos, mai mult sau mai puţin, de-a lungul celor şase mii de ani ai istoriei omului, şi va fi de folos de-a lungul viitoarei domnii glorioase de dreptate a lui Mesia.