VEŞTILE BUNE PESTE HOTARE — NR. 2

R 4806 W. T. 1 mai 1911 (pag. 131-133)

Din Berlin am călătorit spre nord, spre Copenhaga. Fratele Luttichau şi o delegaţie de studenţi ai Bibliei ne-au întâmpinat la gară. Am ajuns repede la sediul Societăţii Daneze şi după puţină vreme ne-am adresat unei adunări de oameni ai lui Dumnezeu serioşi, ale căror feţe strălucitoare indicau faptul că înţelegeau şi apreciau mesajul nostru. Cuvântarea noastră de dimineaţă a fost pentru cei interesaţi. Printre alte lucruri ne-am străduit să clarificăm subiectul legămintelor. Legământul Avraamic este unul cuprinzător, care a garantat o sămânţă prin Isaac şi prin Rebeca, şi ca rezultat va veni o binecuvântare pentru toată omenirea — şi de asemenea o Sămânţă antitipică, una care va avea primul loc în binecuvântarea lumii, cele două seminţe fiind menţionate în făgăduinţa: „Sămânţa ta va fi ca stelele cerului şi ca nisipul mării”. Acest Legământ garantează binecuvântarea lumii şi acea binecuvântare va veni prin sămânţa naturală a lui Avraam. În acelaşi timp garantează sămânţa spirituală — Cristosul (Mesia), Cap şi corp, pe deplin calificat şi împuternicit să dea binecuvântarea necesară prin sămânţa pământească.

Am arătat că Cristos şi Biserica constituie Sămânţa spirituală — „Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei” (Gal. 3:29). Am arătat că această Sămânţă spirituală nu se dezvoltă sub Legământul Legii, deoarece acesta n-a fost făcut cu noi, ci cu sămânţa naturală — cu Israel, Moise fiind mijlocitorul. Am arătat că Noul Legământ nu este cel sub care ne dezvoltăm noi, fiindcă şi acesta va fi făcut cu Israelul natural şi este numai o extindere a Legământului Legii Mozaice. Am citat ca dovadă la aceasta, că Noul Legământ va fi făcut cu Israel prin făgăduinţă divină. Ieremia 31:31. Am arătat că acel Nou Legământ va aduce binecuvântările Restabilirii pentru Israel (şi pentru toată omenirea prin Israel), îndepărtând inima de piatră a egoismului şi a păcatului şi restituindu-i o inimă de carne, de delicateţe, de compătimire, de dreptate şi de asemănare divină, cum a fost Adam când a fost creat în chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

I-am îndemnat pe fraţii dragi la credincioşie faţă de legământul lor de sacrificiu. Am arătat privilegiul serviciului acordat acum Bisericii, şi i-am îndemnat să lase deoparte orice greutate şi piedică pământească şi să stăruie spre Ţinta Premiului Chemării noastre de Sus, Cereşti.

Serviciul de după-masă a fost pentru public; tema a fost „Judecata Marelui Tron Alb”. Am fost surprinşi de o audienţă atât de mare pentru un serviciu de după-masă într-o zi de peste săptămână. Aproximativ opt sute au aglomerat sala, unii dintre ei stând în picioare în timpul întregului serviciu — peste două ore. Aici Fratele Luttichau a servit ca traducător, cum a făcut şi fratele Koetitz în Germania. S-a dat atenţie deosebită. A fost o plăcere să urmărim expresiile serioase şi să remarcăm cum Adevărul părea să fie absorbit cu sete. Vizita noastră la Copenhaga a fost în mod sigur o mare bucurie. Unii dintre prieteni ne-au însoţit la gară când am pornit spre Stockholm. Prietenii danezi ne-au impresionat mai mult ca oricând cu căldura inimii lor şi cu dedicarea lor iubitoare pentru Adevăr.

O ZI LA STOCKHOLM

Călătoria noastră de noapte ne-a dus dimineaţa la Stockholm. Fratele Lundborg, reprezentatul Societăţii din Suedia, a urcat în tren înainte ca noi să ajungem la Stockholm. În timp ce treceam prin gară am fost salutaţi cu mare cordialitate de aproximativ o sută dintre prietenii noştri dragi suedezi, cu care ne-am strâns mâinile. Nefiind în stare să vorbim limba lor, sau ei s-o vorbească pe a noastră, decât cu traducător, cu toate acestea am schimbat salutări cordiale şi expresia ochilor ne-a spus, la fel ca gura, că „părtăşia minţilor înrudite este asemenea celei de sus”.

Aici vorbirea noastră pentru prieteni a fost pe aceeaşi linie ca şi la Copenhaga. Am subliniat faptul că Biserica (Cristosul) intră în relaţie cu Planul lui Dumnezeu, nu sub Legământul Legii al lui Moise, care încă continuă cu poporul evreu, nici sub Noul Legământ al lui Israel, care n-a înlocuit încă Vechiul Legământ al Legii şi al cărui Mijlocitor va fi Profetul, Preotul şi Împăratul mai mare, Mesia spiritual, Cap şi Corp. Am arătat că acest Veac Evanghelic este pentru scopul special al dezvoltării marelui Mijlocitor — marele Mesia prin care Noul Legământ de Restabilire va fi inaugurat cu Israelul trupesc pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului. Am subliniat faptul că toţi cei care suferă cu Cristos vor şi domni cu El, şi numai cei care acum mor cu El faţă de speranţele şi interesele pământeşti vor trăi cu El ca membri ai Miresei pe planul spiritual de glorie. I-am îndemnat pe dragii prieteni la o apreciere serioasă a acestui privilegiu minunat, a acestei mântuiri speciale acordate Bisericii înaintea mântuirii pământeşti pe care Dumnezeu a promis-o lumii în „timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime”. Fapt. 3:19-23.

La serviciul de seară, sala a fost aglomerată; au fost prezenţi în jur de o mie şi probabil mult mai mulţi n-au putut intra. Am regretat mult că n-a putut fi obţinută o sală sau un auditoriu suficient de mare într-o seară de peste săptămână fără o sumă mai mare decât prietenii şi Societatea s-au simţit îndreptăţiţi să cheltuiască. În jur de o sută au stat în picioare pe intervalurile dintre rânduri timp de două ore, în timp ce o adunare pentru cei care nu au putut intra în sala principală a fost ţinută în altă sală din aceeaşi clădire. Acestora le-am trimis promisiunea că le vom adresa câteva cuvinte mai târziu. În împlinirea înţelegerii noastre, ne-am adresat celei de-a doua audienţe de aproape trei sute timp de peste o jumătate de oră, după ora 10 seara. Cu siguranţă astfel de interes profund şi atenţie mare indică faptul că creştinii serioşi dintre suedezi se trezesc la faptul că ei s-au bucurat numai de o parte din „vestea bună de mare bucurie care va fi pentru tot poporul”.

O ZI LA OREBRO

Am luat dimineaţa devreme un tren spre Orebro şi am sosit la sediul Societăţii Suedeze în jur de ora 11. Adunarea de după-masă a fost ţinută într-o sală mică folosită în general de prieteni duminica. De această dată a fost umplută la capacitatea ei, mulţi stând în picioare în timpul serviciului sau schimbând locurile unul cu altul. Aici ne-am adresat prietenilor pe aceeaşi linie, crezând că o înţelegere clară a Legămintelor înseamnă o înţelegere clară a Planului Divin, şi chiar cea mai bună pregătire pentru o viaţă de consacrare în armonie cu acel Plan.

Am subliniat faptul că Cristosul este Viţa —că Isus este Rădăcina şi membrii Lui credincioşi mlădiţe în El. Le-am amintit prietenilor că în prezent membrăria noastră în Viţă este de probă; că numai celor care aduc rodul Viţei le va fi permis să rămână în ea. Am citat cuvintele Învăţătorului: Orice mlădiţă care este în Mine şi nu aduce rod, Tatăl Meu, Vierul, o taie, şi orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să poată aduce şi mai mult rod. Astfel încercările şi dificultăţile căii înguste a sacrificiului de sine trebuie văzute ca metode prin care Tatăl nostru ceresc îi potriveşte şi pregăteşte pe sfinţii Săi, Biserica Sa consacrată, pentru completarea naturii divine prin Întâia Înviere. Astfel El îi potriveşte şi îi pregăteşte ca membri ai marelui Profet, Preot, Împărat, Mijlocitor pentru lucrarea glorioasă la care i-a chemat în Cel Uns. Numai din acest punct de vedere pot fi apreciate încercările, dificultăţile, sacrificiile şi băutul paharului suferinţei Domnului. Cum a fost El, aşa suntem şi noi în această lume.

Aici, ca şi în alte locuri, discursul nostru pentru cei interesaţi a fost urmat de o adunare de întrebări. Întrebările au indicat o înţelegere foarte inteligentă a Planului Divin şi feţele celor interesaţi au arătat că au fost apreciate chiar şi cele mai profunde aspecte ale consacrării, şi că aproape toţi cei prezenţi erau pe deplin supuşi Domnului şi dornici să cunoască şi să facă voia Sa — chiar până la moarte.

Adunarea publică a fost ţinută într-o sală mare, care a fost plină până la limita ei. În ciuda faptului că un slujitor din oraş a făcut un atac asupra noastră prin intermediul presei publice, calomniindu-ne şi spunând diferite lucruri rele împotriva noastră pe nedrept, datorită credincioşiei noastre faţă de cauza lui Cristos şi probabil din cauza invidiei, sute de oameni nu au putut să intre şi mulţi din public au stat în picioare două ore întregi şi mai mult la discursul nostru. Avem satisfacţia de a crede că mulţi dintre cei care erau prezenţi au înţeles şi au apreciat mesajul nostru cu privire la Cele Două Mântuiri, una pentru Biserică pe planul ceresc, iar alta care trebuie să vină încă pentru lume, pe planul pământesc, prin Judecată şi Restabilire.

Noi am arătat judecata sau încercarea Bisericii şi lucrurile necesare pentru probarea şi încercarea ei în privinţa vredniciei de natura divină în asociere cu Răscumpărătorul. Am arătat, de asemenea, judecata foarte diferită a lumii în Împărăţia Mesianică, atunci când toată omenirea va fi separată aşa cum un păstor desparte oile sale de capre, cum este descris în Matei 25:32. Am arătat că oile de la sfârşitul Veacului Milenar vor primi Împărăţia pământească, Paradisul restaurat, şi caprele vor fi distruse în Moartea a Doua, simbolizată prin foc, şi că aceasta va fi pedeapsa veşnică de unde nu va mai fi recuperare prin vreo răscumpărare sau înviere. Suntem siguri că a fost lăsată o impresie bună la Orebro şi că unii vor face investigaţii în continuare. În toate cazurile, aceste adunări vor fi urmate de alte adunări, în care alte aspecte ale Adevărului Prezent vor fi puse înaintea celor care au urechi de auzit şi apetit pentru lucruri spirituale.

O ZI LA CHRISTIANIA

O altă noapte de călătorie ne-a dus la Christiania, capitala Norvegiei, unde Societatea este reprezentată de Fratele Lindkvist. Acest frate drag, care a servit ca traducătorul nostru în norvegiană, a venit la Stockholm să ne întâlnească, aşa cum au făcut şi alţi doi fraţi din Finlanda care ne-au însoţit. Activităţile lor în serviciul Adevărului au fost menţionate în Turnul de Veghere nu demult. Adunarea de Studenţi ai Bibliei din Christiania, deşi mică, pare foarte serioasă. Împreună cu ei au fost reprezentanţi din diferite părţi ale Norvegiei, unii fiind veniţi de la nouă sute de kilometri.

Adunarea noastră cu cei interesaţi a fost un privilegiu şi o plăcere. Am discutat şi cu ei despre Legămintele lui Dumnezeu. Am subliniat în special faptul că chemarea lui Dumnezeu nu este la diferitele biserici ale Creştinătăţii, ci la singura Biserică a lui Cristos. Am citat textul: „Adunaţi-Mi pe credincioşii Mei [spune Domnul]; care au făcut legământ cu Mine prin jertfă”. Am atras atenţia specială asupra faptului că legământul lui Cristos este un legământ de jertfă. Am văzut că Isus, marele Căpitan şi Înaintemergător al mântuirii noastre, a intrat în astfel de legământ cu Tatăl — că El Şi-a jertfit viaţa pământească, toate speranţele şi interesele pământeşti, ca să poată deveni marele Profet, Preot, Împărat, Mijlocitor între Dumnezeu şi om, şi ca răsplată a fost mult înălţat la natura divină, necesară pentru El ca să poată realiza marea lucrare de binecuvântare a lumii, ca Sămânţa spirituală a lui Avraam.

Am atras atenţia specială de asemenea asupra faptului că legământul Bisericii, ca şi cel al Domnului ei, este un legământ de jertfă. Noi trebuie să umblăm în urmele Răscumpărătorului. Trebuie să luăm crucea şi să-L urmăm. Trebuie să suferim cu El dacă vrem să domnim cu El. Trebuie să ne unim cu El în legământul Lui de jertfă. Acesta este îndemnul apostolului: „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înţeleaptă”. Rom. 12:1.

Am arătat că aşa a murit Isaac „într-o ilustraţie”; citim cuvintele apostolului: „Voi, fraţilor, ca şi Isaac, sunteţi copii ai făgăduinţei”, „moştenitori ai făgăduinţei” — „în sămânţa ta se vor binecuvânta toate familiile pământului”. Am căutat în mod special să punem accent pe marele adevăr că numai cei care suferă astfel cu Cristos, sacrificând interesele pământeşti, vor câştiga marele premiu al chemării de sus. Dragii noştri prieteni au acordat atenţie deosebită, mica noastră cameră de adunare fiind plină până la uşi şi în afară, cu intervalurile dintre scaune pline şi unii stând jos pe podium la picioarele noastre. Am fost asiguraţi de dorinţa serioasă a multora de a câştiga marele premiu spiritual — care poate fi obţinut prin Întâia Înviere — pentru a fi împăraţi şi preoţi pentru Dumnezeu şi pentru Cristos şi pentru a domni cu El o mie de ani. Apoc. 20:4.

Ziarul principal din Christiania, în după masa venirii noastre, conţinea un atac josnic, în mod sigur instigat de Adversar, dar venind, vai! de sub peniţa unuia care, înţelegem noi, pretindea a fi un slujitor al lui Cristos. Calomnia şi cuvintele mincinoase au fost armele duşmanilor Adevărului de la început, şi Învăţătorul ne-a avertizat că aceste experienţe au fost ale Lui şi trebuie să fie şi ale noastre dacă suntem credincioşi. Ne amintim, vai, că Învăţătorul şi apostolii au fost persecutaţi de către slujitorii pretinşi ai lui Dumnezeu — aşa au fost toţi reformatorii. Şi nu citim noi oare: Oricine va trăi evlavios în acest timp prezent va suferi persecuţie? şi iarăşi: „Tot aşa au prigonit pe prorocii [învăţătorii] care au fost înainte de voi”. Noi nu am fost, deci, surprinşi, nici nu ne-am supărat. Mai degrabă ne-a părut rău pentru cei care au fost astfel captivaţi de eroare şi folosiţi de Adversar.

Dar dacă motivul lui Satan a fost să-i împiedice pe oameni de a veni să asculte Veştile Bune, el iarăşi a eşuat. Casa a fost aglomerată, în jur de o mie fiind prezenţi, în jur de două sute dintre ei stând în picioare, în timp ce sute nu au putut intra. Tema noastră a fost: „Păcătosul de o sută de ani va fi îndepărtat, deşi va fi încă tânăr”. Am arătat diferenţa dintre mântuirea Bisericii şi cea a lumii. Am citit ce spun Scripturile cu privire la Împărăţia glorioasă a lui Mesia şi la ocaziile binecuvântate care vor fi acordate întregii omeniri, de a fi ridicată din stările de păcat şi moarte şi a fi adusă la cunoştinţa Adevărului şi la o ocazie deplină, corectă, de a se decide fie pentru dreptate şi viaţă eternă, răsplata ei, fie pentru nedreptate şi moarte eternă, pedeapsa ei, şi că această ocazie binecuvântată de eliberare din pedeapsa morţii, rezultatul păcatului lui Adam, a fost asigurată pentru fiecare membru al rasei lui Adam prin meritul Răscumpărătorului nostru, Cel care ne-a iubit şi ne-a cumpărat cu sângele Său preţios.

În dimineaţa următoare ne-am luat la revedere de la prietenii din Christiania şi din vecinătate în timp ce ei ne-au cântat pe peronul gării — „Domnul să fie cu voi până iarăşi ne vom vedea”. Acesta a fost de fapt un aspect în legătură cu multe despărţiri.

GOTHENBURG — HALMSTAD

— HELSINGBORG — HAMBURG

Angajamentul nostru de la Londra pentru duminică, 2 aprilie, a necesitat să facem cele mai apropiate legături posibile în călătoria de întoarcere. Am călătorit cu West Shore Line de la Christiania la Copenhaga. Prietenii de pe parcurs fuseseră anunţaţi dinainte despre trenul pe care l-am luat şi despre locurile unde acesta va face opriri, astfel încât ei au fost atenţi în privinţa noastră. Într-o gară ne-a aşteptat un grup de nouă şi a călătorit cu noi cam o oră. Am avut plăcerea să frângem cu ei din pâinea vieţii şi să citim bucuria inimii pe feţele lor strălucitoare.

Fratele Lundborg ne-a însoţit şi a servit ca traducător. El ne-a informat că ei nu aveau multe din bunurile acestei lumi, altfel ar fi participat la una dintre convenţiile la care am vorbit, şi care a continuat după plecarea noastră. Am petrecut un timp fericit împreună, analizând lucrurile îndurătoare ale Planului Tatălui nostru Ceresc. În următoarea gară am fost aşteptaţi de alţii care au venit de la distanţă. Unul din prietenii dragi, prin traducător, a spus: „Mă întreb dacă voi mai avea vreodată o zi la fel de fericită ca aceasta”. Cu adevărat există o putere a Evangheliei Iubirii lui Dumnezeu care nu este cunoscută de cei care sunt stăpâniţi doar de frica chinului veşnic. Odată cu Evanghelia adevărată vine pacea lui Dumnezeu care întrece orice înţelegere, bucuria Domnului, pe care lumea nu o poate nici da, nici lua.

„FII CREDINCIOS PÂNĂ LA MOARTE ŞI ÎŢI VOI DA CUNUNA VIEŢII”

La Halmstad am găsit în jur de douăzeci de prieteni aşteptându-ne la peron. Staţionarea noastră a fost scurtă, dar în acele cinci minute i-am felicitat pe dragii prieteni cu privire la binecuvântările Adevărului care ajunseseră la urechile şi la inimile lor, şi am transmis asigurările iubirii noastre creştine pentru ei şi pentru toată iubita casă a credinţei. Le-am dat acestora, ca şi altora, mesajul nostru de despărţire, cuvintele Învăţătorului: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii”. Am primit şi de la aceşti dragi prieteni asigurarea bucuriei lor în Domnul şi aprecierea lor a Adevărului, a dorinţei lor de a fi printre învingătorii care vor moşteni Împărăţia, conform promisiunilor Învăţătorului.

La Helsingborg am ajuns în jurul orei 9 seara. Schimbarea trenului acolo ne-a permis să facem schimb de salutări creştine şi o scurtă adresare de aproximativ cincisprezece minute, în care ne-am străduit să accentuăm unele dintre aspectele proeminente ale Planului Divin şi în special privilegiul Bisericii în legătură cu legământul de sacrificiu făcut de către Capul nostru, deschizând astfel calea, pe aceleaşi condiţii de sacrificiu, pentru urmaşii Săi credincioşi.

Am ajuns la Copenhaga cam la 10:30, unde în jur de douăzeci din adunare ne-au întâmpinat şi ne-au salutat în gară, şi ne-au însoţit până la gara de sud. Deoarece ne adresasem deja acestor dragi prieteni la adunarea din Copenhaga, nu am intrat în niciun amănunt doctrinar. Am schimbat cu ei urări de iubire creştină şi de bine pentru restul călătoriei vieţii şi pentru o parte în Împărăţie.

Călătoria de noapte de 11 ore ne-a dus la Hamburg, Germania. Aici ne-au întâmpinat în gară în jur de douăzeci şi cinci cu cele mai călduroase salutări. Ei pregătiseră o masă în onoarea sosirii noastre. Am participat la ea cu mare plăcere, având părtăşie cu întreaga adunare prin fratele Koetitz ca traducător, şi de asemenea prin alţii care vorbeau engleza. După masă am mers la sala obişnuită de adunare, unde am primit o expresie mai formală de bun venit, urmând o vorbire de aproximativ o oră, în care ne-am referit în special la Legăminte. Am încercat să facem cât de clar a fost posibil deosebirea dintre Vechiul Legământ al Legii, stabilit prin Moise, Mijlocitorul, prin sacrificiul viţeilor şi ţapilor, şi antitipul lui, Noul Legământ al Legii, care va fi stabilit pe sacrificii mai bune şi prin Mijlocitorul mai bun, Moise cel antitipic – Cristos şi Biserica, Corpul Său. Evrei 9:23.

Ne-a făcut plăcere că legăturile de tren ne-au permis aproape trei ore de părtăşie cu prietenii din Hamburg. Ei au dat dovadă de seriozitate, zel, şi ne-au informat că numărul lor se dublase în anul care trecuse. Ne-am bucurat în special că iubirea şi zelul lor au ţinut de asemenea pasul.

Scriem aceasta în trenul spre Londra, unde, cu voia lui Dumnezeu, vom ajunge mâine dimineaţă, 2 aprilie, la timp pentru adunarea cu prietenii din Londra, şi pentru serviciul public seara la Albert Hall.