Împărăţia Într-Un Tablou – VDM 21.5

Vol. 21, Iulie-August 2014, Nr. 5 

ÎMPĂRĂŢIA ÎNTR-UN TABLOU

„Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultaţi!” Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur.” 04892″> Luca 9:35, 36 .

R 5121 W. T. 15 octombrie 1912 (pag. 329-330)

Studiile noastre continuă să se refere la Împărăţia lui Mesia în glorie. Lecţia de astăzi vorbeşte despre un tablou ca ilustraţie dată ucenicilor Lui cu privire la ea. Lecţia s-a întipărit adânc asupra celor trei apostoli care au fost martori la viziune, şi anume, Petru, Iacov şi Ioan. Sf. Petru s-a referit la ea după aceea în epistola sa (et. 1:16-19), spunând: „Căci v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu urmărind nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine, cu ochii noştri, măreţia Lui … fiind cu El pe muntele cel sfânt”.

Isus a pregătit pe ucenici pentru viziunea schimbării la faţă, spunând: „Sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venită în putere”. Ocazia va fi ţinută minte. Isus prezisese moartea Sa, cu totul contra aşteptărilor anterioare ale apostolilor, şi acum căuta să-i facă treptat să-şi dea seama că moartea Sa nu însemna o tăgăduire a promisiunii Împărăţiei şi a gloriei ei, ci o împlinire a aşteptărilor lor pe un plan mai înalt. Isus Se va oferi formal lui Israel ca Împărat, călărind pe un asin cu cinci zile înainte de răstignirea Sa; El va fi dispreţuit, respins şi răstignit; dar funcţia Sa împărătească şi lucrarea Sa vor fi numai confirmate astfel. Autoritatea Sa ca Împărat al Pământului, autoritatea Sa de a elibera omenirea de puterea păcatului şi a morţii, autoritatea Sa de a ridica omenirea şi de a aduce Pământul în general la condiţiile Paradisului, toate vor fi întemeiate pe moartea Sa de sacrificiu de pe Calvar.

Toate acestea le-au fost prezentate după şase zile celor trei ucenici aleşi. Isus i-a luat pe vârful muntelui şi a fost schimbat la faţă în prezenţa lor. Trupul şi hainele Sale au strălucit de albe, după felul îngerilor, viziunea reprezentându-L astfel pe Domnul după schimbarea învierii de la stările pământeşti la cele cereşti. Atunci „doi bărbaţi stăteau de vorbă cu El”, spune sf. Luca, „care se arătaseră în slavă” — strălucitori, dar mai puţin decât Isus.

Într-un anumit mod ei i-au recunoscut pe aceşti doi bărbaţi din viziune, fiind Moise şi Ilie. I-au auzit pe aceştia discutând cu Isus privitor la moartea Lui, „care avea să aibă loc la Ierusalim”, spune sf. Luca. Cât timp a ţinut viziunea nu ni se spune, dar sf. Petru, gândind că trebuia să facă ceva comentariu asupra situaţiei şi neştiind ce să spună, a sugerat să construiască trei colibe, una pentru Isus, una pentru Moise, una pentru Ilie. El s-a gândit evident că Învăţătorul ar fi bucuros de asemenea părtăşie binecuvântată, şi dorea să facă ceva pentru a-L ajuta.

„ACESTA ESTE FIUL MEU PREAIUBIT”

Apoi a venit un glas dintr-un nor care-i acoperea cu umbra lui, spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultaţi!” Şi dintr-odată viziunea a dispărut şi L-au văzut numai pe Isus cu ei, şi El nu mai avea înfăţişarea strălucitoare. Ce ar putea însemna toate acestea? Poate că se pot scoate câteva lecţii bune din aceasta: (1) În timpul celor şase zile care au urmat anunţului suferinţei viitoare a Învăţătorului, a ruşinii şi a morţii, putem presupune că apostolii erau trişti şi tulburaţi. Fiind în această stare, faptul că au avut această viziune care a mărturisit despre Isus ceea ce ei nu ştiau, era o mare reîmprospătare şi întărire a credinţei lor dar care le-a arătat că moartea pe care El o prezisese era o certitudine şi era cunoscută de Dumnezeu şi cu aprobare divină.

(2) Glasul din nor era o nouă încurajare pentru credinţa lor. Ei crezuseră că Isus era tot ceea ce pretindea a fi — Fiul Celui Preaînalt. Crezuseră că El nu era un membru obişnuit al familiei umane, născut în păcat, ci în mod special şi în mod deosebit născut de sus prin putere divină. Crezuseră mărturia Lui că a ieşit şi a venit de la Dumnezeu şi că Se va întoarce la Tatăl, dar acum credinţa lor era întărită; însuşi Dumnezeu mărturisise în acest mod miraculos că Isus era Fiul Său, Preaiubitul Său Fiu, Unicul.

„SĂ NU SPUNEŢI NIMĂNUI DE VIZIUNEA ACEASTA”

În timp ce apostolii coborau de pe munte cu Isus, întrebându-se de însemnătatea viziunii pe care o văzuseră, Isus le-a spus: „Să nu spuneţi nimănui de viziunea aceasta, până când va învia Fiul Omului dintre cei morţi” (. 17:9). Astfel „ei au păstrat în ei cuvântul acesta şi se întrebau între ei: ce să însemne a învia dintre cei morţi?” Astfel, puţin câte puţin, Marele Învăţător le-a întipărit ucenicilor Lui adevăraţi marile adevăruri pe care altfel ei nu le-ar fi putut învăţa, fiindcă nu fuseseră încă concepuţi de Spirit sfânt; căci Spiritul sfânt nu fusese încă dat, binecuvântarea de la Cincizecime încă nu venise, pentru că Isus încă nu suferise, nici nu fusese înviat din morţi, nici nu Se înălţase în prezenţa lui Dumnezeu ca să facă Ispăşirea păcatului pentru ei.

Faptul că Moise şi Ilie le-au apărut ca reali apostolilor, ca şi cum ar fi fost în viaţă, nu contrazice cuvintele lui Isus că ceea ce au văzut a fost o viziune. Trebuie să ne amintim multele viziuni date mai târziu unuia dintre aceşti apostoli, sf. Ioan, consemnate în Cartea Apocalipsei. În acele viziuni sf. Ioan a văzut îngeri şi oameni, călăreţi, fiare, cununi etc., şi a auzit glasuri cântând şi vorbind etc., întocmai ca în această viziune.

ÎNSEMNĂTATEA VIZIUNII

Avem cuvintele sf. Petru (2 Pet. 1:16) ca întărire a textului de aici, că ceea ce au văzut pe munte reprezenta Maiestatea împărătească a lui Mesia — Împărăţia lui Mesia. Moise a reprezentat pe credincioşii din Israelul natural, „casa servitorilor”; „Moise ca servitor a fost credincios peste toată casa lui”. Ilie a reprezentat Cristosul în trup, Casa Fiilor, care este în proces de dezvoltare de-a lungul acestui Veac Evanghelic. Toţi consacraţii, poporul conceput de spirit al lui Dumnezeu, în timpul acestui Veac, sunt reprezentaţi prin Ilie, care, după cum a promis Dumnezeu, trebuie să vină înainte ca Mesia să-Şi stabilească Împărăţia. Cu alte cuvinte, clasa Ilie este compusă din Isus şi toţi urmaşii în urmele Lui de-a lungul acestui Veac Evanghelic — în condiţia lor pământească sau trupească, concepuţi de spirit, dar încă nenăscuţi din spirit.

Această clasă Ilie ca întreg trebuie să se dezvolte şi să facă o lucrare în lume înainte ca Împărăţia reală a lui Mesia să poată fi stabilită. Glorificarea lui Isus, urmând morţii şi învierii Sale, a fost cuvenită, dar glorificat fiind, El a stat între clasa Moise, chemată anterior, şi clasa Ilie care tocmai începuse să fie chemată pentru a fi comoştenitorii Săi în Împărăţie. El a fost astfel în mijlocul lor, şi răstignirea la Ierusalim era pe cale să împlinească toate condiţiile necesare pentru realizarea domniei Mesianice.

Dar glorificarea lui Isus n-a fost singurul lucru necesar; întreaga Biserică, Corpul, trebuie să sufere cu El şi să fie completată, şi apoi unită cu El dincolo de văl înainte ca gloria Împărăţiei să poată fi stabilită deplin. Această lucrare de chemare şi pregătire a clasei Ilie este în desfăşurare de mai bine de 18 secole şi credem că acum este aproape completă. După cum Ioan Botezătorul a fost premergătorul lui Isus în trup, tot aşa acest mai mare Ilie, Biserica în trup, este premergătorul marelui Mesia pe plan spiritual. Noi trebuie să suferim cu El dacă vrem să avem parte de învierea şi de gloria Sa. Aceasta a fost lecţia viziunii schimbării la faţă.

Ucenicii s-au minunat şi au întrebat, spunând: „Oare de ce zic cărturarii”, conform Scripturilor, „că întâi trebuie să vină Ilie”? Isus a răspuns că, într-un sens, pentru cei care puteau primi, Ioan Botezătorul venise şi introdusese pe Isus ca Mesia, şi că Ioan Botezătorul împlinise într-un sens această profeţie când Îl introdusese pe Împăratul-Răscumpărător.

Cuvintele sf. Petru, la care deja ne-am referit, ne mulţumesc pe deplin că scena schimbării la faţă a fost o viziune a gloriei viitoare a lui Cristos — „Am văzut noi înşine, cu ochii noştri, măreţia Lui … pe muntele cel sfânt”. Prin urmare, nu există nici o îndoială că Împărăţia promisă va veni în cele din urmă. Viziunea de pe munte ne confirmă aceasta. Totuşi, profeţiile din vechime, care au prezis venirea şi domnia lui Mesia, sunt încă şi mai autentice, şi „mai sigure”, ele nu pot să greşească; Împărăţia numai aşteaptă suferinţele acelora care vor fi membri ai Corpului lui Cristos. Apoi, la a doua Venire a lui Isus, aceştia vor fi binecuvântaţi şi glorificaţi, iar clasa reprezentată prin Moise va fi de asemenea binecuvântată şi folosită ca instrumente ale Împărăţiei. Astfel, în viziune, Împărăţia în întregime a fost reprezentată: în primul rând, prin Isus însuşi, în al doilea rând prin Ilie, care a reprezentat clasa Bisericii, şi în al treilea rând prin Moise, care a reprezentat pe credincioşii de pe planul pământesc, prin care binecuvântările cereşti se vor revărsa peste omenire.