ATITUDINE CURAJOASĂ — ÎN TRECUT, ÎN PREZENT ŞI ÎN VIITOR

„Întăriţi-vă şi lucraţi, şi Domnul să fie cu cel ce va face binele!” 2 Cron. 19:11.

R 5413a W. T. 1 martie 1914 (pag. 71-72)

Este recunoscută o supraveghere divină a afacerilor celor care slujesc pe Dumnezeu, şi o binecuvântare divină poate fi aşteptată în cele din urmă asupra tuturor celor care procedează în mod drept. Toate religiile păgâne, precum şi religia creştină — religia Bibliei — înclină spre a conduce pe adeptul lor să aştepte binecuvântarea divină. Dar nici o altă religie nu prezintă, cum prezintă Biblia, un Dumnezeu drept. Nici o altă religie nu este fondată pe principiul Dreptăţii. Acesta este un motiv pentru care Biblia a avut o influenţă puternică în privinţa libertăţii. Oriunde a mers ea, a fost „Libertatea luminând lumea”.

La Creator nu este părtinire — la El nu este deosebire de clasă — nici înaltă nici joasă, nici bogaţi nici săraci, nici nobili nici ţărani. De aceea, când învăţăturile Domnului erau înaintea israeliţilor, ei erau un popor iubitor de libertate. În măsura în care au căzut în idolatrie, ei au pierdut acest spirit.

Biblia aduce spiritul libertăţii

Cu spiritul libertăţii, desigur, va merge spiritul eroismului. Ca atare Biblia este sursa calităţilor vitejeşti ale Bisericii timpurii în împotrivirea lor la persecuţii. Mai târziu, când s-a dat atenţie tradiţiilor umane şi filosofiilor păgâne în locul scrierilor lui Isus, ale apostolilor şi ale profeţilor, spiritul supunerii, spiritul robiei, spiritul fricii, spiritul ignoranţei au biruit proporţional şi au introdus Veacurile Întunecate. Cu influenţa binecuvântată care vine din Cuvântul lui Dumnezeu vedem, din vremea Reformei, spiritul libertăţii mai evident. Oriunde a mers Biblia, a mers şi spiritul libertăţii. Oriunde na mers Biblia, spiritul libertăţii n-a biruit.

Priviţi de asemenea aşa-zisele ţări creştine unde Biblia a fost ignorată — Rusia, Spania, Portugalia şi mari părţi din Franţa, Polonia etc. Oriunde este Biblia, libertatea este tot mai evidentă. Chiar şi acolo unde poporul nu recunoaşte Biblia, spiritul învăţăturilor ei şi-a avut efectul. Există ceva din înţelegerea că toţi sunt dintr-o carne şi un sânge, o frăţie comună. Dumnezeu a creat dintr-un sânge pe toţi oamenii care trăiesc pe faţa întregului Pământ (Fapt. 17:26). Există desigur avantaje în privinţa naşterii, educaţiei etc. Diferitele împrejurări afectează condiţiile. Dar toată omenirea este răspunzătoare faţă de Creator, care este marele Judecător peste toţi. La El trebuie să privim ca la Cel care va da răsplăţi şi pedepse.

Proceduri speciale sub Legământul Legii

Textul nostru dă cuvintele marelui împărat al lui Iuda care a devenit reformator. El a găsit că sub împăraţii anteriori, în obiceiurile poporului se strecuraseră diferite grade de nedreptate. Numind împuterniciţi şi judecători, împăratul Iosafat i-a îndemnat să-şi spună opinia potrivit principiilor dreptăţii. El a spus: „Întăriţi-vă şi lucraţi, şi Domnul să fie cu cel ce va face binele!” Domnul va binecuvânta pe cei care vor fi credincioşi. Domnul va fi cu lucrarea bună pe care o vor face ei, dacă o vor face cu credincioşie.

Trebuie să ne amintim că între Dumnezeu şi poporul Israel a existat un aranjament special. Sub acel aranjament, Domnul urma să-i binecuvânteze în măsura în care ei erau loiali Lui şi principiilor guvernării Sale. Ca atare, nu trebuie să aplicăm fără deosebire aceste cuvinte la alte popoare, dacă unii din alte popoare au încercat vreun fel de reformă. Dumnezeu n-a încercat să lucreze cu alte popoare în vremea aceea. El le-a lăsat să primească o lecţie generală sub propria lor supraveghere.

Textul nostru nu se aplică la popoare astăzi

Dumnezeu a intervenit numai acolo unde ar fi dăunător să îngăduie anumitor popoare să-şi realizeze cursul lor rău mai departe; cum ar fi, de exemplu, în cazul ninivenilor, sodomiţilor şi amaleciţilor. N-am putea spune că putem aplica acest text astăzi, şi că dacă unii oameni buni ar fi în funcţie publică şi ar proceda curajos, şi ar supune toată nedreptatea şi ar ridica dreptatea, Dumnezeu le-ar da succes în lucrare. Dumnezeu nu lucrează cu popoarele deloc.

Toată lucrarea Lui de acum este cu Biserica. Lumea de astăzi face încă aşa cum a făcut întotdeauna, văzând ce poate face pentru sine. După toate probabilităţile, reformatorii de astăzi care ar proceda curajos ar aduce asupra lor mare persecuţie dacă ar încerca să intervină în privinţa multelor vicii înrădăcinate. Avem un exemplu în acest sens astăzi în oraşul New York. Viciul înrădăcinat este greu de tratat. Ocazional lumea produce oameni care tratează astfel de lucruri ((1044)) întrun mod nobil. Există oameni nobili în Biserică şi în afara Bisericii. Dar nu putem spune că Domnul este cu toţi aceştia.

Este o greşeală să spunem că guvernele actuale sunt sub harul lui Dumnezeu. Biblia spune că guvernele de acum sunt sub influenţa Prinţului acestei lumi şi că el are dominaţia în timpul actual. Dar când Mesia Îşi va lua marea putere şi va domni, atunci Satan va fi legat. Atunci toate influenţele rele vor fi aduse sub controlul Împărăţiei Mesianice. De atunci încolo, sfinţii vor lucra curajos în Împărăţia Milenară a lui Mesia şi vor domni cu scopul de a supune păcatul, până când Cristos Îşi va fi îndeplinit lucrarea de a face ca voia lui Dumnezeu să se facă pe Pământ întocmai cum se face în cer.

Biserica va judeca curajos în veacul viitor

Punctul pe care-l observăm este deci că textul nostru s-a aplicat la evrei, fiindcă ei au fost un popor tipic al lui Dumnezeu. Împăratul lui Israel a spus aceste cuvinte unora pe care îi numise judecători în ziua sa. Biserica este acum în pregătire pentru lucrarea de judecare în Împărăţie. Domnul ne spune clar că nu trebuie să judecăm înainte de vreme. În Împărăţie vom judeca. Atunci va fi ocupaţia noastră să judecăm. Atunci ni se va cere să facem o judecată dreaptă şi curajoasă, în deplin acord cu instrucţiunile Domnului.

După cum spune apostolul Pavel: „Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?” (1 Cor. 6:2). Noi ştim aceasta. Experienţele de acum ne pregătesc să judecăm lumea mai târziu, ca să o putem face cu succes, curajos, ridicând pe toţi din omenire care vor vrea, la standardul glorios al perfecţiunii. Toţi răufăcătorii vor fi îndepărtaţi. Atunci fiecare genunchi se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi, spre slava Tatălui şi a Fiului.

Biserica judecă acum în anumite privinţe

Scripturile ne instruiesc că Biserica trebuie să judece acum pe membrii ei în anumite privinţe. Noi nu trebuie să ne judecăm inima unul altuia. Dimpotrivă, trebuie să acceptăm starea inimii după cuvânt. Dar trebuie să ne judecăm unul altuia purtarea. Dacă unul ar trăi imoral, ar fi datoria Bisericii să-l examineze în privinţa imoralităţii purtării sale. Apostolul întreabă: De ce să mergeţi la tribunal cu fraţii în faţa necredincioşilor? Dacă nu sunteţi pregătiţi să vă judecaţi pe voi în lucruri mici, cum veţi fi pregătiţi să judecaţi în lucrurile mari?

În judecarea noastră trebuie să ne amintim liniile în care Domnul vrea să judecăm. Domnul va fi cu cei buni, putem fi siguri de acest fapt. Dar trebuie să procedăm blând, cu afecţiune. „În ce priveşte dragostea frăţească, fiţi plini de afecţiune unii pentru alţii.” În relaţiile noastre unul cu altul, în măsura în care punem linii de judecată grele, inflexibile, în acea măsură fixăm indicatorul judecăţii Domnului pentru noi. „Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi.” Cu ce îngăduinţă le măsurăm altora, Domnul ne va judeca pe noi. Trebuie să fim compătimitori faţă de alţii şi să ne amintim că toţi au nevoie de milă şi iertare, întocmai cum sperăm să le avem pe acestea pentru noi înşine.

Oricine are o datorie de împlinit, să nu se teamă, ci să fie curajos; şi dacă împlinim sarcini neplăcute care sunt necesare, să le facem într-un mod blând, atât drept cât şi iubitor. Să nu ne fie frică de om, ci mai degrabă de Domnul, şi să fim concentraţi spre a-I plăcea Lui.