Învierea Lui Cristos – VDM 19.3

Vol. 19, Martie-Aprilie 2011, Nr. 3 

Învierea lui Cristos

Hristos fiind omorât în trup, dar făcut viu în duh.” 04065″> 1 Petru 3:18 .

R 5222 W. T. 15 aprilie 1913 (pag. 122)

După învierea Sa, Domnul nostru a fost cu ucenicii timp de patruzeci de zile înainte de a Se înălţa. Totuşi, potrivit mărturiilor, li s-a arătat nu mai mult de unsprezece ori — şi unele din aceste ocazii au fost probabil repetări. Fiecare întrevedere cu ucenicii a durat numai câteva minute, cu excepţia celei din drumul spre Emaus. Aceste arătări au fost însoţite de împrejurări şi condiţii care vorbeau cu forţă despre o mare schimbare care se produsese în El. Evident, El nu mai era aceeaşi fiinţă, deşi avea acelaşi interes iubitor faţă de ei ca mai înainte. El era încă Domnul şi Învăţătorul lor, acelaşi Isus, deşi nu mai era Isus în trup. Acum era Domnul, Duhul”, un Duh dătător de viaţă”.

Nu există nici o declaraţie scripturală în sensul că Isus a înviat în trup. Ne am uitat la Scripturi foarte atent şi n-am găsit nici una care să spună că Isus a înviat în trup. Dimpotrivă, găsim că apostolul spune Domnul este Duhul” (2 Cor. 3:17). Sf. Pavel, când ne spune cum L-a văzut pe Domnul Isus, zice că L-a văzut, nu în trup, ci o strălucire care întrecea pe cea a soarelui”, în miezul zilei”. Fapte 26:13-15.

Apostolul ne spune că Biserica va fi un corp spiritual: Este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în necinste şi înviază în slavă; este semănat în slăbiciune şi înviază în putere; este semănat trup natural şi înviază trup duhovnicesc” (1 Cor. 15:42-44). El ne spune că experienţele noastre la înviere trebuie să fie asemnătoare cu cele ale Domnului nostru. În cazul Domnului nostru, El a fost semănat în necinste şi a înviat în slavă; a fost semănat trup natural şi a înviat trup spiritual. Sf. Petru atrage atenţia asupra acestui fapt când zice: Hristosfiind omorât în trup dar făcut viu în duh”. 1 Pet. 3:18.

Se ridică deci întrebarea: Cum a putut fi înviat Domnul corp spiritual? Putem doar să dăm cuvântul Domnului la aceasta. A fost înviat aşa. Noua natură a început când Domnul nostru a fost conceput de Spirit sfânt la botezul Său şi a fost completată când a fost desăvârşit ca fiinţă spirituală la învierea Sa.

Diferitele scripturi care sunt citate despre arătările lui Isus în corpuri de carne nu dovedesc faptul că Isus a avut corp de carne; fiindcă şi îngerii s-au arătat printre oameni în corpuri de carne. Şi când Isus a înviat din morţi, S-a arătat sau S-a materializat în acelaşi fel în care i S-a arătat lui Avraam în vechime (Gen. 18:1, 2; 15:4, 5). Una din arătările Sale după înviere a fost când a mers cu doi ucenici spre Emaus şi a stat cu ei la cină. Când a frânt pâinea, li S-a făcut cunoscut şi a dispărut dinaintea lor! Luca 24:30, 31.

Corp materializat

În cazul când S-a arătat ucenicilor, este declarat că a intrat în încăperea unde se găseau ei, când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor”. Citim mai departe că după opt zile S-a arătat iarăşi în aceeaşi încăpere şi în acelaşi mod, uşile erau încuiate” (Ioan 20:19, 26). Aceste lucruri au fost în mod evident ca să le arate ucenicilor că El nu mai era o fiinţă de carne, ci o fiinţă spirituală. În cele patruzeci de zile după înviere S-a arătat, probabil, nu mai mult de trei ore în total. El a rămas cu ei ca să le stabilească credinţa, pentru ca ei să poată primi Spirit sfânt la timpul cuvenit.

Ca răspuns la întrebarea despre dispariţia lui Filip din faţa famenului şi s-a găsit în Azot, răspundem că Dumnezeu a putut să-l ia. Dar nimic nu spune că Dumnezeu l-a făcut fiinţă spirituală. Filip va avea parte cu Domnul la timpul cuvenit, fără îndoială, de schimbare de natură la întâia înviere — într-o clipă, într-o clipeală de ochi;” căci nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu”. 1 Cor. 15:52, 50.

Când Isus a apărut în mijlocul ucenicilor în Ierusalim şi ei erau speriaţi, a spus: Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele, că Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are carne şi oase, cum vedeţi că am Eu” (Luca 24:39). Atunci El le insufla gândul că nu vedeau o fiinţă spirituală, un corp spiritual. Vedeau un corp materializat. Domnul a fost Duh tot timpul însă, iar carnea şi oasele erau numai mijloace ca să Se arate. Astfel Domnul nostru S-a arătat în carne şi oase, şi de asemenea cu haine.

CORP ŞI ÎMBRĂCĂMINTE create

pentru acea ocazie

De unde au apărut carnea şi oasele? Din acelaşi loc de unde a apărut şi îmbrăcămintea. Corpul uman de carne şi oase etc., cu îmbrăcămintea lui, care a apărut instantaneu în timp ce uşile erau închise, n-a ieşit pe uşă, ci a dispărut sau s-a dizolvat în aceleaşi elemente din care fuseseră create cu câteva momente înainte. El S-a făcut nevăzut îÎn greacă: ginomai aphantos, n-a mai fost vizibil, adică a fost invizibil. Concordanţa Completă de Strong.ş dinaintea lor” (Luca 24:31), şi n-a mai fost văzut de ei când carnea şi oasele şi îmbrăcămintea în care S-a arătat s-au dizolvat, deşi fără îndoială El era încă cu ei — prezent invizibil; de asemenea în mare parte din timpul celor patruzeci de zile.

Puterea manifestată de Domnul nostru, de a crea şi a dizolva îmbrăcămintea în care S-a arătat, a fost supranaturală, la fel ca şi crearea şi dizolvarea corpului uman luat de El; şi corpul nu era corpul Său spiritual glorios, după cum nu erau nici hainele avute pe El. Ne amintim că haina fără cusătură şi alte haine pe care le-a purtat Răscumpărătorul nostru înainte de răstignire fuseseră împărţite între soldaţii romani, iar pânza cu care fusese înmormântat a fost lăsată împăturită în mormânt (Ioan 19:23, 24, 40; 20:5-7), aşa încât hainele cu care S-a arătat cu diferitele ocazii menţionate trebuie să fi fost în mod special create.

Gândul nostru este că Domnul nostru a fost perfect în trup când a fost om şi că El S-a dat ca Jertfă, ca Preţ de Răscumpărare pentru Adam. Îl vedem pe Isus, care a fost făcut pentru puţin timp mai prejos decât îngerii”, încununat cu slavă şi cu cinste, pentru suferinţa morţii pe care a suferit-o.” Mi-ai pregătit un trup” (Evrei 2:9; 10:5). Trupul pământesc, uman, de carne, a suferit moarte; şi Dumnezeu nu L-a mai făcut iarăşi carne pe Domnul, ci L-a înviat din morţi Creatură Nouă de natură divină. După învierea Sa, Domnul nostru le-a zis apostolilor: Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ”. Mat. 28:18.

Toate acestea ne indică marea schimbare suferită de Domnul nostru la învierea Sa. Dacă acum este numai om, El este şi acum mai prejos decât îngerii”. Şi a ne gândi la Domnul nostru ca la un om şi mai prejos decât îngerii, este contrar Cuvântului Domnului, că a fost înălţat mult mai presus de îngeri, la natură divină. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.” Filip. 2:8-11.