ADUNAREA DE STUDIU BIBLIC A LUI EZRA

Neemia 8

„Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul.” Psa. 19:7.

R 4922b W. T. 15 noiembrie 1911 (pag. 428-429)

Ezra se pare că s-a întors în Babilon pentru a continua acolo studiul Legii şi pentru a face conspecte din ea. Apoi auzim despre el după treisprezece ani, iarăşi o figură proeminentă la Ierusalim. Lucrarea lui Neemia la zidul cetăţii şi la porţile ei a fost terminată cu o săptămână înainte de noul an iudaic. Acea săptămână a fost folosită pentru odihnă şi împrospătare, şi în acea zi (cam pe la 1 octombrie) a avut loc o adunare generală sau publică într-o piaţă deschisă chiar în spatele templului. Acolo a fost ridicată o platformă sau un amvon pentru Ezra care a fost cărturarul sau învăţatul cu acea ocazie, care a citit poporului de dimineaţă până la amiază din Cartea legii. Aceasta s-a citit pe secţiuni; preoţii şi leviţii s-au amestecat printre popor şi le-a explicat însemnătatea diferitelor secţiuni. Poporul, din respect, în timp ce era citită legea, stătea în picioare, apoi stătea jos pe pământ în timp ce era discutată.

A fost o adunare imensă de studiu biblic şi s-a stârnit un interes profund. Pe măsură ce poporul auzea cuvintele Legii divine şi îşi dădea seama că nu ţinuseră acea Lege — chiar în măsura capacităţii lor — a înţeles motivul pentru care Domnul permisese să vină asupra lor diferite pedepse, captivităţi etc. Ei au înţeles că acesta era Legământul Lui făcut cu ei; că ascultarea din partea lor urma să fie răsplătită cu binecuvântări şi prosperitate, iar neascultarea cu pedeapsă, captivitate etc. Faptul că şi-au dat seama de păcat a adus suferinţă şi lacrimi — poporul a plâns amarnic.

Atunci Neemia, Ezra şi alţii au explicat poporului, direct şi prin Leviţi, că acesta nu era un timp pentru lacrimi, ci dimpotrivă, un timp pentru bucurie. Ei trebuiau să-şi amintească nu numai de severitatea lui Dumnezeu în pedepsirea faptelor rele ale părinţilor, ci şi de îndurările Lui care acum se întorceau la ei, şi în special să aprecieze faptul că din nou le trimisese Legea şi astfel le indicase bunăvoinţa de a-i primi din nou în favoarea Sa. Li s-a amintit că tocmai Legea care a prezis pedepsele a declarat şi mila lui Dumnezeu, şi că atunci când se vor căi îi va ierta şi restaura în favoarea Sa. Astfel lacrimile lor s-au schimbat în zâmbete, jalea lor în bucurie.

Mesajul lui Neemia a fost: „Duceţi-vă de mâncaţi ce este gras şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o porţie şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este sfinţită pentru Domnul nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului este tăria voastră”.

CITIREA LEGII DESLUŞIT

Declaraţia este că ei „lămureau poporului Legea”. Există evident mare nevoie chiar de această instruire astăzi. Israelul Spiritual nominal este într-o stare de ruine din cauza lipsei de înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu. Se pare că suntem în timpul la care s-a referit profetul, spunând: „Iată vin zile”, zice Stăpânul Domnul, „când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzirea Cuvintelor Domnului”. Amos 8:11.

Mulţi îşi imaginează că sunt familiari cu învăţăturile Bibliei, când în realitate sunt familiari cu unul sau cu altul din crezurile trecutului mai întunecat, toate acestea conţinând ceva adevăr amestecat cu eroare considerabilă, ceea ce cu toţii trebuie să admitem. Marea noastră greşeală a fost în a presupune că acele confesiuni ale noastre de credinţă şi toate crezurile noastre reprezintă puternic şi pe deplin învăţăturile Bibliei. Această greşeală a fost deja costisitoare. Mii dintre cele mai generoase minţi au fost întoarse de la Biblie prin presupunerea greşită că crezurile reprezintă corect învăţăturile ei. Asiguraţi că ei n-ar mai putea susţine vreun crez creştin în ansamblu, aceste minţi sclipitoare au renunţat la ele precum şi la Biblie.

Ceea ce trebuie făcut este să se reia studiul Bibliei, şi acesta fără ochelarii crezurilor noastre. Strămoşii noştri care au făcut crezurile au participat mai mult sau mai puţin la persecutarea unii altora, ceea ce noi astăzi condamnăm total. Ei au fost la fel de cinstiţi, fără îndoială, aşa cum suntem şi noi, dar au avut mai puţină lumină — ei au trăit într-un veac mai întunecat. Crezul că Dumnezeu torturează mii de milioane dintre creaturile Sale i-a condus pe unii dintre strămoşii noştri bine intenţionaţi să se tortureze unii pe alţii în numele lui Dumnezeu, într-un mod pe care noi astăzi nu-l putem aproba ca fiind drept sau iubitor sau asemenea lui Cristos.

De ce să prespunem noi atunci că acele crezuri sunt corecte în toate amănuntele? N-ar trebui mai degrabă să ne gândim că, dacă un om aşa de bun ca fratele John Calvin a comis o atât de mare greşeală încât să semneze mandatul care l-a trimis la rug pe Servetus, un frate creştin, aceasta dovedeşte că a existat ceva greşit în ideile teologice ale lui Calvin, care stau la temelia aproape a tuturor crezurilor noastre protestante?

Cu Bibliile minunate pe care le avem acum, care se găsesc aproape în fiecare casă creştină, ar trebui să cunoaştem mai mult din învăţăturile ei decât ar fi putut cunoaşte oricare dintre strămoşii noştri. Nu numai educaţia a ajutat în această privinţă, dar Bibliile noastre sunt într-o formă convenabilă, şi avem ajutoare pentru studiu, sub forma concordanţelor, a referinţelor marginale etc. Nu este oare timpul să ne străduim, ca Leviţi şi israeliţi spirituali, să ne întoarcem din nou la Biblie şi să instruim poporul cu privire la învăţăturile ei?

Nu propunem numai citirea unui număr de capitole pe zi sau învăţarea pe de rost a versetelor, nici lecţiile obişnuite ale Şcolii Duminicale. Propunem o reconstruire a credinţei noastre numai pe baza Bibliei. În mod sigur, dacă tot poporul Domnului şi-ar putea scoate din minte ochelarii crezurilor şi ar studia Cuvântul din nou în propria lui lumină, ar urma repede o mare binecuvântare. Studenţii Bibliei ar deveni curând una, unul cu altul, cu Tatăl şi cu Domnul Isus Cristos — singura Biserică a Dumnezeului celui viu menţionată în Scripturi, cu un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor.

PUTEREA LEGII DIVINE

Există o putere pentru bine în Cuvântul lui Dumnezeu care nu poate fi găsită nicăieri altundeva. Critica Radicală are mare răspundere în legătură cu creşterea nelegiuirii în lume. „Legea lui Dumnezeu este desăvârşită, înviorând sufletul” — transformând fiinţa. Criticii radicali din toate colegiile şi seminariile noastre fac o îngrozitoare lucrare distructivă, în comparaţie cu ea lucrarea lui Voltaire, Thomas Paine şi Robert Ingersoll fiind ca nimic. Suntem în siguranţă să spunem că trei pătrimi dintre aboslvenţii tuturor colegiilor din ultimii treizeci de ani nu credeau în Biblie, şi că influenţa lor a fost folosită în mod persistent ca să submineze credinţa altora. Erorile care i-au dus la necredinţă probabil vor influenţa şi pe alţii. Biblia însăşi este un studiu şi numai ceea ce învaţă ea trebuie crezut, fie favorabil fie contrar crezurilor noastre de altădată.