MÂNDRIA INIMII ESTE DEZGUSTĂTOARE
„Orice inimă îngâmfată este o urâciune înaintea Domnului.” Prov. 16:5.
R 4898b W. T. 15 octombrie 1911 (pag. 397)
Mândria trebuie să-şi ia poziţia împreună cu alte caracteristici condamnabile ale minţii, ale caracterului uman decăzut. Scripturile recunosc două stări ale inimii, corectă şi greşită. Cea pe care o aprobă Dumnezeu este numită Iubire; cealaltă, cea pe care El o dezaprobă, este Egoismul. Tot egoismul este opus Legii lui Dumnezeu. Orice este egoist este contrar scopului divin. Caracteristica mândriei este în mod special dezgustătoare înaintea Domnului, deoarece nu există nicio creatură în univers care să aibă ceva de care să fie mândră. Orice are cineva este un dar; nu este propria lui lucrare sau creaţie. Dumnezeu dă binecuvântarea. „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor” (Iacov 1:17). Din plinătatea Lui am primit noi. Orice om, deci, care este mândru, este în mod sigur foarte condamnabil în ochii lui Dumnezeu, căci el este numai un primitor al favorii, al binecuvântării. Toate creaturile lui Dumnezeu sunt dependente de El.
Mândria lumească se opune credinţei în Dumnezeu şi ascultării de El. Numai cei din poporul Domnului care sunt foarte curajoşi şi plini de încredere în Domnul pot învinge acest uriaş al mândriei. Este necesar ca victoria să fie completă. Mândria, sub orice formă a ei, trebuie să fie atât de complet umilită, ucisă, încât niciodată să nu se mai poată ridica să ne distrugă. Fiecare are de dus această bătălie; şi singura armă potrivită cu care vom învinge este „sabia spiritului” care ne arată ce este plăcut şi acceptabil în ochii lui Dumnezeu. „Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.” Luca 18:14.