Împărăţia păcii
Mica 4:1-8
„Nici un popor nu va mai ridica sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa să facă război.”
R 4795 W. T. 1 aprilie 1911 (pag. 106-107)
Întreaga lume se mândreşte de mult timp că civilizaţia şi creştinătatea au câştigat, că lumea a devenit Imperiul lui Dumnezeu şi că binecuvântările Mileniului sunt ale noastre să ne bucurăm de ele. Conferinţe pentru Ajutorare, Consilii pentru Pace şi Comisii pentru Pace au apărut pentru moment, doar ca să se stingă. Strigătul de „Pace, pace” n-a adus pace. Începem să vedem că ne-am înşelat crezând că naţiunile pământului sunt împărăţii ale lui Dumnezeu. Începem să vedem că Biblia le defineşte ca „împărăţii ale acestei lumi”, împărăţii ale neamurilor, şi că ea ne spune că „stăpânitorul lumii acesteia care lucrează acum în fiii neascultării” este Satan, Uzurpatorul, „un mincinos de la început şi nu este în adevăr”.
Acum vedem totul. Împărăţia lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor, pentru care Învăţătorul nostru ne-a învăţat să ne rugăm încă n-a venit. Suntem totuşi bucuroşi că promisiunea divină ne asigură că va veni şi ne explică faptul că Atotînţeleptul Creator acum, mai întâi de toate, face pregătiri pentru Împărăţia Sa prin adunarea din lume a câtorva vrednici, evlavioşi, ca să fie asociaţi cu Împăratul şi Răscumpărătorul lor în acea Împărăţie de slavă, prin care va fi binecuvântată omenirea.
Dar încă nu toţi sunt convinşi de aceste adevăruri biblice. Unii arată spre monedele diferitelor împărăţii care declară că „Noi ne încredem în Dumnezeu” şi că diferiţi împăraţi şi regi ai pământului domnesc „prin graţia lui Dumnezeu”, pretinzând că sunt numiţi de divinitate; iar Papa are pretenţia încă şi mai mare, că el este reprezentantul personal al lui Mesia şi al Împărăţiei Sale şi singurul autorizat să domnească peste regii pământului şi să-i guverneze.
Pentru a-i convinge pe cei mai prejudiciaţi nu este necesar nimic mai mult în această privinţă decât să arătăm diferenţa dintre condiţiile prezente şi cele pe care le declară Scriptura că vor predomina când Cel care a răscumpărat lumea prin sacrificiu de Sine Îşi va lua marea Sa putere şi va domni ca Mesia, Împăratul slavei, ca să înlăture păcatul în orice formă a lui şi moartea în orice formă a ei, şi să elibereze şi să ridice pe toţi cei care vor vrea şi vor asculta dintre familiile pământului — incluzând pe aceia care au mers în marea închisoare a morţii — mormântul, şeolul, hadesul.
Cheltuieli comparative ale Statelor Unite în anul 1908,
în ţara noastră favorizată
Statele Unite ale Americii nu este prima din lume în ceea ce priveşte mărimea armatei regulate şi a vaselor de război. Nu are nevoie să fie, căci nu există naţiuni creştine (?) care s-o ameninţe. Totuşi, chiar şi această naţiune împrejmuită de mii de kilometri de ocean, cheltuieşte enorm pe seama războiului, cum ilustrează diagrama de mai sus.
Una din cele mai moderne vase de război ale Marinei Statelor Unite se numeşte Dakota de Nord, după numele unuia dintre State. Aceasta a costat 10.000.000 de dolari.
Minneapolis Journal arată ce s-ar fi putut face cu banii cheltuiţi pentru această navă în Statul al cărui nume îl poartă. Cu 25.000 de dolari s-ar fi asigurat câte o şcoală agricolă cu câte o fermă experimentală în fiecare district, cu un fond pentru dotare de 175.000 de dolari pentru fiecare şcoală, iar dobânda ar fi furnizat câte 10.500 de dolari anual pentru întreţinerea fiecărei şcoli. În plus, ar fi rămas 1.000.000 de dolari pentru dotarea Colegiului Agricol de Stat.
Situaţia din Europa este încă şi mai rea. Această pregătire a naţiunilor lumii aşa-zise creştine pentru a se distruge una pe alta nu ne dovedeşte oare că este o greşeală? — că termenul creştin le-a fost aplicat în mod greşit lor? Nici nu putem spune că nu există nici un pericol, pentru că numai frica poate duce la astfel de pregătiri de război costisitoare.
Rugaţi-vă pentru Împărăţia lui Mesia
Speranţa pentru lume este Împărăţia Mesianică descrisă în această lecţie. „Muntele casei Domnului” înseamnă Împărăţia casei Domnului, Biserica Sa. Va fi stabilită peste sau mai presus de împărăţiile lumii. Aceasta va fi înălţată între naţiuni şi toate popoarele vor merge spre ea. Va exista o atracţie către ea pentru toate popoarele. Le va conduce să meargă în sus. Atracţia
pentru omenire va consta în binecuvântările sănătăţii şi restabilirii pe care Împărăţia va fi pregătită să le acorde tuturor popoarelor pe măsură ce vor veni în armonie cu cerinţele ei. Fapt. 3:19-23.
Acea Împărăţie se va identifica îndeaproape cu Mişcarea Sionistă şi cu Ţara Sfântă. Împărăţia însăşi va fi spirituală, invizibilă omului, dar agenţii ei pământeşti vor fi vizibili şi vor fi evrei — „Veţi vedea pe Avraam, Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţie” etc. (Mat. 8:11). Evreii deja împinşi spre Ţara Făgăduinţei vor merge într-acolo în număr crescând şi toţi cei credincioşi dintre ei vor merge din simpatie şi, în mod reprezentativ, prin ajutor financiar. Speranţele şi promisiunile israelite îi vor atrage puternic pe aceştia mai întâi. Apoi treptat toate neamurile, auzind despre harul lui Dumnezeu şi despre binecuvântările restabilirii care vor fi acordate, vor zice: „Veniţi, hai să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe [El şi evreii] căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim cuvântul Domnului”. Isa. 2:3; Mica 4:2.
Pacea Lui Dumnezeu, stabilită
Versetul 3 ne spune cum se vor manifesta judecăţile lui Mesia, cu favoare faţă de neamurile care sunt cele mai drepte şi cu mustrare a oricărei nedreptăţi. Efectul va fi că războaiele vor înceta. Metalul folosit înainte pentru arme de distrugere va fi folosit pentru pluguri şi cosoare. Pământul nu va mai fi udat de sânge uman, ci va fi cultivat pentru binecuvântarea rasei, ca nimeni să nu mai atace sau să înfricoşeze pe alţii. Poporul Domnului la începutul acelui timp este reprezentat spunând: Fiecare să-şi urmeze proprie sa concepţie despre Dumnezeul, dar Israel trebuie să-L urmeze pe Iehova. Şi atunci îi va strânge înapoi în ţara lui — „o rămăşiţă”. Apoi Domnul va domni peste ei pe muntele Sionului.
Stăpânirea iniţială i-a fost dată lui Adam, dar el a pierdut-o prin păcat. Isus, prin ascultarea Sa până la moarte, a devenit Turnul puternic, Fortăreaţa, Protecţia întregului popor al lui Dumnezeu. „La tine va ajunge prima stăpânire”, şi timp de o mie de ani va domni pentru binecuvântarea şi ridicarea tuturor celor voitori şi ascultători.