Vestea Bună În Străinătate — Nr. 3 – VDM 26.6

VESTEA BUNĂ ÎN STRĂINĂTATE — NR. 3

R 4815 W. T. 15 mai 1911 (pag. 147-149)

Două dintre serile de duminică din Londra au fost anunţate ca adunări publice creştine la Royal Albert Hall; în prima seară am discutat, „Care este Evanghelia adevărată?” În a doua, „Care este Biserica adevărată?” S-a acordat atenţie mare în ambele cazuri şi a fost public mult. Fără îndoială audienţa ar fi fost mai mare dacă subiectele şi anunţurile n-ar fi limitat invitaţia la creştini. În timp ce noi nu ne-am ferit să spunem tot sfatul lui Dumnezeu cu privire la aceste subiecte, ne-am străduit, ca de obicei, să prezentăm Adevărul cât am putut de compătimitor şi de inofensiv. Avem încredere că au fost semănate nişte seminţe şi ele au găsit loc în inimile serioase. Alte servicii din aceleaşi zile au fost ţinute la Tabernacolul din Londra. Acestea n-au fost anunţate în mod special, dar prezenţa a fost bună. Clădirea este evaluată a avea o capacitate de o mie două sute de locuri şi, în unele ocazii, aceasta a fost aglomerată.

La una dintre sesiunile publice a fost recunoscută şi acceptată în mod corespunzător şi public alegerea noastră pentru pastoratul adunării de la Tabernacolul din Londra; dar despre aceasta au ajuns deja rapoarte la voi prin presa publică. Am promis să acordăm Marii Britanii (şi Londrei în mod particular), cât este posibil de mare parte din timpul nostru, dar le-am amintit dragilor prieteni de lărgimile şi de interesele Adevărului, şi că oricât am aprecia de mult deschiderea şi progresul Mesajului Secerişului în Marea Britanie, lucrarea din America nu trebuie uitată sau neglijată.

EDINBURGH — GLASGOW — BELFAST — DUBLIN

Aceste patru oraşe au fost vizitate în ordinea numită şi au avut loc două adunări în fiecare, una în mod special pentru cei interesaţi, iar alta mai ales pentru public. Suntem bucuroşi să raportăm că Adevărul a făcut progrese bune în toate aceste oraşe şi ţări. Nu numai ca număr, ci şi, credem noi, Domnul i-a binecuvântat din belşug pe toţi cu dezvoltare spirituală.

La Belfast, publicul a fost în număr de aproximativ două mii. Ni s-a acordat atenţie excelentă timp de cam două ore, şi cam jumătate din public a rămas pentru întrebări, ceea ce a servit ca Adevărul să fie prezentat în mai puternic contrast cu eroarea. Deşi nu toţi cei care au întrebat au fost politicoşi, ne-am străduit să dăm un răspuns blând, dar unul clar; şi, avem încredere, cu bune rezultate.

Vă veţi aminti că în două ocazii anterioare la Dublin, secretarul Y.M.C.A. a fost prezent şi a avut obiecţii şi întrebări — ultima dată însoţit de un proeminent teolog şi profesor la colegiu. Acelaşi secretar a fost prezent de data aceasta cu un alt slujitor ca purtător de cuvânt şi asistent.

Întrebările au fost puse nepoliticos, dar credem că s-a răspuns cu amabilitate şi amănunţit. Majoritatea publicului a perceput inechitatea atacului şi puterea scripturală a răspunsurilor. S-a manifestat aprobarea prin aplauze, şi la încheiere un domn în vârstă de cam şaizeci şi cinci de ani a propus şi s-a votat pentru o hotărâre de a-i aduce mulţumiri pastorului Russell pentru plăcerea şi profitul serii.

BRISTOL — LONDRA ŞI PE CONTINENT

Lunea din săptămâna următoare a fost petrecută la Bristol. Adevărul se răspândise şi acolo întrucâtva, şi iubiţii prieteni au părut încurajaţi de vorbirea noastră de după-amiază, în privinţa lăgământului de jertfă de care Biserica are parte cu Domnul ei, şi deosebirea dintre acesta şi Legământul Legii făcut cu Israel la Muntele Sinai, şi Noul Legământ care urmează să fie inaugurat cu Israel de asemenea, şi prin care în cele din urmă toate familiile pământului vor fi binecuvântate. Numărul celor prezenţi a fost de aproximativ optzeci, inclusiv unii din locurile din apropiere. Adunarea de seară pentru public a avut o audienţă splendidă, mai ales pentru o seară din cursul săptămânii — aproape o mie două sute. Subiectul nostru a fost „Marele Tron Alb de Judecată”. S-a acordat o atenţie excelentă. În public au fost evident mulţi dintre cei mai inteligenţi oameni din oraş.

Marţi seara (11 aprilie) am petrecut-o la Londra. Am avut parte de binecuvântare şi împrospătare foarte specială la Comemorarea morţii dragului nostru Răscumpărător la aniversarea sa, împreună cu adunarea din Londra. Numărul celor prezenţi la Tabernacol a fost de aproximativ trei sute şi treizeci, dintre care aproximativ trei sute şaptesprezece s-au împărtăşit din simboluri. Cam o sută cincizeci de prieteni care locuiesc la periferia oraşului şi care n-au putut fi prezenţi din cauza datoriilor de afaceri, a distanţei etc., au ţinut sărbătoarea separat; astfel Biserica din Londra în diferitele sale întâlniri şi congregaţia din Brooklyn în diferitele sale întâlniri au reprezentat practic acelaşi număr.

A doua zi am călătorit la Barmen, Germania, unde, joi, am avut trei sesiuni foarte interesante. Interesul prietenilor germani continuă să crească, şi numărul de asemenea — chiar dacă, aşa cum s-a spus deja, suntem dezamăgiţi de numărul total al celor interesaţi de Adevăr în Germania — având în vedere numărul mare al populaţiei şi efortul considerabil şi cheltuiala în bani făcută. Rezultatele par mai mici decât în Marea Britanie şi Suedia.

Vineri şi sâmbătă au fost dedicate întâlnirilor cu prietenii din partea de nord a Franţei, pe care nu i-am întâlnit niciodată. Prima noastră oprire a fost la Charleroi. Am luat masa cu prietenii, am vorbit în jur de o oră în faţa a cam douăzeci, apoi ne-am reluat călătoria, sosind la Denain la timp pentru cină şi o prezentare de aproximativ două ore unui număr de peste o sută de prieteni dragi de acolo. În dimineaţa următoare, însoţiţi de opt, am pornit spre Lens. Acolo adunarea a fost în număr de cam şaptezeci de persoane interesate. Am avut un timp splendid de împrospătare; apoi o adunare de întrebări, după care am continuat călătoria spre Londra, unde, cu trenul şi cu vaporul, am ajuns duminică dimineaţa la ora 7, gata pentru serviciile care au fost deja raportate.

NOTTINGHAM — SHEFFIELD — BRADFORD — Middlesborough

Zilele din săptămâna următoare le-am petrecut vorbind prietenilor dragi din cele patru locuri mai sus menţionate. Relatarea despre unul este practic a spune despre toate — interes deosebit printre prieteni şi apreciere generală a Adevărului. Aceasta a fost prima noastră vizită la Nottingham, şi una foarte plăcută. Numărul de persoane interesate nu este mare, dar sunt foarte serioase. Le-am vorbit după-amiaza despre consacrare şi ascultare credincioasă, atât de litera Legii divine, a Regulii de Aur, cât şi de spiritul sacrificiului. Au avut o sală mare cu o capacitate de două mii cinci sute de locuri. A fost confortabil plină, dar nu aglomerată. Publicul a fost inteligent şi atent, şi avem încredere că ceva bine s-a realizat şi numele Domnului a fost slăvit într-o măsură.

Am vorbit publicului din Sheffield pentru prima dată. Am fost plăcut surprinşi să găsim aşa mare grup de prieteni — cam optzeci. Ca şi ceilalţi, au muncit din greu cu voluntariatul, iar serviciul public a fost bine primit, cum a fost şi vorbirea pentru cei interesaţi.

Bradford a fost următoarea noastră oprire. Şi acolo Adevărul progresează, şi acolo, la fel ca în fiecare loc, prietenii au lucrat foarte mult pentru a face să se ştie bine despre adunare — în acelaşi timp punând în mâinile publicului două sau trei predici de citit. Ni s-a amintit că în aproape toate oraşele din Marea Britanie se face o largă distribuire a Tribunei Poporului — patruzeci până la şaizeci de mii în fiecare loc, sau un exemplar la fiecare a şasea persoană din toată populaţia. În mod sigur, toţi prietenii au avut o binecuvântare prin acest serviciu, şi numai eternitatea va spune câtă sămânţă bună a Adevărului a fost plantată şi câtă eroare şi superstiţie au fost cel puţin parţial dărâmate.

Întâlnirea cu prietenii din Bradford a fost interesantă, iar cea pentru public a fost atât interesantă, cât şi provocatoare. Câţiva care au obiectat au fost nerăbdători să pună întrebări şi să ne prindă în cursă prin cuvintele noastre, şi să facă Vestea Bună să pară falsă. Dar Dumnezeu a fost cu noi, şi credem că eforturile lor n-au reuşit să facă multă daună. Avem încredere că au fost supravegheate de Providenţa Divină pentru binele unora cel puţin. Publicul a fost în număr de aproximativ o mie cinci sute.

Apoi a venit Middlesborough — un alt loc pe care nu l-am mai vizitat înainte. Aproximativ o sută douăzeci au fost prezenţi la adunarea de după-amiază pentru cei interesaţi, şi aproximativ o mie cinci sute la adunarea publică de seară.

S-a stârnit un interes deosebit la acest punct, datorită faptului că unii predicatori locali ai Bisericii Metodiste au primit Adevărul. S-a acordat o atenţie deosebită în timpul discursului, şi au fost momente foarte animate la încheierea lui, când au fost întrebări şi răspunsuri. Aceste ocazii pentru întrebări, într-o oarecare măsură încurcă liniile frumoase ale Planului Divin al Veacurilor în mintea ascultătorilor, dar poate că există şi compensaţii. Când se răspunde la critici şi la obiecţii prompt, liber, scriptural, aceasta crează încredere în tot Planul, credem noi, contracarând influenţa care deranjează. De la Middlesborough am pornit spre Londra pentru duminica următoare — deja raportată.

CARDIFF — LIVERPOOL — BIRMINGHAM — LONDRA

Săptămâna următoare am folosit-o ca pe cea precedentă. Prima noastră întâlnire a fost la Cardiff, Ţara Galilor — prima dată când am ţinut un discurs în Ţara Galilor. Cardiff are în mare parte o populaţie engleză. Proporţia de feţe galeze, atât la vorbirea publică, cât şi la cea pentru prieteni, a fost relativ mică. Sala a fost aglomerată peste capacitatea ei, două mii, şi sute n-au reuşit să intre. Au fost prezenţi mulţi slujitori.

Aşa-zişii „fraţi Plymouth” au ajutat la publicitatea adunării prin scoaterea unui mic pliant care prezenta zece puncte în care se pretindea că acele citate din „Planul veacurilor” contrazic Biblia. Am liniştit publicul, promiţând să citim şi să răspundem la acele întrebări (pe care cei mai mulţi le aveau în mână) la sfârşitul vorbirii. Subiectul nostru a durat aproape două ore, apoi am avut o oră interesantă, în care am răspuns la cele zece întrebări şi la alte obiecţii care ne-au fost puse oral. Prietenii din Cardiff s-au bucurat foarte mult de rezultatele eforturilor reciproce de a slăvi pe Domnul şi Cuvântul Său, şi de a ajuta casa credinţei.

Adunările de la Liverpool i-au bucurat pe prieteni, şi credem că au fost folositoare pentru toţi cei prezenţi. După-amiază prietenii Adevărului au fost în număr de aproximativ o sută şi cincizeci, iar seara mulţimea a fost estimată la o mie cinci sute. Cât de mult bine s-a făcut, numai Domnul ştie, desigur. Prietenii Adevărului au fost foarte mult încurajaţi, oricum.

Birmingham a fost următoarea noastră oprire şi una foarte plăcută. Am observat o creştere considerabilă, atât în număr cât şi în interes, comparativ cu întâlnirile noastre anterioare din acest oraş. Am avut Sala Priory pentru adunare cu prietenii, şi o prezenţă de aproximativ o sută douăzeci şi cinci. Seara am avut Sala Primăriei cu o prezenţă de aproximativ două mii de persoane. Carul Adevărului înaintează bine în Birmingham, în măsura în care indicaţiile exterioare ne permit să judecăm.

Vineri seara am avut o întâlnire de rămas-bun la Tabernacolul din Londra. Mai întâi ne-am întâlnit cu Bătrânii şi Diaconii — cam treizeci şi opt, într-o cameră alăturată. Am discutat despre interesele lucrării şi despre metodele utile de serviciu. Apoi ne-am alăturat adunării în sala propriu-zisă a Tabernacolului. Aproximativ patru sute au fost prezenţi.

Am subliniat puţin lucrarea prin care am sperat că adunarea se va simţi încurajată să se angajeze cu forţă şi zel mai mare decât înainte. Am observat marile posibilităţi ale celui mai mare oraş din lume şi responsabilităţile Adevărului asupra tuturor prietenilor dragi de acolo. I-am îndemnat să-şi amintească de marele premiu al chemării noastre de sus — şi marele privilegiu de a sluji cauzei Domnului, chiar cu preţul oboselii şi al negării de sine în prezent. Am remarcat marea răsplată care va veni sigur pentru toţi credincioşii — dragostea şi favoarea Domnului, slava, onoarea şi nemurirea; şi privilegiul de a se angaja încă şi mai mult în slujirea Sa de cealaltă parte a vălului, ca asociaţi cu Răscumpărătorul nostru, membri ai Marelui Profet, Preot, Rege şi Mijlocitor, care va binecuvânta omenirea şi îi va aduce privilegii de Restabilire, şi în cele din urmă îi va readuce pe cei vrednici şi ascultători la deplină părtăşie cu Dumnezeu şi la viaţă veşnică. Serviciul s-a încheiat cu rămas-bun prin strângerea de mână a Bătrânilor şi a adunării, Bătrânii stând cu noi în timp ce şirul adunării trecea.

A doua zi am plecat cu trenul pentru a lua vaporul la Liverpool, spre casă. Aproximativ şaizeci dintre prietenii dragi de la Liverpool ne-au salutat pe chei şi ne-au cântat, pe când vaporul se retrăgea de la ţărm, „Sfântă-i legătura care leagă inimile” şi „Dumnezeu să fie cu voi până iarăşi ne-om vedea”.

TABERNACOLUL DE LA BROOKLYN ŞI BETHEL

Călătoria noastră cu vaporul Cunard „Lusitania” a fost una plăcută şi am reuşit să-l ţinem pe stenograful nostru ocupat. Singurul lucru neobişnuit a fost o conversaţie cu evanghelistul binecunoscut, Rev. Wilbur Chapman, şi cu asistentul său, dl Norton. Se întorceau dintr-o campanie din Ţara Galilor. Am fost în mod plăcut surprinşi să-i găsim pe cei doi domni evident interesaţi de doctrina celei de-a doua veniri a Domnului, şi amândoi au mărturisit deplină consacrare de a merge pe urmele Învăţătorului, chiar până la moarte. Ne-am bucurat de asta. Dorinţa noastră pentru ei, ca şi pentru toţi oamenii adevăraţi ai lui Dumnezeu, este un studiu încă mai mare al Cuvântului lui Dumnezeu, complet fără ochelari sectari, cu o dorinţă arzătoare de a cunoaşte şi a face voia lui Dumnezeu.

Când nava noastră a acostat, am văzut pe debarcader o duzină de fraţi — mai ales Bătrânii Bisericii. Am avut o primire foarte călduroasă şi la amiază am avut plăcerea de a ne întâlni cu întreaga familie de la Bethel, iar în duminica următoare cu întreaga Ecclesie din New York.