Împărăția lui Dumnezeu

[toc]

Nici o cerere n-a fost făcută cu atâta zel, nici o dorință n-a fost exprimată cu atâta sinceritate, nici o nevoie n-a fost simțită cu atâta seriozitate, ca aceea pentru o împărăție de pace, bucurie și fericire care să înlocuiască stările prezente de pe Pământ.

Credința și chiar viața creștinilor sunt bazate pe Isus din Nazaret. Isus Și-a concentrat viața și învățăturile în jurul acestui subiect, al unei împărății viitoare. El ne-a învățat despre aceasta în cuvintele: “Dar cei găsiți vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; pentru că nici nu vor mai putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și ei sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii”. Luca 20:35, 36.

Isus a vorbit despre împărăția viitoare în pildele Sale. În una din aceste pilde a spus: “Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”” (Matei 25:34). El a demonstrat puterea împărăției prin nenumărate miracole: a dat vedere orbilor, i-a făcut pe șchiopi să umble și chiar a înviat morții!

Isus a promis această împărăție; despre această împărăție a propovăduit; pentru obținerea ei a și murit!

Cum va fi acea Împărăție?

Cu toate că această împărăție a fost subiectul central al vieții lui Isus, ideea n-a pornit de la El. Conceptul împărăției se găsește și în profețiile Vechiului Testament.

Profeții au prorocit despre o împărăție în care va fi sănătate, în care va fi armonie între oameni. Au vorbit despre o împărăție de pace, în care va fi securitate economică totală. Astfel a vorbit Isaia: “Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt” (Isaia 11:6-9); “din săbiile lor își vor făuri fiare de plug” (Isaia 2:4); “aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor”. Isaia 65:21, 22.

Profeții au prorocit despre o împărăție în care va fi armonie între om și animale; toate animalele vor trăi în pace și armonie completă, iar animalele care acum sunt periculoase atunci vor fi blânde.

“Atunci lupul va locui împreună cu mielul și leopardul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna un copilaș; vaca și ursoaica vor paște la un loc și puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul care suge se va juca la gura scorburei năpârcii și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina viperei. Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă”. Isaia 11:6-9.

Profeții au prorocit despre o împărăție de pace în care va fi armonie între oameni și nu va fi război. În această împărăție: “El va fi Judecătorul neamurilor, El va mustra un mare număr de popoare, așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul”. Isaia 2:4.

Ei au prorocit despre o împărăție în care securitatea economică va fi deplină; omenirea va beneficia de roadele muncii ei și va trăi în siguranță, fără teama de pierdere: “Vor construi case și le vor locui; vor sădi vii și le vor mânca rodul. … aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor”. Isaia 65:21, 22.

În Noul Testament apostolii au prorocit despre o împărăție în care moartea însăși va fi înlăturată — “moartea nu va mai exista” (Apocalipsa 21:4). Acestea nu sunt doar vise goale. Ei n-au avut iluzii, ci au vorbit despre adevăruri de care erau siguri fiindcă erau martori la “măreția Lui”. Apostolul Petru a spus:

“Căci v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu urmărind niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înșine, cu ochii noștri, măreția Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci când din slava minunată s-a auzit un glas care Îi zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”. Și noi înșine am auzit acest glas venind din cer, fiind cu El pe muntele cel sfânt. Și avem cuvântul prorociei și mai sigur, la care bine faceți că luați aminte”. 2 Petru 1:16-19.

Și apostolul Pavel când vorbește despre sine scrie: “Cunosc un om în Hristos, care … a fost răpit până în al treilea cer” (2 Corinteni 12:2). În versetul 4 el numește acest al treilea cer rai. Acești scriitori biblici au putut vorbi cu o astfel de autoritate, cu o astfel de siguranță, fiindcă au avut un sprijin clar; și în cele mai multe din profețiile lor despre împărăție, siguranța lor este exprimată astfel: “căci gura Domnului oștirilor a vorbit”.

Pentru cine va fi această Împărăție?

Această împărăție va fi pentru cei drepți (Matei 13:43)! Va fi pentru creștini (Faptele Apostolilor 16:31)! Va fi și pentru evrei (Ezechiel 16:55)! Va fi pentru păgânii din Sodoma și Gomora (Matei 10:15)! Va fi pentru păgânii din Tir și Sidon (Matei 11:22)! De fapt împărăția va fi pentru TOȚI oamenii! “Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși din ele: cei care au practicat binele, pentru învierea vieții, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecății.” Ioan 5:28, 29.

TOȚI cei care sunt în morminte vor fi ridicați la viață — evrei și arabi, creștini și atei, catolici și protestanți, sfinți și păcătoși — TOȚI! Dar aceasta pare imposibil, căci Biblia spune clar că “În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”. Faptele Apostolilor 4:12.

Este adevărat! Mai întâi omul trebuie să creadă în Cristos ca să trăiască veșnic în acea împărăție. Totuși Biblia susține foarte clar că și oamenii din Sodoma și Gomora, din Tir și din Sidon vor fi în împărăție, și ei n-au crezut în Cristos. Pot fi oare ambele afirmații adevărate? Da!

Armonia dintre aceste idei aparent opuse se găsește într-o declarație simplă a voinței lui Dumnezeu în privința omului, dată prin apostolul Pavel: “Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștință de adevăr. Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S‑a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți; această mărturie a fost dată la timpul ei”. 1 Timotei 2:3-6.

Da, Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți! Isus Cristos S-a dat pe Sine ca preț de răscumpărare pentru toți! Cum s-ar putea spune mai clar? Mântuirea este pentru TOȚI — evrei și neamuri, sfinți și păcătoși, creștini și păgâni — pentru TOȚI! Totuși, “nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”, decât Isus Hristos. Ambele afirmații se află în Biblie și Biblia spune adevărul!

Biblia este o carte complexă, dar subiectul ei central e simplu. Este istoria răscumpărării. Începe cu omul creat perfect și pus într-o grădină perfectă — Eden. Apoi vedem perechea originară — Adam și Eva — păcătuind și aruncând întreaga rasă în consecințele păcatului — moartea.

Biblia se încheie cu restaurarea omului la perfecțiune pe un pământ perfect, un pământ curățat de necurățirile păcatului — incluzând însăși moartea.

Între început și încheiere ea țese istoria făgăduinței și îndeplinirii ei, a deznădejdii și speranței, a prezicerii și realității, a răscumpărării omului printr-un om — Isus.

O răscumpărare pentru toți!

Însuși cuvântul “răscumpărare” arată principiul pe care este bazată oferta Bibliei de mântuire. Este luat din cuvântul grecesc anti‑lutron, care înseamnă un preț corespunzător.

O balanță simplă ilustrează bine aceasta. Adam a păcătuit și a atras asupra lui și a urmașilor lui pedeapsa meritată, adică moartea. Balanța dreptății a cerut‑o. Cristos a murit ca preț corespunzător — un om perfect pentru un om perfect — să plătească păcatul lui Adam și să echilibreze iarăși balanța dreptății. Este simplu? Da, este simplu! Este scriptural! Și este adevărat!

Deoarece toți copiii lui Adam (și de asemenea urmașii lor) s-au născut după primul păcat, ei s-au născut într-o stare de moarte. Psalmistul David a exprimat bine aceasta: “Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a conceput mama mea”. Psalmul 51:5.

Urmașii lui Adam sunt atât oameni buni cât și oameni răi, atât sfinți cât și păcătoși, atât credincioși cât și necredincioși, și toți au garanția mântuirii prin sângele vărsat al lui Cristos, care a fost dat de bună voie pentru Adam și pentru toți urmașii lui.

Apostolul Pavel a rezumat întregul mesaj al Bibliei în două propoziții scurte: “Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Și după cum în Adam toți mor, tot așa în Hristos, toți vor fi făcuți vii”. 1 Corinteni 15:21, 22.

Deci, toată rasa umană va fi eliberată de sub sentința morții adamice. Această eliberare este garantată de moartea lui Cristos pentru toți oamenii — pentru cei buni și pentru cei răi.

Dar un lucru este să fie eliberată din mormânt, și cu totul altul este să mențină acea viață eliberată. În timp ce moartea lui Isus promite viață pentru toți cei din morminte, nu promite că acea viață va fi menținută veșnic. Viața veșnică va fi condiționată.

Lui Adam și Evei le-a fost dată viață în grădina Edenului. Ei n-au meritat-o. Viața a fost un dar. A fost din harul lui Dumnezeu. Ei puteau să-și mențină acea viață pentru totdeauna, dar n‑au menținut-o pentru că au păcătuit.

Tot așa, în împărăția lui Dumnezeu toți oamenii vor fi treziți la viață fără să merite aceasta. Vor putea menține acea viață pentru totdeauna. Oare o vor menține? La fel ca și în cazul lui Adam și al Evei: ei vor alege.

O cunoștință a Adevărului

Aici este locul unde trebuie să fie examinată expresia din declarația lui Pavel către Timotei: “Care dorește ca toți oamenii … și să vină la cunoștință de adevăr”. 1 Timotei 2:4.

Planul lui Dumnezeu este ca toți oamenii să “audă vocea Fiului Omului și să iasă afară” din morminte, apoi să fie instruiți în “cunoștința adevărului”. Cunoștința adevărului îi va face responsabili și atunci vor putea alege în deplină cunoștință de cauză.

Oare aceasta nu-i dă omului o a doua șansă? Nu. Viața din moarte pentru toți nu este a doua șansă ci doar o completare a ceea ce Dumnezeu a plănuit de la început.

De ce se amână atât de mult?

Dar, dacă împărăția lui Dumnezeu este atât de minunată, de ce se amână atât de mult? Isus a murit cu aproape 2000 de ani în urmă și împărăția nu este încă stabilită. În loc de îmbunătățire, mulți simt că situația lumii a devenit mai rea. De ce se amână atât de mult?

Biblia arată trei motive ale acestei amânări. PRIMUL, pentru a popula în întregime pământul; AL DOILEA, pentru a lăsa pe om să aibă experiența deplină cu păcatul și consecințele lui; și AL TREILEA, pentru a se dezvolta o clasă de oameni care vor conlucra cu Cristos în ridicarea rasei umane la viață, perfecțiune și fericire.

La început când Dumnezeu l-a făcut pe om și l-a pus în grădina Edenului, i-a dat o misiune. “Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: “Fiți roditori, înmulțiți‑vă, umpleți pământul și supuneți‑l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ””. Geneza 1:28.

Astăzi experții în demografie spun că tocmai aceasta este problema. Ei spun că Pământul se confruntă cu o explozie demografică în așa măsură încât ne amenință existența. Dar acest lucru este oare adevărat? Biblia arată că omenirea a trăit pe această planetă cu puțin peste 6.000 de ani. Populația totală de la creare până în prezent a fost estimată la 30-50 miliarde. Aceasta reprezintă o masă mare de oameni!

Totuși, pământul este mare și la o populație de cincizeci de miliarde, numai pe insula Noua Zeelandă fiecare persoană ar putea avea 5,57 m2. Dar veți zice, aceasta nu este o suprafață mare. Adevărat! Dar Noua Zeelandă ocupă doar o foarte mică parte pe glob.

Omul are nevoie de spațiu nu numai să trăiască, ci și să-și obțină hrana necesară pentru menținerea vieții. Spațiu adecvat de asemenea a fost asigurat în planul lui Dumnezeu.

Observați iarăși cuvintele profetului Isaia: “Deșertul și țara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli și va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori și se va bucura din plin, da, se va bucura cu cântece de veselie, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru”. Isaia 35:1, 2.

Deșertul va Înflori ca trandafirul

Astăzi deșertul se întinde pe mii de kilometri — Sahara, Gobi, marele deșert din sud-vestul Americii, centrul Australiei. Nenumărați kilometri sunt suprafețe pustii, neproductive și acoperite de tufărișuri. Gândiți-vă la toate acestea înflorind ca trandafirul. Gândiți-vă la locurile care nu sunt productive din lume: Ucraina, provinciile vaste de preerie din Canada, preeriile din Statele Unite ale Americii. Gândiți-vă la acestea împreună cu marea suprafață a deșerturilor de astăzi. Da, există spațiu pentru și mai mulți.

Și oamenii au primit misiunea de la Dumnezeu “să umple pământul”. Această “umplere” a pământului este unul dintre motivele marii amânări în introducerea împărăției pentru care am fost învățați să ne rugăm.

Permisiunea răului

Experiențele omului pe pământ au fost grele. Omul a trebuit să-și câștige existența cu “sudoarea feței”. Pe lângă aceasta, brutalitatea omului față de om a umplut de repulsie pe toți aceia mai decenți dintre ei. La aceste dureri ale rasei umane s-au adăugat și dezastrele naturale, ca de exemplu inundațiile, cutremurele de pământ, perioadele de foamete, erupțiile vulcanice. Oare va dori omul să trăiască întotdeauna într-o asemenea stare? Dacă există un Dumnezeu, de ce a permis atâta suferință?

Există un scop pentru tot acest rău. Să ascultăm cuvintele împăratului Solomon: “Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o preocupare obositoare, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor, ca să fie umiliți prin ea”. Eclesiastul 1:13.

Păcatul a fost introdus pe acest pământ prin intervenția unei personalități rele — Satan. Influența lui a dus la o mare epidemie a răului. Fiecare ființă umană din lume poate să înțeleagă cuvintele lui David: “Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a conceput mama mea”. Psalmul 51:5.

Unul dintre motivele succesului Împărăției lui Dumnezeu este bazat pe o premisă simplă, și anume că influențele celui rău vor fi restrânse — Satan va fi legat.

“Apoi am văzut un înger coborându-se din cer, având cheia Adâncului și un lanț mare în mână. El a pus mâna pe balaur, șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satan, și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis și a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțin timp.” Apocalipsa 20:1-3.

În timp ce oamenii vor fi educați în legile lui Dumnezeu și ale dreptății, Satan va fi legat. Astfel oamenii vor avea minunata oportunitate să compare două stiluri de viață — cel de păcat, cu consecințele lui de durere, boală și moarte, și cel de dreptate, cu consecințele ei de fericire, sănătate și viață. Există oare vreo îndoială în privința stilului de viață pe care îl vor alege? Cu siguranță îl vor alege pe cel care garantează viața.

Conlucrători În Împărăție

Dar mai există un motiv pentru această amânare. Lucrarea împărăției este o lucrare mare. Planul lui Dumnezeu este să fie niște conlucrători cu Isus în această mare lucrare de ridicare a lumii. Când Isus va domni, vor fi unii care vor domni cu El. “Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El; dacă Îl tăgăduim, și El ne va tăgădui.” 2 Timotei 2:12.

“Fericiți și sfinți sunt cei care au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani.” Apocalipsa 20:6.

Alegerea și pregătirea acestei clase durează de multe secole, de la moartea lui Cristos până în prezent. Aceștia vor fi cu Domnul lor în cer, colaborând cu El în lucrarea de restaurare a oamenilor la viață perfectă pe pământ.

“Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.” 1 Ioan 3:2.

Prin urmare, popularea pământului, deplina permisiune a omului să aibă experiența cu răul și cu consecințele lui și alegerea unei clase de conlucrători cu Cristos în împărăție, sunt cele trei motive pentru care s-a amânat aproape două mii de ani stabilirea domniei dreptății. Dar lucrul acesta se va face — la timpul cuvenit al lui Dumnezeu.

Când va veni acea Împărăție?

Cum știm noi când va veni împărăția? Este aproape?

Da! Este aproape! Biblia arată o mulțime de semne ale schimbării condițiilor din lume care introduc acea împărăție. Multe dintre acestea se găsesc în cuvântarea Domnului nostru Isus, din Matei capitolul 24, bazându-se pe o profeție din cartea lui Daniel, capitolul 12.

Vom arăta pe scurt doar patru dintre aceste semne:

Un timp de necaz care amenință să distrugă tot ce este viu:

“Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n‑ar scăpa; dar, din cauza acelor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.” Matei 24:21, 22.

Până la al doilea război mondial, când a izbucnit era războaielor nucleare, omul n-a avut capacitatea de a distruge întreaga creație. Astăzi cuvântul de coșmar “nimicire în masă” mărește frica omului datorită capacității de a distruge tot ce-i viu.

Cunoștința și revoluția în transporturi:

“Tu, însă, Daniel, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea, până la timpul sfârșitului. Mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.” Daniel 12:4.

Odată cu introducerea educației obligatorii, cu posibilitatea de acces la materialul tipărit și cu introducerea epocii calculatorului, cunoștința a crescut foarte mult — dublându-se la fiecare 5-8 ani! Mijloacele de transport rapid sunt atât de obișnuite încât adesea uităm că strămoșii noștri, cu numai 150 ani în urmă, au fost limitați doar la viteza de mers a unui cal, și cei mai mulți au murit fără să călătorească la distanță mai mare de câțiva kilometri de locurile lor de naștere.

Israelul:

“Poporul Meu Israel … vor zidi iarăși cetățile pustiite și le vor locui … Îi voi planta în țara lor și nu vor mai fi smulși din țara pe care le-am dat-o, zice Domnul Dumnezeul tău.” Amos 9:14, 15.

Printr-un miracol modern, acest popor care a pribegit fără patrie timp de 2.000 de ani, s-a întors la patria lui. În ciuda numeroaselor atacuri, cu dușmani mai numeroși, el a rezistat, și astăzi stă tare printre familiile neamurilor.

Propovăduirea Evangheliei:

“Evanghelia aceasta a împărăției va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Și atunci va veni sfârșitul.” Matei 24:14.

La începutul anilor 1800 au fost stabilite în Europa și Statele Unite ale Americii societățile biblice în scopul distribuirii Scripturilor în întreaga lume. Astăzi Biblia este încă cea mai bine vândută carte și este disponibilă în peste o mie de limbi.

Să ascultăm iarăși cuvântul Domnului: “Tot așa, când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că împărăția lui Dumnezeu este aproape”. Luca 21:31.

Noi trăim într-o zi în care omul are puterea de a distruge tot ce este viu. Trăim într-o zi când cunoștința a crescut și mulți aleargă încoace și încolo. Trăim într-o zi în care renașterea lui Israel în vechea lui patrie este un fapt. Trăim într-o zi în care Evanghelia — Biblia — este publicată în întreaga lume.

De aceea trăim într-o zi în care împărăția lui Dumnezeu este aproape!

Da, omul s-a rugat pentru multe lucruri. Dar pentru nici un lucru nu s-a rugat atât de intens sau atât de mult cum s-a rugat pentru împărăție. Și aceasta este o rugăciune care va fi împlinită curând.

“Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.” Matei 6:9, 10.