„Altă Voce Din Cer” – VDM 22.2

„ ALTĂ VOCE DIN CER”

„ Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei!” 05155″> Apoc. 18:4 .

R 5092 W. T. 1 septembrie 1912 (pag. 277-278)

Revelaţia Domnului nostru dată sf. Ioan este o Carte de semne, în care lucrurile declarate sunt simboluri ale lucrurilor la care se referă. Spre a ilustra: În această carte este folosită o femeie pentru a reprezenta o biserică — o femeie curată, o biserică curată, o femeie falsă, o Biserică apostată. În Apocalipsa 17:1-6 este dată o ilustraţie a unei femei false, neloiale angajamentului ei, şi de aceea nemaifiind vrednică să fie Mireasa lui Mesia. Această femeie necredincioasă este însemnată cu numele de „Babilon”. Citim că ea stătea pe o fiară, o declaraţie simbolică a controlului ei în privinţa puterii Romei.

Această femeie ţinea în mâna ei un potir de aur plin de spurcăciuni şi astfel ea este reprezentată simbolic ca îmbătând naţiunile cu vinul doctrinei false. Potirul sugerează că biserica necredincioasă, simbolizată prin această femeie, a fost odată receptaculul Adevărului divin — „Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur” (Ier. 51:7). În Apocalipsa 17:5 ea este numită „Mama Prostituatelor” — un termen care sugerează o biserică mamă şi biserici fiice, despre care se spune că seamănă foarte mult cu mama. După cum mama a fost numită „Babilon”, fiicele — asemenea mamei lor — poartă de asemenea numele familiei.

BABILONUL — MAMA ŞI FIICELE

Peste tot în jurul nostru vedem împlinirea profeţiei. Vedem că sistemele fiice au ieşit din sistemul mamă; că toate s-au dezvoltat din ea. În Pittsburgh, cu câţiva ani în urmă, un foarte proeminent slujitor prezbiterian a spus: „Tresăriţi cât vreţi, dar trebuie să admiteţi că aceasta îBiserica Catolicăş este biserica mamă. Ea are o istorie neîntreruptă care se întinde înapoi până în timpurile apostolilor. Pentru fiecare fragment de adevăr religios pe care îl preţuim îi suntem recunoscători ei ca depozitar. Dacă ea nu are nici o pretenţie de a fi Biserica adevărată, atunci noi suntem nelegitimi, şi nu fii”.

O examinare obiectivă a denominaţiilor arată că ele sunt mai mult sau mai puţin în aromonie cu sistemul mamă. Apocalipsa 18 trasează istoria bisericii apostate şi prezice că Babilonul va cădea — atât sistemul papal cât şi cel protestant. Dar Domnul are o biserică adevărată, căreia îi spune: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu!” Cu alte cuvinte, sfinţii lui Dumnezeu sunt împrăştiaţi prin toate denominaţiile. Dar acum, la sfârşitul veacului, Dumnezeu trimite Mesajul ca poporul Său să nu mai rămână în denominaţii; căci vine timpul când soarta Babilonului se va împlini şi el va cădea. 13:1-22.

PROFEŢIA — O ILUSTRAŢIE PRECISĂ

A ISTORIEI

Când examinăm Scripturile cu scopul de a înţelege profeţia, aflăm că în timpul Veacului Iudeu Dumnezeu a făcut diferite tipuri şi ilustraţii. Evreii înşişi au fost tipuri. Scripturile arată de asemenea că există două Israeluri, din care unul va fi ca „stelele cerului”, iar celălalt ca „nisipul de pe ţărmul mării” (Gen. 22:17; Is. 8:14; 1 Cor. 10:18; Gal. 6:16). Israelul natural a fost folosit de Dumnezeu pentru a face tipuri ale lucrurilor spirituale — „lucrurile mai bune”. Anii lor de Jubileu au fost tipuri ale antitipicului Jubileu al timpurilor mai bune; preoţimea lor levitică a fost un tip al Preoţimii în glorie etc.

În timpul marii captivităţi babiloniene evreii au fost obligaţi să trăiască în Babilon, să fie parte din el, să-l susţină, deşi robia lor n-a fost severă. Tot aşa astăzi, poporului lui Dumnezeu i se cere să stea în Babilonul Mistic, să fie parte integrantă din Babilon, să susţină unele din instituţiile şi denominaţiile lui. De aceea fuga din Babilon devine o chestiune dificilă. Dar găsim în Scripturi ilustraţii grăitoare în privinţa a ceea ce vine asupra Babilonului Mistic, şi cei care vor să scape trebuie să fugă. După cum Cirus ca un tip al lui Cristos a înfrânt Babilonul, tot aşa, ca parte a lucrării celei de-a doua Veniri, va fi înfrângerea Babilonului antitipic. Ier. 51:6; Apoc. 18:21.

BABILONUL — SIMBOLUL CONFUZIEI

La origine „Babilon” a însemnat „Poarta lui Dumnezeu”, Dar ulterior cuvântul a ajuns să aibă sensul de confuzie, amestec; şi în acest sens este folosit în Apocalipsa. Babilonul este un simbol al confuziei. Poporul lui Dumnezeu din Babilon este dezonorat; este constrâns. Acum prin profeţie auzim porunca: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu!” Această chemare se aplică nu numai la cei din Babilonul cel Mare, ci şi la cei din alte denominaţii — mamă şi fiice. „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei!” (Apoc. 18:4). Nu fiţi din aceia care nu sunt în stare să vadă erorile Babilonului şi care, în consecinţă, nu sunt dintre cei chemaţi.

Obiectivul chemării să iasă nu este ca oamenii numai să se retragă dintr-o biserică nominală; dar oricând vreun creştin adevărat ajunge să vadă eroarea în care a fost ţinut şi pe care Babilonul a învăţat-o, acesta va vedea că se va pune într-o lumină falsă nu numai pe el însuşi şi denominaţia de care aparţine, ci şi pe Tatăl Ceresc şi Cuvântul lui Dumnezeu, dacă rămâne legat de ceea ce vede că este eroare. Când îşi dă seama de poziţia sa, vocea Domnului prin Cuvântul Său îi spune că trebuie să ia poziţie pentru adevăr şi dreptate.

Nimeni nu este chemat din Babilon până când nu-i vede adevărata stare. Aşadar, să nu forţaţi niciodată pe nimeni să iasă din Babilon; căci dacă au „urechi de auzit”, glasul lui Dumnezeu le spune clar să facă acest pas şi le dă motiv pentru ce să procedeze astfel. Această Carte a Apocalipsei ne arată prin simboluri că peste Babilon vine necaz cumplit. Biserica nominală pretinde că Împărăţia lui Cristos a fost stabilită cu sute de ani în urmă. În consecinţă, ei nu-L aşteaptă pe Cristos să vină să-Şi stabilească Împărăţia, pentru că ei cred că Şi-a stabilit Împărăţia la prima venire.

„ADUNAŢI-MI PE CREDINCIOŞII MEI”

Expresia „Ieşiţi din mijlocul ei”, înseamnă că poporul Domnului trebuie să se separe de toate lucrurile care sunt contrare Cuvântului divin. Noi trebuie să ieşim din erorile şi sistemele erorii care sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Dar nu trebuie să organizăm altă denominaţie, căci chemarea iniţială a fost la poziţia de membri în Corpul lui Cristos.

„Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu” este o chemare de a ne asocia cu Cristos, cu Mesia. Această chemare este făcută de Domnul prin profet când spune: „Adunaţi-Mi pe credincioşii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” (Psa. 50:5). Ei trebuiau adunaţi, nu la sistemul roman sau la alte sisteme, ci la Domnul, să devină una cu El. De aceea nu puteau fi adunaţi la toate aceste diferite denominaţii, nici la vreuna din ele. Cei care aud chemarea trebuie să iasă din Babilon şi să-şi ia poziţia cu Domnul. Ei nu mai sunt reprezentanţi greşiţi ai lui Dumnezeu şi ai lor înşişi.

Cei care văd aceste lucruri şi au suficient curaj vor ieşi. Cei care văd aceste lucruri şi le lipseşte curajul să iasă sunt mai răspunzători decât majoritatea oamenilor care sunt în Babilon, dar care nu văd. Dacă cei care văd nu au suficient curaj să asculte de Domnul, în mod sigur vor primi din pedepsele lui rămânând în el, şi probabil vor avea o parte mare din pedepsele zilei de răzbunare.

MULŢI DEVIN NERELIGIOŞI

Mulţi oameni care au fost identificaţi cu diferite denominaţii nu vin la adevăr, ci devin nereligioşi. Ei nu sunt în niciun caz oameni răi; şi sunt convinşi că a fost o mare eroare legată de creştinism. Ei resping mult din ceea ce face şi spune Babilonul. Babilonul pretinde că el a civilizat lumea; dar uită că civilizaţia a existat înainte de a începe creştinismul. El uită că evreii sunt la fel de civilizaţi ca şi creştinii; şi că mahomedanii sunt mai temperaţi decât mulţi aşa-zişi creştini. În nici un caz nu vrem să spunem ceva împotriva binelui pe care oamenii l-au primit de la el. Dacă ei mai primesc încă o binecuvântare, vor afla probabil că în timp ce binecuvântarea pe care au avut-o anterior a fost mai bună decât un mesaj de la păgânătate, totuşi ceea ce este mai bun în Babilon este cu mult inferior adevărului şi luminii.

Preaiubiţilor, nouă ne este permis să ne bucurăm de lucruri minunate! Prin harul lui Dumnezeu suntem privilegiaţi să vedem însemnătatea lucrurilor care odată au fost tainice, nu numai pentru noi, ci şi pentru părinţii noştri. În timp ce unii din Babilon merg în necredinţă, unii din afara Babilonului devin mai puternici spiritual, intrând prin speranţă „dincolo de perdeaua dinăuntru”. Dacă Cristos este Înaintemergătorul nostru, noi vom intra acolo cu El. Aceasta va însemna să devenim parte din Mesia, devenind Mireasa lui Mesia, aşa cum este reprezentată simbolic. Biserica adevărată va fi asociată cu Cristos în împărăţia Lui. Atunci vor veni binecuvântările promise pentru „toate familiile pământului”.

În timp ce vedem consecvenţa planului divin al Veacurilor, inimile noastre sunt pline de recunoştinţă faţă de Dumnezeu. Vedem că noua dispensaţie va fi introdusă cu un „timp de necaz cum n-a mai fost”; şi că acest Timp de necaz este găsit, între alte moduri, prin acea profeţie care spune că „Mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va creşte”; că va fi un timp de necaz; şi că „cei înţelepţi vor înţelege”. Din ce sursă îşi primesc cei înţelepţi instruirea? Ei vor înţelege potrivit înţelepciunii de sus — în umilinţă acceptând Cuvântul divin şi fiind binecuvântaţi dacă fac astfel. Dan. 12:4, 10.