În Aşteptarea Lui Mesia – VDM 25.1

ÎN AŞTEPTAREA LUI MESIA

„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi Domnul, pe care-L căutaţi, deodată va intra în templul Său, Solul legământului în care găsiţi plăcere; iată că vine, zice Domnul oştirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului.”

Maleahi 3:1, 2.

R 4930 W. T. 1 decembrie 1911 (pag. 443-444)

Profeţia lui Maleahi, ale cărei cele mai izbitoare aspecte le constituie lecţia de astăzi, încheie canonul Vechiului Testament. Aceasta conţine nu numai o mustrare divină pentru păcat, ci şi o promisiune divină pentru salvare. Aceasta se potriveşte bine timpului căruia i se atribuie în general — perioada lui Neemia. Rămânea pentru Israel să arate pocăinţă amănunţită şi să instituie reforme amănunţite. Reformarea necesară se potriveşte la fel de bine zilelor noastre. În devoţiunile lor declarate, ei Îl jefuiau pe Dumnezeu şi se sărăceau pe ei înşişi. Rămânea pentru ei să observe ce mari binecuvântări vor avea dacă făceau un serviciu Regelui regilor din toată inima.

Evreii, comparându-se cu alte naţiuni, au înţeles că drept rezultat al faptului că erau poporul lui Dumnezeu, erau consideraţi mai răspunzători decât alte naţiuni, astfel încât deşi prin naţionalitate erau superiori, aceasta era prin pedepse repetate şi severe. Ei îşi puneau chiar întrebarea avantajului de a fi „poporul ales al lui Dumnezeu”. Naţiunile arogante, mândre din jurul lor înfloreau în cele pământeşti mai mult decât ei. Ei nu puteau suporta aceasta; au uitat că erau un popor pentru un scop, şi că pentru a-i face potriviţi pentru serviciul divin în viitor erau permise experienţe grele, şi erau într-adevăr dovezi ale favorii divine. „Care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? … dacă sunteţi scutiţi de disciplinare … sunteţi nişte copii nelegitimi, iar nu fii.”

Această lecţie a unei răsplăţi viitoare este arătată mai încolo prin cuvintele: „Atunci cei care se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei care se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. «Ei vor fi ai Mei», zice Domnul oştirilor, «Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu»”. Maleahi 3:16, 17.

ISRAEL — TIPIC ŞI ANTITIPIC

Cele anterioare au revelat foarte mult din toate profeţiile cu privire la favorurile Israelului care trebuie să se împlinească — o parte în experienţele Israelului spiritual şi altă parte în cele ale Israelului natural. Cei credincioşi din Veacul Iudeu, Avraam, Isaac şi Iacov şi toţi profeţii, cu siguranţă că vor avea o mare răsplată. Când Împărăţia lui Mesia va fi fost inaugurată pe planul spiritual, invizibilă oamenilor, acei Vrednici din Vechime, care odată au fost numiţi părinţi, vor avea un rang foarte înalt de serviciu în legătură cu Împărăţia, prin aceea că vor fi reprezentanţii şi exponenţii ei pământeşti. „Fiii tăi [ai lui Mesia] vor lua locul părinţilor tăi; [Mesia] îi vei pune prinţi [conducători] în toată ţara.” Psa. 45:16.

Israelul spiritual, după cum ne arată istoria, este marele Mesia pe care evreii L-au aşteptat atât de multă vreme. Acest Mesia are mulţi membri — Isus este Capul lui, Biserica sunt membrii lui. Acest Mesia, Isus şi membrii sau Mireasa Lui, constituie sămânţa spirituală a lui Avraam — „ca stelele cerului”. Aceştia trebuie mai întâi să fie completaţi şi să fie glorificaţi în puterea Împărăţiei înainte ca Vrednicii din Vechime să poată primi binecuvântarea lor pe planul pământesc, şi înainte ca Israelul natural să poată fi adunat la ei ca nucleul Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, la care în cele din urmă vor merge cu grămada toate naţiunile, popoarele, neamurile şi limbile, pentru a se împărtăşi de binecuvântările Noului Legământ al lui Israel. Despre aceştia sf. Pavel spune: „Dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam [simbolizată prin Isaac], moştenitori potrivit făgăduinţei” (Gal. 3:29). Aceştia vor fi mărgăritarele lui Dumnezeu pe planul spiritual, aşa cum evreii credincioşi din trecut vor fi mărgăritarele pe planul pământesc, marcaţi sau înscrişi pentru onoare deosebită în legătură cu Împărăţia lui Mesia.

„SOLUL LEGĂMÂNTULUI”

Israeliţii, descurajaţi de nereuşita lor în ţinerea Legii şi în primirea binecuvântărilor promise prin ea, au fost încurajaţi de Domnul prin promisiunea că într-o zi va apărea un mare Mesia — mai mare decât Moise, cu care Dumnezeu va face un Legământ Nou în favoarea lor. Legământul cel Nou va fi superior celui vechi prin aceea că va avea un Mijlocitor mai bun, căci Israel deja avea legea perfectă a lui Dumnezeu. Dar Noul Mijlocitor nu va face Legea mai uşoară. Avantajul care va rezulta prin El va fi că în vreun fel Legământul şi Jertfa Sa pentru păcat vor fi mai eficace decât ceea ce a instituit Moise, deoarece va îndepărta păcatul pentru totdeauna şi va da israeliţilor doritori o inimă nouă, o inimă de carne, după care le va fi dată viaţă veşnică cu condiţia menţinerii relaţiei lor cu Atotputernicul.

Ieremia a specificat aceasta, spunând: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou: nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului … căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”. Ier. 31:31.

De atunci încolo speranţa lui Israel a fost în Mesia, a cărui venire le va aduce binecuvântările Noului Legământ. Ei L-au aşteptat de atunci încoace. Cine nu poate să admire perseverenţa credinţei iudaice — loialiatea lor faţă de Dumnezeu! Cine nu poate să observe cât de mare este în contrast cu necredinţa şi idolatria lor anterioară! Cine se poate îndoi că Dumnezeu încă îl iubeşte pe poporul Său pe care l-a cunoscut dinainte şi căruia i-a promis că va fi readunat — înapoi în ţara lor şi înapoi în favoarea Lui sub Noul Legământ! Rom. 11:25.

Dar profetul Maleahi dă de înţeles în mod clar că ar putea fi o dezamăgire în legătură cu mult aşteptatul Sol sau Mijlocitor al Noului Legământ, de care evreii s-au bucurat şi în care au sperat atâta. Declaraţia este că ziua Sa va fi una încordată: „Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El?” (Maleahi 3:2). Aluzia este că nu mulţi vor rămâne, nu mulţi vor sta în picioare — majoritatea va cădea.

Este dat motivul. El va cere o astfel de puritate, o astfel de sfinţenie, încât puţini se vor ridica până la cerinţele Lui. Probele pe care le va impune vor fi ca leşia înălbitorului, care este vrăjmaşul oricărei pete de pe o haină albă. Cerinţele Lui vor fi asemenea celor ale purificatorului argintului — toată zgura trebuie eliminată, într-un cuptor destul de fierbinte pentru a asigura separarea ei. Proba va dura un timp considerabil, căci El va sta cum stă topitorul, inspectând îndeaproape, pentru ca acea căldură să nu fie nici prea mare nici prea mică, iar timpul nici prea lung nici prea scurt.

Acest mare Mesia, Solul Noului Legământ, Şi-a început lucrarea de rafinare şi purificare cu mai bine de 18 secole în urmă. El a urmat regula divină, „întâi pentru iudeu”. A început să rafineze şi să purifice o clasă preoţească pentru a fi asociată cu Sine în lucrarea glorioasă Mesianică. Pentru evrei a venit mai întâi privilegiul de a fi leviţi antitipici. Mii dintre ei au răspuns la Cincizecime şi după aceea, dar nu destui pentru a completa numărul preorânduit de israeliţi spirituali, membri ai Corpului lui Mesia.

De atunci încoace lucrarea de alegere a fost în desfăşurare timp de 18 secole. Dumnezeu cheamă şi atrage dintre toate naţiunile, iar pe toţi cei care răspund, marele Purificator îi purifică; şi dacă aceştia suferă necazuri pentru dreptate, ei au parte de suferinţele lui Mesia pentru a putea fi socotiţi vrednici să aibă parte şi de gloriile care urmează. Curând numărul „ales” va fi completat; sângele Noului Legământ va fi făcut eficient pentru Israel şi pentru toate familiile pământului, şi pe acea bază va începe Împărăţia Mesianică sau domnia dreptăţii.