Melchisedec Şi Aaron Ca Tipuri – VDM 27.6

Melchisedec şi Aaron ca tipuri

R 4759a W. T. 1 februarie 1911 (pag. 44)

A existat de fapt doar un singur preot — Marele Preot. Preoţii subordonaţi erau doar reprezentanţii Marelui Preot. Tot aşa este cu Cristos, Marele Preot din viitor. Asocierea preoţilor subordonaţi cu Domnul Îl recunoaşte pe El în calitate de Cap, iar preoţii subordonaţi în calitate de membri ai Săi, şi „marea mulţime” ca servitori ai acestui Mare Preot.

Lucrarea lui Dumnezeu pentru lume este în viitor. Singura lucrare realizată până acum este prevederea făcută pentru preoţime şi calificarea Marelui Preot şi a membrilor şi servitorilor Săi pentru lucrarea de instruire, vindecare şi ridicare a omenirii în timpul miei de ani de domnie a lui Mesia.

În timpul Veacului Evanghelic, pregătirea Marelui Preot, Cap şi membri, a cerut sacrificiu din partea lor. După cum declară apostolul: „Vă îndemn dar fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. Jertfa Capului a fost plăcută datorită perfecţiunii Sale. Şi toate jertfele pe care El le oferă ulterior, reprezentate prin membrii Săi, sunt la fel plăcute Tatălui, pentru că meritul Preotului Principal este atribuit celorlalte jertfe.

Preoţimea Aaronică în contrast cu Preoţimea Mechisedec

Două preoţimi ne sunt arătate în Scripturi, cea aaronică şi a lui Melchisedec. Amândouă simbolizează Cristosul — Cap şi Corp. Cea Aaronică ilustrează suferinţele lui Cristos, dar nu arată nimic despre glorie şi domnie, cu excepţia că acestea au fost simbolizate prin veşmintele de glorie şi frumuseţe. Preotul Melchisedec reprezintă numai viitorul Cristosului, după ce jertfirea va fi fost terminată şi toţi membrii Corpului completaţi.

Lucrarea Preotului poate fi privită din aceste două puncte de vedere. Lucrarea sa de jertfire este cea mai importantă într-un sens, pentru că toată lucrarea Sa viitoare este bazată pe aceste jertfe. Dar în alt sens jerfirea este doar o pregătire pentru marea lucrare care va urma. Preotul trebuie mai întâi să ofere jertfă ca să devină vrednic de propria sa înălţare la Funcţia de Preot şi la glorie; şi, al doilea, trebuie să aibă meritul acelei jertfe cu care să mulţumească Dreptatea pentru păcatele lumii, pentru ca, în calitate de Preot Glorificat, să poată avea dreptul deplin ca să stea ca Mijlocitor între Dumnezeu şi omenire — să-i binecuvânteze şi să-i ridice pe cei din urmă în timpul miei de ani de domnie a Sa ca Preot Melchisedec — un preot pe Tronul Său.

Apostolul declară că Mesia este Preot după rânduiala lui Melchisedec, şi nu după rânduiala lui Aaron (Evr. 7:21); căci dacă era pe pământ, El nu putea să fie preot. Aceasta înseamnă că Isus, fiind din seminţia lui Iuda şi nu din seminţia lui Levi, nu putea să servească în calitate de preot sub Legea Mozaică, cea care a dat această funcţie lui Aaron şi fiilor lui pe vecie. Totuşi, Aaron şi fiii săi au simbolizat ca preoţime partea de pregătire a preoţiei lui Mesia — pregătirea prin jertfire. De aceea, pretenţia lui Mesia la funcţiile preoţeşti nu trebuie aşteptată din linia aaronică, pentru că Scripturile declară clar: „Domnul a jurat şi nu se va căi: «Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec»” (Evr. 7:21). Preotul la care se face referire aici este Mesia glorificat, Cap şi Corp, la încheirea acestui Veac Evanghelic, când consacrarea şi jertfirea se vor sfârşi şi va începe Funcţia Preoţească glorioasă pentru servirea omenirii.