Vol. 20, Mai-Iunie 2013, Nr. 4 

LEGĂMÂNTUL PRIN JURĂMÂNT

04440″> Genesa 15:5-18

„Credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” 04441″> Evrei 10:23 .

R5177a W. T. 1 februarie 1913 (pag. 42-44)

Domnul i-a repetat de opt ori lui Avraam, în termeni diferiţi, Legământul făcut cu el. Studiul de astăzi ne îndreaptă atenţia asupra jurământului lui Dumnezeu, prin care acel Legământ i-a fost confirmat lui Avraam. Sfântul Pavel ne atrage atenţia asupra faptului că aceste numeroase repetări şi specificări ale legământului, precum şi atestarea lui Dumnezeu prin jurământ, au fost intenţionate în mod special pentru noi — pentru Israelul spiritual — ca „să găsim o puternică încurajare, noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte îîn Evanghelieş îexprimată în Legământul făcut cu Avraam şi confirmată prin jurământş, pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru”. Evr. 6:18, 19.

Astfel apostolul declară că acest Legământ n-a fost încă împlinit şi că creştinii, nu mai puţin decât evreii şi întreaga omenire, sunt vital interesaţi de realizarea lui. Ne-am fi putut mira de ce Dumnezeu i-a repetat atât de frecvent lui Avraam făgăduinţă şi apoi i-a confirmat-o lui Isaac şi lui Iacov etc.? Dar când vedem că Făgăduinţa conţine, în câteva cuvinte, întregul Plan al lui Dumnezeu pentru Răscumpărarea şi Restabilirea umană, aşa cum o ghindă conţine un stejar, aceasta ne explică minuţiozitatea divină. Ne mai explică de ce această Făgăduinţă făcută lui Avraam este continuu menţionată de apostoli în prezentările lor despre speranţa pentru Biserică şi pentru lume.

Făgăduinţa a fost în primul rând pentru Avraam — „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale pentru totdeauna”. Chiar dacă providenţa lui Dumnezeu i-a condus pe copiii lui Israel în ţara aceea şi chiar dacă ţara le-a fost dată prin Iosua ca moştenire, aceştia n-au împlinit condiţiile Făgăduinţei. Israeliţii n-au avut în posesie permanent ţara. Tot mereu a trecut sub stăpânirea filistenilor, egiptenilor, asirienilor, babilonenilor etc., iar acum de multe secole a fost sub conducerea turcilor.

Evreii nu au acum dreptul la ţară mai mult decât au avut canaaniţii, amaleciţii şi alţii pe care ei i-au scos afară, cu excepţia acestui mare Legământ prin jurământul făcut lui Avraam. Cât de nechibzuiţi, prin urmare, par acei intelectuali evrei care privesc pe Avraam ca un personaj legendar, şi care nu au nici o încredere în Dumnezeu şi în făgăduinţele pe care El le-a făcut lui Avraam, şi care totuşi pretind ţara Făgăduinţei! Nu a lor este ţara Făgăduinţei, şi nu va aparţine niciodată decât celor care se ţin de Făgăduinţă. Romani 4:11-14.

Cele trei soţii ale lui Avraam tipice

În timp ce Avraam şi soţiile sale au fost persoane reale, afacerile lor au fost în aşa fel supravegheate de către Cel Atotputernic, încât ei au devenit tipuri. Astfel Avraam a fost un tip al lui Dumnezeu, iar Isaac un tip al lui Mesia. Soţia lui Isaac, Rebeca, a reprezentat Biserica, Turma Mică Aleasă în acest Veac Evanghelic, pentru care Dumnezeu a pregătit o moştenire împreună cu Răscumpărătorul în marea Sa Împărăţie, şi prin care, ca Sămânţă a lui Avraam, vor fi binecuvântate toate familiile pământului. Gal. 3:29.

După cum Avraam a fost un tip al Atotputernicului, tot aşa soţiile lui au fost tipuri ale celor trei Legăminte mari ale lui Dumnezeu, prin care în curând vor veni toate binecuvântările Sale. Sfântul Pavel arată că, după cum Sara a fost stearpă, tot aşa primul sau principalul Legământ al lui Dumnezeu a fost sterp pentru un timp îndelungat — până a venit Isus. Între timp Agar i-a devenit în mod reprezentativ soţie şi a încercat să nască pe moştenitorul făgăduinţei, dar n-a reuşit. Sf. Pavel declară că aici Agar a simbolizat Legământul încheiat cu Israel la Sinai, care n-a reuşit să nască Sămânţa reală a lui Avraam, competentă să binecuvânteze toate familiile pământului.

Deoarece Agar a fost roabă, ea a simbolizat robia Legământului Legii; iar copilul ei Ismael, Cuvântul inspirat arată că a simbolizat pe poporul evreu. Ei au fost într-adevăr în legătură cu Dumnezeu, dar în calitate de copii ai Legământului de robie. După cum mai târziu Sara cea stearpă a născut pe fiul făgăduinţei, explică sf. Pavel, tot aşa Legământul originar al lui Dumnezeu a născut la timpul potrivit pe adevăratul Moştenitor, Isus — Mesia.

Într-o ilustraţie, toţi urmaşii lui Isus sunt socotiţi ca membrele Sale, subordonaţi Lui, în calitate de Cap al lor, după cum zice apostolul: „Noi fraţilor, ca şi Isaac, suntem copii ai făgăduinţei”. În altă ilustraţie, Isus este ilustrat ca Mire, iar urmaşii Lui ca ceata Miresei. Această imagine este arătată prin Rebeca, devenită soţia lui Isaac şi comoştenitoare cu el a bogăţiilor lui Avraam şi a făgăduinţelor făcute seminţei. În tip Sara a murit înainte ca Isaac să se căsătorească, ceea ce înseamnă că acest Legământ primar al lui Dumnezeu, făcut cu Avraam, va ajunge la împlinirea lui prin naşterea lui Mesia complet, Cap şi Corp, Mire şi Mireasă. Aceştia vor fi Sămânţa lui Avraam, prin care vor fi binecuvântate toate popoarele.

Tot ce a fost al lui Avraam i-a fost dat

lui Isaac

În tip, Avraam i-a dat tot ce a avut lui Isaac, prin el făcând pregătiri pentru Ismael şi pentru ceilalţi copii ai săi cu a treia soţie, Chetura. În antitip, Dumnezeu pune toată plinătatea peste Cristos, Mesia, şi prin El face pregătiri pentru israeliţii naturali şi pentru toate familiile pământului — toţi care vor fi binecuvântaţi prin antitipicul Isaac — Cristosul.

Interpretarea inspirată este că Agar şi Sara au fost tipuri ale Legământului Legii şi a Legământului nostru din acest veac Evanghelic, ceea ce ne dă asigurarea că a treia soţie a lui Avraam, pe care a luat-o după moartea Sarei şi care i-a născut mulţi copii, a simbolizat Noul Legământ, despre care Biblia declară că va fi inaugurat curând — la sfârşitul acestui Veac Evanghelic. Sub acel Nou Legământ şi prin Sămânţa Spirituală a lui Avraam, Cristosul, în timpul domniei Mesianice de o mie de ani, vor fi binecuvântate toate familiile pământului. Aceasta este lungimea, lărgimea, înălţimea şi adâncimea iubirii lui Dumnezeu pentru omenire şi pregătirile Lui pentru viitorul ei!

Astfel văzută, Făgăduinţa lui Dumnezeu făcută lui Avraam a avut numai un început parţial la Muntele Moria, şi dezvoltarea adevăratei Seminţe a lui Avraam şi-a avut numai începutul prin Isus, iar Sămânţa reală care va binecuvânta lumea, potrivit Făgăduinţei Sale, nu este încă completă. Speranţa noastră este că această Sămânţă spirituală se va completa curând prin Întâia Înviere. Apoi, partea secundară a Făgăduinţei, care este legată de omul natural — omenirea în general — va începe să se împlinească; pentru că atunci clasa Mesia, Sămânţa spirituală a lui Avraam, în putere şi mare glorie dincolo de văl, va stabili o Împărăţie — va începe să exercite putere şi autoritate Mesianică, şi astfel va începe să binecuvânteze omenirea.

Potrivit Scripturilor, domnia lui Mesia va dura o mie de ani. Efectul ei va fi legarea lui Satan, restrângerea păcatului, risipirea ignoranţei şi a superstiţiei, şi iluminarea generală a omenirii. Sub acea influenţă de iluminare, „pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă”, până când nimeni nu va mai trebui să înveţe pe aproapele său, pentru că toţi vor cunoaşte, înţelege şi aprecia aranjamentul şi privilegiile Divine posibile atunci pentru ei.

Sub acea domnie, nu numai cei vii vor fi binecuvântaţi şi aduşi înapoi la sănătate, perfecţiune şi viaţă veşnică, ci toţi cei care sunt în morminte vor fi treziţi şi aduşi la aceeaşi cunoştinţă, privilegii şi oportunităţi. Numai aşa ar putea să fie binecuvântate toate acele familii ale pământului care au murit înainte de Avraam şi de atunci încoace, în ignoranţă de Dumnezeu şi de aranjamentele Lui glorioase.

Ca stelele Şi ca nisipul

Numai recent au înţeles Studenţii Bibliei că Avraam va avea două seminţe, excluzând pe ismaeliţii după Lege sau Legământul Agar. Sămânţa ta va fi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării.” Stelele cerului ilustrează în mod potrivit un Cristos glorificat şi Biserica Sa, Sămânţa spirituală a lui Avraam, schimbată de la natură umană la natură divină, de la stări pământeşti la stări cereşti. Aceştia sunt moştenitorii din Galateni 3:29 şi la care face referire din nou sf. Pavel când zice: „Chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor”. 1 Cor. 15:41, 42.

Dar prin glorificarea Bisericii numai va începe împlinirea Planului glorios al lui Dumnezeu. Toate familiile pământului, ca nisipul de pe ţărmul mării, vor fi privilegiate să vină în relaţie cu Dumnezeu sub Împărăţia lui Mesia. Toţi cei care vor respinge atunci aranjamentul divin cu bună ştiinţă şi voit, vor fi distruşi în Moartea a Doua. Dar toţi cei care vor accepta condiţiile Împărăţiei lui Mesia şi vor deveni ascultători, vor fi aduşi treptat la perfecţiune, şi datorită credinţei şi ascultării se vor identifica cu Dumnezeu şi vor deveni sămânţa pământească, umană, a lui Avraam, binecuvântată cu perfecţiune umană şi viaţă veşnică într-un Eden pământesc.

JURĂMÂNTUL LUI DUMNEZEU FAŢĂ DE AVRAAM

Profesorul Dods bine a arătat că procedeul tăierii animalelor în două părţi şi al trecerii printre ele era o formă veche a unei obligaţii sau a unui contract solemn — a unui jurământ. Astfel Dumnezeu a adoptat cel mai puternic simbolism posibil pentru a-l asigura pe Avraam şi pe toţi urmaşii lui că Legământul Său de a binecuvânta pe Avraam şi pe Sămânţa lui nu va fi rupt niciodată. În legătură cu aceasta, a fost făcută şi o profeţie care arăta că vor trece patru sute de ani înainte ca urmaşii lui Avraam să aibă ceva ce să semene măcar cu o favoare divină, şi că între timp ei vor fi sub jugul robiei în Egipt, iar apoi vor fi eliberaţi.

Sf. Ştefan, evident exprimând sentimentul tuturor apostolilor, a observat faptul că făgăduinţa lui Dumnezeu făcută lui Avraam nu s-a împlinit atunci, chiar dacă israeliţii au avut din când în când în posesie Canaanul timp de secole. Făgăduinţa zice că ţara va fi a lui Avraam şi a seminţei lui după el. Sf. Ştefan a observat faptul că Avraam n-a avut în posesie în Canaan nici cât să-şi pună piciorul. Raţionamentul său este că după ce Mesia şi Mireasa lui vor fi glorificaţi ca Împărăţie, atunci Avraam va reveni din morţi pentru a moşteni ţara şi a o acorda urmaşilor săi. Dar antitipul, după cum am văzut, este mai larg; pentru că întregul pământ va fi Paradisul lui Dumnezeu şi ţara Canaanului, pentru toţi cei care se vor întoarce la armonie cu Dumnezeu, şi prin credinţă şi ascultare vor fi acceptaţi ca sămânţa lui Avraam.