Vol. 20, Mai-Iunie 2013, Nr. 4 

Avraam a fost foarte bogat

04488″> Gen. 13:1-18

Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz.” 04489″> Prov. 10:22 .

R 5170 W. T. 15 ianuarie 1913 (pag. 29-30)

Biblia declară că nu sunt mulţi bogaţi, nu sunt mulţi înţelepţi, nu sunt mulţi învăţaţi care se bucură de favoarea specială a lui Dumnezeu, ci mai cu seamă săracii acestei lumi, care sunt bogaţi în credinţă. Dar oricine trage concluzia din aceasta că Dumnezeu prejudiciază pe cei bogaţi, sau că toţi bogaţii sunt nelegiuiţi şi au câştigat bogăţia prin fraudă, greşeşte grav. Aceasta dă învăţătura că Dumnezeu nu se uită la faţa omului. Fie că unul este bogat sau sărac, învăţat sau ignorant, Dumnezeu îl estimează din punctul de vedere al inimii. Există bogaţi atât buni cât şi răi, întocmai cum există săraci atât buni cât şi răi.

Avraam, deşi fiul mai mic al familiei, la moartea tatălui său Terah, fără îndoială a moştenit tot ceea ce a rămas din averile sale, inclusiv partea Sarei, soţia sa, care era sora sa vitregă. Cronologia din relatare confirmă aceasta; dar unii au greşit în studierea ei. Avraam este menţionat primul dintre fraţii săi datorită mai marii sale proeminenţe, nu fiindcă a fost mai mare.

Pe lângă moştenirea bogată a lui Avraam a fost binecuvântarea Domnului asupra lui. După ce a acceptat chemarea divină şi a părăsit ţara ca să devină păstor de oi şi de vite în Canaan, turmele şi cirezile sale au crescut mult. A fost sub binecuvântarea lui Dumnezeu, foarte bogat. Şi alţi servitori din trecut au fost mult binecuvântaţi de Dumnezeu cu bogăţii — de exemplu Iov. Nu trebuie însă să aplicăm textul nostru de bază în acest fel la prezent. Binecuvântarea Domnului foarte rar îmbogăţeşte pe sfinţii săi din acest Veac Evanghelic. Isus, apostolii şi toţi cei în mod special evlavioşi de-a lungul Veacului şi de astăzi au fost săraci în bunurile acestei lumi.

S-a putea întreba: De ce este această schimbare în procedurile lui Dumnezeu? Răspunsul din Scripturi este că în trecut, până la Cristos, binecuvântările lui Dumnezeu au fost pentru oameni ca oameni; dar de la Cristos încoace, sfinţii lui Dumnezeu sunt Creaţii Noi în Cristos”. Condiţiile uceniciei sunt ca ei să schimbe toate favorurile, bogăţiile şi binecuvântările pământeşti, şi să sacrifice pretenţiile lor la ele, pentru ca să poată deveni moştenitori ai lui Dumnezeu şi comoştenitori cu Isus Cristos, Domnul lor, la moştenirea cerească — şi să aibă parte în Împărăţia Mesianică şi în gloria, onoarea şi nemurirea ei.

Dumnezeu l-a tratat pe Avraam ca prieten şi i-a dat binecuvântări pământeşti, şi i-a promis binecuvântări pământeşti în viaţa viitoare. Pe Isus şi pe urmaşii Săi Dumnezeu îi acceptă nu ca prieteni, ci ca fii. Promisiunile Lui pentru aceştia nu sunt pământeşti, ci sunt cereşti, privilegii şi speranţe spirituale în viaţa de acum, şi glorie spirituală şi nemurire — mult mai presus de îngeri — în viaţa ce vine. Favoarea lui Dumnezeu pentru această Casă a Fiilor, al cărei Cap este Isus (Evrei 3:6), se manifestă adesea prin încercările, dificultăţile, disciplinările şi pierderile şi necazurile pământeşti pe care aceştia le au, toate acestea fiind menite să lucreze pentru ei mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă”. Frumuseţea şi armonia Bibliei poate fi înţeleasă numai de către aceia care astfel împart drept cuvântul adevărului” şi fac deosebire între binecuvântările şi făgăduinţele Vrednicilor din Vechime, şi cele care aparţin urmaşilor lui Isus, acestea fiind deosebite.

PRIETENII LUI AVRAAM NU SUNT COMOŞTENITORI

Lot era un bărbat aproape de vârsta lui Avraam, era nepotul lui, fiul fratelui său Haran. Ei erau prieteni şi tovarăşi. Dumnezeu nu l-a chemat pe Lot, nici pe alţii dintre rudele lui Avraam, ci numai pe el, să fie primitorul făgăduinţelor Sale — canalul prin care acestea vor fi împlinite. Aceasta nu l-a împiedicat pe Lot să fie cu unchiul său, ci de fapt i-a permis să aibă parte de binecuvântările Providenţei divine, care i-a condus afacerile lui Avraam. Legământul şi promisiunile lui Dumnezeu n-au fost făcute lui Lot, numai lui Avraam. În mod asemănător, numai copiii spirituali ai lui Avraam sunt moştenitorii promisiunii avraamice, nu prietenii sau rudele lor, chiar dacă aceştia din urmă pot să aibă parte de o binecuvântare din influenţa spirituală care se răsfrânge asupra lor din asocierea cu ei.

Aceşti copii spirituali ai lui Avraam, Cristos şi urmaşii Săi consacraţi, sunt îndeosebi specificaţi de către sf. Pavel ca moştenitori ai făgăduinţei avraamice (Gal. 3:29). Toţi aceştia au o credinţă la fel cu aceea a lui Avraam şi un spirit de ascultare asemănător cu al lui. Isus este Cap, Căpetenie şi Conducător al lor, precum şi Răscumpărătorul lor, şi ei devin ucenicii Lui printr-un legământ de sacrificiu asemănător cu al Lui. Făgăduinţa Lui pentru ei este: Celui care va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie” — Împărăţia care va împlini toate făgăduinţele graţioase pe care i le-a făcut Dumnezeu lui Avraam — evreilor şi neamurilor.

BOGĂŢIILE ADESEA ADUC NECAZURI

Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui Avraam, împărtăşită de Lot, a dus la mai multă sau mai puţină ambiţie şi ceartă, nu între cei doi oameni, ci între slujitorii lor. Avraam iubea pacea şi a înţeles că era înţelept ca cele două familii să se despartă. Lot a încuviinţat. Avraam l-a lăsat pe el să aleagă în privinţa părţii din ţară; şi Lot a ales-o pe cea mai fertilă — câmpia Sodomei, în valea Iordanului; şi câmpia Sodomei, devastată apoi prin judecata Domnului, este acum valea Mării Moarte.

Lot şi-a făcut locuinţa în Sodoma, în timp ce turmele şi cirezile erau păscute în regiunea fertilă dimprejur. Fără îndoială soţia lui Lot a avut de-a face cu alegerea. Ei i-a plăcut să aibă o casă frumoasă. Pentru ea împrejurimile Sodomei erau foarte atractive. Familia a trăit acolo trei ani, chiar dacă bogăţiile ţării aveau un efect degradant asupra oamenilor. Sufletul neprihănit al lui Lot era apăsat, contracarând cu mult farmecul ţării pe care soţia sa o iubea atâta. Privind înapoi cu regrete la vremea nimicirii ei, ea a fost prinsă în catastrofa din care soţul şi fiicele au scăpat.

Avraam, dimpotrivă, şi-a fixat inima şi speranţele pe făgăduinţele preţioase ale lui Dumnezeu, care aparţineau mai puţin de viaţa aceasta şi mai mult de cea viitoare. Sara, soţia lui, era un adevărat ajutor, care împărtăşea speranţele soţului ei, şi dorea să colaboreze cu credincioşie pentru realizarea lor. În aceste două familii, ambele bine intenţionate, vedem ilustrată deosebirea între a căuta în principal aprobarea divină şi a căuta în principal bunăstarea şi confortul pământesc.

Mulţi creştini de astăzi fac greşeli asemănătoare celei făcute de Lot. Ei îngăduie intereselor pământeşti conflictuale să-i separe de binecuvântările mai mari ale favorii lui Dumnezeu. Astfel ei intră ei înşişi şi familiile lor în capcana celui rău, în timp ce în inimă preferă dreptatea.

Ar trebui ţinut minte sfatul Învăţătorului: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui”. Faceţi ce este în armonie cu acea aspiraţie şi lăsaţi pe seama lui Dumnezeu supravegherea şi grija intereselor pământeşti, ca să vă poată da lecţiile şi experienţele cele mai folositoare pentru voi. Cei care-I urmează sfatul găsesc pacea şi bucuria pe care lumea n-o poate da, nici lua — pacea lui Dumnezeu care întrece orice înţelegere”.

BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ÎMBOGĂŢEŞTE

Cel ce are pacea lui Dumnezeu este într-adevăr bogat, indiferent de cantitatea bunurilor acestei lumi pe care le posedă. Ce valoare are toată averea unui Cresus (un fost rege, n.t.) dacă nu aduce pace, bucurie şi fericire? Oriunde mergem, îi găsim pe toţi — bogaţi şi săraci — căutând plăcere, căutând izvoare de bucurie; dar cât de puţini din aceşti căutători le găsesc! Vai! Pare imposibil ca lumea să înţeleagă marele fapt că binecuvântarea Domnului constituie adevăratul fond de bogăţii şi de plăcere, veşnic — mai mult decât viaţa de acum şi decât cea viitoare!

Cei pe care Domnul îi îmbogăţeşte cu făgăduinţele şi cu favoarea Sa, cu îndrumarea şi binecuvântarea Sa, au bucuria pe care alţii o caută în zadar. Aceste adevărate bogăţii se pot obţine în acest veac Evanghelic de către toţi cei care au ureche de auzit” şi care află de favoarea lui Dumnezeu în Cristos. În Cristos sunt ascunse toate bogăţiile Înţelepciunii, Iubirii şi Puterii divine.

Singurii care obţin în prezent o parte din aceste binecuvântări sunt aceia care devin urmaşi ai lui Isus prin credinţă şi prin consacrarea vieţii lor în serviciul Lui. Totuşi, în El sunt şi binecuvântările restabilirii pentru lume, care vor fi date în timpul miei de ani ai domniei Sale, care va începe la a Doua Venire a Sa. Sf. Petru ne spune despre aceasta, şi ne indică faptul că despre ea s-a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi  proroci din vechime”. Fapt. 3:19-21.

Legământul lui Dumnezeu cu Avraam este repetat de câteva ori într-o formă uşor diferită. Una din aceste prezentări formează o parte din studiul nostru de astăzi; dar deoarece acesta va fi subiectul studiului nostru de săptămâna viitoare, aici vom face doar aluzie la el şi-i vom cere cititorului să observe că n-a fost o promisiune cerească, ci una pământească — toată ţara pe care o vezi”; şi că a fost pentru un popor pământesc — voi face sămânţa ta ca pulberea pământului”. Acestea sunt promisiuni cu totul diferite de cele care aparţin Seminţei spirituale a lui Avraam, cum va arată lecţia noastră de săptămâna viitoare.