„COBORÂT PÂNĂ ÎN LOCUINŢA MORŢILOR”
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (versetul 28).
5075 W. T. 1 august 1912 (pag. 248-249)
Studiul de astăzi este în strânsă legătură cu concluzia lecţiei noastre de săptămâna trecută. Atunci L-am auzit pe Isus spunând că în Marea Zi de Judecată de o mie de ani, în care El va domni şi va da lumii o deplină cunoştinţă despre Dumnezeu şi o deplină ocazie de a se întoarce la El, va fi mai uşor pentru Sodoma şi Gomora, — mai uşor pentru sodomiţi decât pentru cei care s-au bucurat de privilegii mai mari şi pe care le-au respins.
Studiul de astăzi ne spune cum a mustrat Domnul nostru cetatea în care au fost făcute cele mai mari lucrări ale Sale, pentru că nu s-au căit, pentru că n-au observat puterea lui Dumnezeu în mijlocul lor şi n-au primit cu bucurie Mesajul, indiciile favorii divine. Aceştia, a declarat Isus, vor fi mai puţin pregătiţi să aprecieze Împărăţia în viitor, decât unii care nu L-au cunoscut niciodată. Tirul şi Sidonul, cetăţi păgâne, s-ar fi pocăit cu mult mai puţină predicare. De aceea, este numai în armonie cu justiţia divină, ca atunci când se va ivi Marea Zi de favoare a lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Mesianice, oamenii din Tir şi din Sidon să aibă o situaţie mai favorabilă decât cei din Horazin şi Betsaida.
Capernaumul, mai presus de toate cetăţile Palestinei, a fost favorizat, pentru că acolo Domnul nostru a făcut cele mai multe minuni şi a rostit mai multe din minunatele Sale cuvinte ale vieţii decât în oricare alt loc. În acest sens al cuvântului, Isus a declarat că Capernaumul a fost înălţat până la cer — ridicat în privinţa privilegiului, favorii şi binecuvântării divine. Acest lucru fiind adevărat, potrivit dreptăţii, căderea Capernaumului ar fi proporţională. El va cădea de la înălţimile privilegiului şi favorii cereşti, jos în iad — în mormânt.
Prin urmare, astăzi găsim că este greu de localizat acea cetate odată mare şi frumoasă, atât de complet a fost ea distrusă, coborâtă până la ţărână. Să ascultăm mai departe cauza acestei denunţări: „Căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea vă spun că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine”.
Să nu confundăm lecţia: În timp ce numai cei care îl acceptă pe Cristos pe deplin şi îşi consacră viaţa în serviciul Său vor primi conceperea de spirit, sau o parte în Împărăţia Cerească, toţi aceia din restul omenirii care vin la o cunoştinţă a Domnului şi a îndurării şi binecuvântării Sale, şi care se reţin de la respectul şi străduinţa de a umbla în calea lui Dumnezeu, proporţional se dezavantajează pe ei înşişi în privinţa vieţii viitoare şi a marilor binecuvântări, privilegii şi oportunităţi care vor fi aduse întregii omeniri prin Împărăţia lui Mesia şi a domniei ei de o mie de ani.
„TE LAUD, TATĂ”
În zile lui Isus ca şi de atunci încoace, nu mulţi din cei mari sau bogaţi sau înţelepţi sau învăţaţi au avut urechi pentru a auzi Mesajul Evangheliei. Dificultatea acestei clase constă în faptul că lucrurile vieţii prezente îi satură şi satisfac astfel, încât ei nu flămânzesc după lucruri mai bune. Ei îşi au mângâierea acum, îşi au plăcerile acum; ei zic: Suflete, odihneşte-te acuma, ai grijă de tine, şi nu avea prea mult interes sau preocupare pentru alţi oameni şi pentru necazurile lor; există milioane de semeni sărmani care gem, şi dacă te opreşti să-i compătimeşti îţi vei strica plăcerile.
Astfel, în fiecare veac, majoritatea urmaşilor lui Isus au fost mai cu seamă săracii lumii acesteia, bogaţi în credinţă. Există două moduri de a vedea această chestiune. Pe de o parte ne putem bucura cu cei săraci şi mai puţin influenţi care au primit Mesajul Evangheliei, pentru că fără îndoială sărăcia etc., au fost factori favorabili pentru avantajul lor. Şi, în mod asemănător, putem compătimi cu cei mari şi bogaţi şi învăţaţi, pentru că binecuvântările pământeşti îi orbesc faţă de ocaziile încă mai mari ale acestui Veac, aşa încât nu mulţi dintre ei vor fi din clasa Împărăţiei — nu mulţi dintre ei vor fi membri ai cetei Miresei, comoştenitori cu Isus în Împărăţia Sa Mesianică.
Dar să ascultăm din nou cuvintele lui Isus — cât de interesant sună: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi învăţaţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da Tată, pentru că aşa este plăcut înaintea Ta!” Cât de ciudat ne-au sunat odată aceste cuvinte, când presupuneam că toţi cei care nu primesc Mesajul lui Isus, toţi cei care nu-şi „asigură chemarea şi alegerea” ca membri în clasa Miresei — toţi aceştia vor suferi vreun fel de chin veşnic!
Cât de ciudat părea ca Isus să mulţumească Tatălui că aceste lucruri au fost ascunse de unii mai mari şi mai nobili şi mai străluciţi din rasa noastră! N-am putut înţelege. Dar acum, cât este de clar! Cât de simplu! Isus predica Împărăţia şi toţi cei care au respins propovăduirea Lui au respins Împărăţia, şi o vor pierde. Aceasta nu înseamnă că în cele din urmă nu vor primi o binecuvântare sub acea Împărăţie, când ea va conduce lumea, şi când toţi cei din morminte vor ieşi să primească tocmai acele binecuvântări pentru care Isus a murit ca să le obţină pentru ei — binecuvântările unei încercări sau judecăţi de o mie de ani, pentru a hotărî dacă vor fi socotiţi vrednici de viaţă veşnică sau moarte veşnică, distrugere.
Acum vedem ce a sugerat Isus, şi anume, că există înţelepciune în procedura lui Dumnezeu în această chestiune, care nu este evidentă la suprafaţă. Dacă cei bogaţi şi mari ar fi văzut pe deplin, distinct, clar, situaţia adevărată, le-ar fi mărit responsabilitatea; condamnarea lor pentru că n-au primit şi acceptat pe Cristos ar fi fost mai mare. Pe lângă aceasta, unii dintre ei, cu un caracter şi o hotărâre puternică, ar fi fost împinşi astfel să ia o cale de împotrivire şi mai violentă decât au luat; sau, dacă ar fi cunoscut şi văzut Adevărul, i-ar fi făcut fie împotrivitorii, fie apărătorii lui. Dacă ar fi apărat pe Cristos, atunci El n-ar fi fost răstignit şi Planul Divin n-ar fi fost dus la îndeplinire; sau, dacă ar fi permis cu bună ştiinţă răstignirea Lui, ei ar fi fost înzecit condamnaţi. Sf. Petru declară că circumstanţa atenuantă în legătură cu răstignirea Domnului a fost ignoranţa. El a declarat, vorbind prin inspiraţie la Cincizecime: „Aţi omorât pe Domnul vieţii … Şi acum fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut”.
PUŢINI CUNOSC PE TATĂL SAU PE FIUL
Toţi oamenii vor fi aduşi la o cunoştinţă de Dumnezeu. Scripturile declară: „Pământul va fi plin de CUNOŞTINŢA SLAVEI DOMNULUI”. Isus a declarat că nimeni nu-L poate cunoaşte pe Tatăl dacă nu-L cunoaşte mai întâi pe Fiul, sau dacă Fiul nu i-I descoperă pe Tatăl. Prin urmare, cei care nu L-au recunoscut pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu n-au ajuns încă la o deplină apreciere a privilegiilor lor. Ferice de ochii noştri că văd acum şi de urechile noastre că aud acum, că Îl putem cunoaşte pe Mesia, şi prin El cunoaştem pe Tatăl; şi Isus poate veni la noi şi cina cu noi, şi noi cu El. Apoc. 3:20.
Suntem bucuroşi că la timpul potrivit toată omenirea va fi adusă la o cunoştinţă clară şi la o ocazie deplină. Dar, o, cu cât mai mare este binecuvântarea noastră, pe lângă privilegiul de a fi acum fii ai lui Dumnezeu şi comoştenitori în glorioasa Lui Împărăţie! Ne putem bucura cu Domnul în mulţumirea Lui adusă Tatălui, nu numai pentru că unii nu pot auzi, vedea sau înţelege, dar şi pentru că unii dintre noi pot auzi, vedea şi înţelege acum Mesajul Divin, şi astfel ne putem împărtăşi de binecuvântarea acestuia.
Prin urmare, chemarea specială a lui Dumnezeu prin Isus este pentru cei săraci, cei cu inima zdrobită, împovăraţi, nemulţumiţi: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”.