ATITUDINEA CREŞTINULUI ÎN DATORIILE VIEŢII

„În activitate, nu fiţi leneşi; în duh, fiţi fierbinţi, slujind Domnului.” Rom. 12:11.

R 4871a W. T. 1 septembrie 1911 (pag. 344-345)

Cuvântul activitate are o semnificaţie foarte largă. Tot ceea ce facem trebuie să facem pentru Domnul; sau mai degrabă, orice facem ar trebui să facem în totul pentru Domnul. Pentru creştini, activitatea principală a vieţii este să-L slăvească pe Dumnezeu, să-L servească şi în acelaşi timp, aşa cum sunt îndrumaţi de Domnul, să-i servească pe fraţi, să servească Adevărul, să servească dreptatea, să servească pe toţi oamenii după cum au ocazia, „făcând bine tuturor, în special casei credinţei”. În textul nostru cuvântul activitate pare să includă orice ocupaţie, de orice fel, care ar fi aprobată de Domnul. N-ar fi pentru noi să spunem: Nu fiţi leneşi în activitatea cu băuturi alcoolice sau în activitatea cu tutun, căci noi trebuie să acordăm atenţie numai acelor ocupaţii care credem că sunt aprobate de Domnul.

Expresia „nu fiţi leneşi” este echivalentă cu expresia nu fiţi nepăsători, nu fiţi indolenţi. Gândul apostolului pare a fi că oricărei chestiuni care este potrivit să fie făcută ar trebui să i se acorde atenţie inteligentă şi activă din partea celui care are datoria sau privilegiul ei. Orice este demn de făcut, este demn de făcut cu zel, bine. Gândul apostolului este că noi trebuie, înainte de toate, să vedem dacă activitatea noastră este una demnă; şi în al doilea rând, să o efectuăm credincioşi. Dacă este să ne îngrijim de bani, fie pentru nevoile noastre personale, fie pentru lucrarea Domnului, noi să efectuăm acea activitate cu energie, cu zel şi cu aprecierea privilegiului, ca şi cum am face-o pentru El. Să nu fim leneşi sau neglijenţi în niciun caz.

Este necesară o anumită măsură de prevedere pentru nevoile noastre vremelnice. Cât de mult timp trebuie acordat astfel, este un lucru care trebuie să-l hotărască fiecare. După ce am făcut o consacrare Domnului să ne dăm viaţa în serviciul Lui, există doar foarte puţin pe care-l putem da. Trebuie să ne preocupăm să „răscumpărăm timpul”, să-l cumpărăm de la lucrurile acestei vieţi, atât cât este rezonabil posibil, pentru a asigura mai mult din el pentru serviciul special al răspândirii Adevărului. Aceasta nu înseamnă să lăsăm familiile noastre să depindă de alţii. Trebuie să avem grijă de propriile noastre interese. Nu să fim supraîncărcaţi, ci să avem o grijă potrivită pentru cei dependenţi de noi. Cât priveşte cerinţele noastre proprii, având mâncare şi îmbrăcăminte, să fim mulţumiţi şi să nu dorim să acumulăm pentru o perioadă lungă de viaţă.

Cuvântul fierbinte înseamnă foarte cald, a fierbe. Ideea pe care o dă apostolul este că orice am face să facem din inimă, cu toată puterea, ca pentru Domnul. Cel care face orice într-un mod neglijent îşi formează un obicei leneş, care este o frână asupra lui toată viaţa. Orice facem să facem cu râvnă. Noi suntem ai Domnului şi orice activitate avem este a Lui. Domnului îi place să fim energici în activităţile noastre. Dacă cineva este într-o activitate unde îşi încalcă conştiinţa, el să iasă din ea şi să intre într-una în care ar putea face ceva bun în lume.

SĂ NU FIM ÎMPOVĂRAŢI DE GRIJI

Poporul Domnului nu trebuie să se îngrijoreze sau să se teamă în privinţa zilei de mâine. Scripturile implică, totuşi, că trebuie să fim prevăzători şi grijulii, punând deoparte, pentru a putea fi pregătiţi să facem ceva pentru vecinii şi prietenii care ar avea nevoie. Banii depuşi reprezintă numai atâtea zile de muncă economisite. Să nu folosim toate resursele noastre pentru prezentul imediat, ci să exercităm autocontrol, cu scopul de a putea avea rezultate bune în viitor. Această regulă se va aplica la mâncare precum şi la îmbrăcăminte. Dacă magazinul nostru este mic, să nu ne întrebăm de unde va veni următorul nostru costum de haine. Dacă am avea următorul costum, acesta ar putea fi furat. Nici să nu ne întrebăm: Dacă accept Adevărul, ce voi face dacă vecinii şi prietenii mei se vor întoarce împotriva mea? Ce va fi dacă o să am o proastă reputaţie din cauza Adevărului? Să lăsăm toate aceste lucruri pentru Domnul. Dacă avem nevoie de persecuţii, sperăm că El le va lăsa să vină asupra noastră. Dacă în acest mod El alege să facă Adevărul să merite ceva pentru noi, să fim bucuroşi. „Toţi cei care doresc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi.” 2 Tim. 3:12.

Pe de altă parte, Domnul nu intenţionează să ne lase să trecem prin viaţă într-un mod neglijent, nepăsători, cum s-ar zice. Trebuie să avem o gândire potrivită asupra zilei. Care sunt responsabilităţile zilei prezente? Care sunt grijile? După cum îndeamnă Scripturile, „nu fiţi leneşi în activitate; în duh, fiţi fierbinţi, slujind Domnului”. Noi trebuie să avem un mare zel. Nu trebuie să ne îngrijorăm în privinţa lucrurilor care ni se pot întâmpla mâine, ci să avem credinţă că Dumnezeu va fi cu noi mâine şi ne va da har suficient când va sosi. Dacă cei din poporul Domnului trăiesc credincioşi, ei vor avea multe lucruri la care să se gândească în fiecare zi. Ei nu vor trebui să se îngrijoreze dinainte în privinţa zilei de mâine. Vom avea multe de făcut dacă acordăm atenţie dificultăţilor prezente şi mergem la Tronul Harului ca să primim har şi putere pentru ajutor astăzi.

Domnul nostru ne asigură că dacă gândul principal al inimilor noastre este cu privire la serviciul Său şi la promovarea dreptăţii şi la obţinerea Împărăţiei pe care Dumnezeu a promis-o celor care Îl iubesc, atunci nu trebuie să ducem nicio grijă neliniştitoare cu privire la viitor. Ca ucenici ai Săi vom avea încercări şi necazuri destule zi de zi, şi vom avea nevoie zilnic să ne sprijinim pe braţul Mirelui în timp ce căutăm să mergem pe „calea îngustă”. Fiecărei zile îi va fi de ajuns răul ei; şi, mulţumită lui Dumnezeu, avem şi promisiunea Lui că zilnic harul Său ne va fi de ajuns.

Pentru cei care sunt poporul consacrat al Domnului este cel mai mare privilegiu imaginabil să-L servească pe Domnul. Domnul caută să vadă în ce măsură suntem doritori să sacrificăm lucrurile pământeşti, aprobarea pământească, pentru a putea avea aprobarea Lui şi să auzim al Său „Bine, rob bun!”

Toţi care vreau să alerge cursa cu succes să se uite bine la zelul şi la activitatea lor în lucrarea Domnului. Dacă îngropăm talantul sau talanţii noştri sub greutatea grijilor pământeşti şi a piedicilor care ar putea fi evitate sau puse deoparte; dacă îi îngropăm sub ambiţiile lumeşti, pentru sine sau pentru familie — dacă aceasta ar fi prin pierderea timpului consacrat pentru ştiinţă, filosofie, muzică, sau artă, sau afaceri, sau politică, sau plăceri, sau răsfăţarea mândriei şi apetitului — atunci, ca servitori necredincioşi, mai devreme sau mai târziu vom merge în „întunericul de afară”.