Anularea Legală Şi Reală A Păcatului – VDM 19.1

Vol. 19, Noiembrie-Decembrie 2010, Nr. 1 

Anula REA LEGALĂ ŞI REALĂ A PĂCATULUI

R 5239a W. T. 15 mai 1913 (pag. 151-152)

Deoarece întreaga rasă a lui Adam a fost în el când a primit sentinţa, ea a fost condamnată odată cu el; şi în timpul celor şase mii de ani a fost incapabilă, din cauza slăbiciunii, fragilităţii, păcatului, să iasă singură de sub această condamnare divină. Dumnezeu a dat pe Răscumpărătorul chiar pentru scopul ridicării pedepsei cu moartea de peste omenire din cauza neascultării lui Adam, pentru ca, după cum condamnarea a trecut asupra tuturor din cauza neascultării unuia singur, tot aşa îndreptăţirea la viaţă, prin ascultarea unuia singur, să poată trece asupra tuturor. Rom. 5:18, 19.

Cu mai bine de o mie opt sute de ani în urmă, Domnul nostru a depus Preţul de Răscumpărare pentru viaţa omului. În acest interval, Biserica a fost chemată din omenire şi i s-a permis să devină părtaşi cu El în moartea Sa de sacrificiu, pentru a putea după aceea să aibă parte de gloria Sa. Când ultimul membru va fi trecut dincolo de văl şi Marele Preot va fi fost completat — Isus Capul şi Biserica Corpul Său — atunci Cristos va prezenta meritul Său pentru păcatele întregii lumi. Dreptatea divină va accepta acest merit. Odată cu această acceptare, păcatele întregii lumi vor fi anulate în sens legal, aşa cum sunt cele ale Bisericii acum. Când intrăm în relaţia stabilită divin cu Domnul, nu mai există condamnare pentru noi care suntem astfel în Isus Cristos. Rom. 8:1.

La sfârşitul Veacului Evanghelic, când Preţul de Răscumpărare va fi fost aplicat pentru lume şi va fi fost acceptat de Tatăl, întreaga lume va fi pusă în mâinile lui Isus Cristos. Atunci, prin Cristosul ca Mijlocitor, Noul Legământ va intra în funcţiune, şi termenii şi condiţiile lui vor fi deschise pentru toată omenirea — căci va conţine binecuvântări pentru toţi.

Cu toate acestea, oamenii vor avea ceva de făcut pentru a se folosi de binecuvântările acestui Legământ. După cum este partea lui Dumnezeu să facă un astfel de Legământ, tot aşa în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos va fi partea omenirii să accepte termenii şi să intre în armonie cu Dumnezeu prin cerinţele lui. În mod treptat omenirea se va ridica, toţi cei care vor dori, la standardul vieţii veşnice, dar cei care vor refuza să răspundă vor muri în Moartea a Doua.

Din acest punct de vedere, vedem că se va cere întreaga mie de ani a domniei lui Cristos pentru a realiza pe deplin lucrarea Zilei antitipice de Ispăşire — împăcând toată omenirea cu Dumnezeu. Lucrarea Ispăşirii include satisfacerea Dreptăţii, nu numai la începutul Veacului Milenar, ci de-a lungul întregului Mileniu. Aceasta este arătat în tipul inaugurării Legământului Legii. Moise a stropit cu sânge întâi tablele Legii şi apoi tot poporul. După cum lucrarea de stropire a poporului a fost o sarcină care fără îndoială a luat mult timp pentru a o îndeplini, tot aşa stropirea antitipică a omenirii va cere mulţi ani.

O REZOLVARE VIITOARE PENTRU PĂCAT

Răspunsul la întrebarea dacă lumea va ieşi din mormânt liberă de condamnare, depinde în mare măsură de punctul de observaţie. Oamenii vor veni liberi de condamnarea divină, pentru că orice condamnare care a venit peste ei prin ereditate va fi satisfăcută de Preţul de Răscumpărare plătit de Cristos pentru Adam şi toată rasa lui. Şi pentru alte păcate în afară de cele ereditare va fi fost o rezolvare — la sfârşitul Veacului Evanghelic. Scripturile indică faptul că de la această generaţie prezentă Dumnezeu va cere tot sângele drept care a fost vărsat de la Abel până în prezent. Prin urmare, pentru păcatul cu voia va fi făcută satisfacţie printr-un mare timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până atunci. Dan. 12:1; Matei 24:21.

Un tip al acestui necaz se vede în acela care a venit peste naţiunea iudee la sfârşitul Veacului Iudeu (Mat. 23:34-36). În Apocalipsa găsim o ilustraţie a acestei rezolvări viitoare pentru nedreptatea comisă. Citim: Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru asupra celor ce locuiesc pe pământ? Fiecăruia dintre ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească încă puţin, până se va împlini numărul celor împreună slujitori cu ei şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei” (Apoc. 6:10, 11). Această Zi de Răzbunare este la uşa creştinătăţii.

Din toate acestea este evident că Justiţia divină nu are intenţia să termine cu totul reglarea conturilor până când registrul Dreptăţii este plin, cum s-ar zice. De atunci înainte fiecare va fi răspunzător pentru slăbiciunile şi neajunsurile propriei sale conduite. Ier. 31:29, 30.

RĂSPUNDERE POTRIVIT CAPACITĂŢII

Omenirea nu va fi răspunzătoare pentru încălcarea unui standard perfect, ci fiecare va fi socotit răspunzător în măsura cunoştinţei şi capacităţii sale. În timpul Mileniului, regula va fi aşa cum ar fi acum considerat drept într-o familie bine reglată. Copilului mai tare i se dă să ducă o povară mai grea. Aşa va fi şi în timpul Veacului care vine. Fiecare va fi răspunzător de ceea ce poate duce. El nu va fi răspunzător pentru perfecţiune şi condamnat pentru incapacitatea de a ajunge la ea, ci va fi judecat după capacitatea sa.

În timpul miei de ani, fiecare individ va progresa până la măsura în care el se va strădui să se supună reglementărilor Împărăţiei. Dar înainte să poată face aceasta, va trebui să intre în Noul Legământ şi să aibă formal scopul de a fi unul care se va adapta cerinţelor marelui Împărat şi a ajutoarelor Sale. Dacă nu va reuşi să facă aceasta, va fi considerat în afara legii, şi la vârsta de o sută de ani va fi distrus ca păcătos (Isaia 65:20). Slăbiciunile lui nu vor fi privite ca păcat, decât în sensul că toată imperfecţiunea este păcat. Dar nimeni nu va fi răspunzător pentru mai mult decât este în stare să facă, nici nu va fi condamnat pentru ceea ce nu este în stare să facă.

În Împărăţia Milenară, se va lucra cu omenirea, nu individual, cum este cu Biserica din acest Veac, ci colectiv, cum a fost cu naţiunea iudee. Relaţia individuală cu Tatăl nu va fi posibilă până la sfârşitul miei de ani — până când Mesia va fi îndepărtat toată imperfecţiunea şi va fi ridicat omenirea din stările de păcat şi moarte la perfecţiune ca fiinţe umane. Apoi El va preda Împărăţia Tatălui şi nu va mai sta între omenire şi Justiţia divină. 1 Corinteni 15:24.

Scripturile arată însă că înainte ca Tatăl ceresc să primească rasa umană restaurată, El îi va supune unei probe critice, permiţând în lume o anumită influenţă de înşelare extraordinară. Această influenţă va porni de la balaur, şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satan”. Până atunci toţi vor cunoaşte deosebirea între bine şi rău. De aceea, proba va fi de a hotărî dacă acei care vor cunoaşte binele vor practica răul. În consecinţă, Domnul îi va încerca, aşa cum a încercat pe tatăl Adam şi pe mama Eva, să demonstreze dacă-I sunt atât de loiali cum ar trebui să fie. Apoc. 20:7-10.

Cei care vor eşua în careva dintre probele ascultării, vor fi judecaţi nevrednici de viaţă veşnică şi vor fi distruşi. Cei care se vor dovedi vrednici de viaţă veşnică o vor primi. Despre acel timp apostolul Pavel spune: Însăşi creaţia va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8:21). Toţi membrii omenirii gemânde, care vor fi ascultători, vor fi eliberaţi de stările păcatului şi morţii la libertatea deplină a fiilor lui Dumnezeu — aceea de care s-a bucurat Adam înainte de căderea sa. Ei vor avea cunoştinţa care lui i-a lipsit şi vor trece proba pe care el n-a reuşit să o treacă.