UNELE ÎNTREBĂRI INTERESANTE

R 4988 W. T. 1 martie 1912 (pag. 87)

FRICA DE TACTICILE ADVERSARULUI

Întrebare: „Potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă.” (1 Pet. 5:8). În ce sens adversarul dă târcoale ca un leu răcnind?

Răspuns: Scripturile ne dau diferite ilustraţii ale lui Satan, „îngerul de lumină”. El este comparat cu un şarpe, cu un leu care răcneşte etc. Bineînţeles, el nu împlineşte toate aceste ilustraţii deodată, nici nu dă târcoale ca un leu care răcneşte tot timpul. Obiceiul leului este să răcnească atunci când caută mâncare. Răcnetul leului paralizează parţial — inclusiv fiinţele umane. Din observaţii personale vedem că frica este unul din cele mai dezastruoase lucruri pe care le poate avea poporul Domnului — cu excepţia „fricii de Domnul”, care este frică potrivită. După cum Dumnezeu îndeamnă prin iubire, tot aşa Satan îndeamnă prin frică, prin doctrine false, rădăcina erorii, care terorizează atât de mult omenirea în ceea ce priveşte viitorul. La acest fel de influenţă de la adversar se referă apostolul. Dar noi trebuie să ne împotrivim lui Satan.

Odată apostolii erau sub ameninţarea Sinedriului iudeu şi s-au rugat: „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor”. Această afirmaţie însă nu dovedeşte că oamenii din Sinedriu erau diavoli, nici că erau răutăcioşi. La fel şi astăzi, există unii oameni mai mult sau mai puţin în confuzie prin ameninţările acelora care caută să intimideze poporul Domnului. Noi trebuie să avem curaj. Când auzim răcnetul leului, trebuie să ne amintim că Domnul este de partea noastră şi că El nu ne face să ne temem. Gândul că Satan ni se împotriveşte şi că noi luptăm nu numai împotriva cărnii decăzute, ci şi împotriva spiritelor rele din locurile înalte de putere, ne-ar înspăimânta dacă nu am primi, în urma unei hotărâri ferme, mare ajutor de la alte puteri nevăzute. Din momentul în care ne împotrivim ispitei şi luăm poziţie fermă pentru Domnul şi pentru cauza Lui, devenim tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”

LUMINA CREŞTE RESPONSABILITATEA

Întrebare: „Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor.” Ioan 15:22. Te rog explică.

Răspuns: Domnul nostru le-a explicat cărturarilor şi fariseilor că lumina învăţăturii Sale le-a dat o responsabilitate mai mare celor care au auzit-o decât celor care n-au auzit-o. Dacă n-ar fi venit niciodată în contact cu lumina, ei n-ar fi păcătuit niciodată împotriva luminii; şi de aceea păcatul lor a fost mai mare, după măsura binecuvântării mai mari.

Aşa este şi astăzi. Dacă nu vi s-ar fi deschis ochii, dacă n-aţi fi auzit mai mult decât păgânii, atunci n-aţi fi avut mai mult păcat decât păgânii ai căror ochi n-au fost deschişi. Dar când păcătuiţi cu o măsură de voinţă împotriva luminii şi a cunoştinţei, păcatul vostru va fi mai mare. Responsabilitatea voastră este după măsura luminii. Aceasta pare să fie vederea raţională a chestiunii.

DIFERENŢA DINTRE ROADELE ŞI HARURILE SPIRITULUI

Întrebare: Care este deosebirea între „roadele Spiritului” şi „harurile Spiritului?”

Răspuns: Expresia „roadele Spiritului” are în mare măsură aceeaşi semnificaţie ca şi „harurile Spiritului”. Un termen ar putea fi potrivit să fie folosit odată, iar celălalt altă dată, conform figurii de stil care ar fi potrivită. Dacă am vorbi despre o calitate care s-ar dezvolta, ar fi potrivit să ne gândim la rodul Spiritului — la acele frumoase calităţi care au lucrat în vieţile noastre prin existenţa Spiritului lui Dumnezeu în noi. Dacă am vorbi mai cu seamă despre individ şi despre conduita lui, am putea spune în mod mai potrivit că harurile pe care el le-a manifestat şi pe care le-a dezvoltat au fost arătate prin posesia Spiritului sfânt, prin posesia spiritului iubirii.