Primirea spiritului sfânt este un subiect foarte importat pentru urmaşii Domnului. Domnul Isus în câteva ocazii le-a promis ucenicilor că Spiritul sfânt va veni după ce El va ajunge la Tatăl în ceruri. (Ioan 14:26, 15:26, 16:13). Vedem că acesta a fost un eveniment important pentru ucenici, atunci când Spiritul sfânt a venit prima dată peste ei (Fapte 2). Acest subiect este foarte important, şi este aşa de simplu şi uşor de înţeles, cum zice apostolul în Ioan 1:47, pentru un „israelit în care nu este vicleşug”; deci, atunci când căutăm cu sinceritate, Domnul ne va deschide.

Mai întâi trebuie să facem o distincţie foarte clară între a fi condus de Spirit sfânt şi a avea Spirit sfânt în corpurile noastre. Vedem că în Vechiul Testament mulţi oameni ai lui Dumnezeu au fost conduşi de Spirit sfânt, de Puterea lui Dumnezeu, dar Spiritul sfânt nu a locuit în ei, aceea a fost doar puterea, influenţa lui Dumnezeu care îi conducea. În corpul uman muritor, Spiritul sfânt a fost primit mai întâi de Isus, dar ucenicii Domnului nu au avut acest Spirit până la Cincizecime. Însuşi Domnul le-a spus că ei nu puteau primi multe lucruri fiindcă nu aveau încă Spirit sfânt (Ioan 16:12). „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.” După acel eveniment din camera de sus (Fapte 2), calea Domnului a fost deschisă pentru a primi Spirit sfânt. Ap Pavel spune în 1 Corinteni 6:19 că trupul nostru este templul Spiritului sfânt, care locuieşte în noi după ce îl primim. Acum venim la principala întrebare, când primim Spirit sfânt?

Întotdeauna este bine să începem cu Domnul Isus, să ne uităm ţintă şi să învăţăm de la Desăvărşirea credinţei noastre (Evrei 12:2). Deci întrebarea se naşte: Când a primit Isus, Marele Preot, Duh sfânt? Şi când a devenit Mare Preot? La naştere? Nu! Preoţii lui Israel nu puteau intra in acest serviciu decât atunci când împlineau 30 de ani (Numeri 4:3). Leviţii simpli puteau începe serviciul la 25 de ani (Numeri 8:24). Domnul avea aceeaşi vârstă când S-a botezat (Luca 3:23), ca mare preot al lui Dumnezeu, ca sa aducă propriul Său corp ca sacrificiu (Evrei 8:3). Ioan Botezătorul a văzut deasupra capului Domnului un porumbel atunci când Domnul se apropia de el. El scrie: „…am văzut Duhul pogorându-se din cer ca un porumbel, şi oprindu-se peste El…” (Ioan 1:32). Deci Isus a primit Spirit sfânt atunci când a venit la Iordan şi a simbolizat acel botez spre moarte (Rom. 6:2-4), şi S-a prezentat inaintea Domnului ca sacrificiu (Evrei 10:7). Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Ps 40:7,8), atunci când Şi-a predat Inima Tatălui din cerurui. Chiar şi înţeleptul Solomon a scris profetic despre Domnul în Proverbe 23:26: „Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele”.

Sigur că întrebarea naşte o altă întrebare: Domnul Isus nu avea Duhul sfânt înainte de a Se boteza? Ba da! Isaia 11:2 zice: „…Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul…”

Dar când cunoaştem mai mult din planul măreţ al Tatălui, vedem ca acest Duh sfânt nu L-a conceput pe Domnul spre a deveni o Nouă Creaţie înainte de a avea vârsta de 30 de ani (2 Cor. 5:17). El trebuia să Se supună reglementărilor legii fiindcă după mamă era evreu. Deci vedem condiţiile prin care Domnul nostru Isus a primit Spirit sfânt; şi fiindcă ucenicul nu este mai presus de învăţătorul Său (Mat. 10:24), aceste condiţii se aplică exact şi la urmaşii lui.

Dar după cum am menţionat, Isus a trebuit să aştepte până la vârsta de 30 de ani, pe când noi, care nu suntem sub lege, nu trebuie să aşteptăm neapărat să împlinim 30 de ani penttru a ne boteza. Deci, dacă am cunoaşte planul lui Dumnezeu, întrebarea de mai sus ar trebui pusă aşa: Când primeşte un credincios Duhul Sfânt al conceperii ca Nouă Creaţie? ( 2 Corinteni 5:17)

Răspunsul este: mergând pe acceaşi cale pe care a mers Domnul Isus. Dar pentru noi este puţin diferit în privinţa intrării pe această cale. Domnul nostru a fost perfect, El nu a avut nevoie de un Mântuitor, pe când noi care suntem născuţi în nelegiuire şi zămisliţi în păcat (Ps 51:5), avem nevoie să ne pocăim de păcate.

Deci paşii pentru a primi Spirit sfânt sunt:
1. Aflându-ne într-o stare depărtată de Domnul, fiind copii ai mâniei şi neascultării (Efeseni 2:2, 3), dându-ne seama de păcatul care ne înfăşoară şi de starea noastră decăzută, dându-ne seama că suntem imperfecţi, păcătoşi şi separaţi de Domnul, suntem întristaţi şi vedem că lumea în care trăim nu este nimic fără Domnul. Această stare ne conduce la pocăinţă, precum spune apostolul. 2 Corinteni 7:9: „Totuşi, acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă.” Romani 2:4: „Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” Pocăinţa este atunci când ne dăm seama de  starea de păcat în care ne aflăm şi ne întoarcem cu totul de la acea cale, şi încercăm să îndepărtăm păcatul din viaţa noastră.

2. Următorul pas este să ne dăm seama că avem nevoie de un Mântuitor prin care putem merge mai departe, care să ne ierte păcatele şi care să ne conducă mai departe. Fapte 4:12: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”. Pasul este de a accepta pe Domnul Isus ca Uşa şi poarta noastră către Dumnezeu (Ioan 10:9).

3. Următorul pas este acela pe care l-a făcut Domnul nostru la vârsta de 30 de ani: Şi-a predat viaţa în înregime lui Dumnezeu. Aşa ne îndrumă Ap. Pavel în Romani 12:1: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Aşa ne îndrumă şi Domnul nostru când spune în Matei 16:24-25: „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga”. Vedem că Domnul aminteşte două lucruri importante: să se lepede de sine, care îneamnă păcăinţă şi negare de sine, şi apoi să urmeze în urmele Lui de suferinţă până la moarte. Odată un tânăr bogat s-a dus la Domnul şi L-a întrebat ce trebuie să facă să aibă viaţă veşnică. Domnul Isus i-a spus să păzească poruncile. Atunci tânărul bogat a spus că el le păzeşte, mai este ceva de făcut? Atunci Isus i-a spus că următorul pas este să vândă tot ce are şi să dea la săraci. Desigur Domnul n-a avut în vedere ca el să-şi vândă tot şi să dea la săraci în mod literal, ci să-şi cheltuie dea viaţa ajutând pe alţii, şi astfel va avea viaţă. Deci vedem că acest pas este foarte important, un pas care ne conduce la botez în moartea Domnului (Rom. 6:2-4). La fel cum la evrei preoţii trebuiau să se consacre în serviciul Domnului înainte de a intra în slujba de preoţi (Lev. 8:33), la fel şi cei care vor deveni preoţi adevăraţi cu Domnul în Împărăţie, trebuie să treacă prin acest proces de sfinţire şi curăţire prin Spiritul sfânt. Apocalipsa 1:6: „Şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu şi Tatăl: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.”

Urmând Scripturile, după ce ne-am predat Domnului în consacrare deplină, el ne va concepe cu Spirtul Său sfânt ca nouă Creatură (Iacov 1:18, 2 Cor. 5:17).

4. Apoi, la fel cum Domnul a făcut mărturia predării Sale lui Dumnezeu printr-un simbol în apă, şi noi trebuie să facem acest simbol pentru a arăta celor din jurul nostru decizia şi schimbarea pe care am făcut-o. Aceasta îi spune Ap. Pavel lui Timotei în 1 Timotei 6:12: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.” Aceasta vedem că a făcut şi Ap. Petru când i-a vestit Evanghelia lui Corneliu, când după ce acesta a primit Spirit Sfânt a fost botezat în apă (Fapte 10:45-48).

Sunt creştini sinceri care iubesc pe Isus, dar care nu cunosc planul lui Dumnezeu cu omenirea, şi care spun că au Duh sfânt pentru că s-au scufundat în apă. Alţii dimpotrivă, care cunosc mai mult din planul lui Dumnezeu dar care nu vreau sa facă scufundarea în apă susţinând că aceasta este numai o formalitate peste care se poate trece. Probabil că este o formalitate, dar Domnul Isus de ce n-a trecut peste această formalitate, de ce S-a lăsat scufundat în apă? Sigur că El a fost uns ca Mare Preot înainte de a intra în apă. Tot aşa este şi cu preoţii subordonaţi, membrii corpului Său (vezi exemplul lui Corneliu din Fapte 10:47). Dar întrebarea rămâne: De ce a trebuit ca Domnul nostru, care era deja conceput de Duh sfânt, să facă şi botezul în apă? Răspunsul îl dă Ioan Botezătorul: „…ca El să fie cunoscut lui Israel…” Ioan 1:31. Cu aceste informaţii am găsit răspunsul la întrebarea de ce urmaşii Domnului trebuie să facă şi botezul în apă: Pentru ca martorii de sus (îngerii) şi de jos (oamenii), care nu pot citi inimile ca şi Tatăl, să ia cunoştinţă de cei care au făcut deja un legământ cu Dumnezeu, legământ care înseamnă nu numai convertirea de la păcat la dreptate, ci mai mult, înseamnă concepere de spirit şi apoi naştere prin înviere ca Noi Creaţii, membri ai Corpului Uns. În final Marele Preot în felul lui Melchisedec va fi format din Isus capul, şi Biserica, corpul Său. Efeseni 5:30.

Psalmul 133:2 arată simbolic cum primesc aceştia ungerea cu Spirit sfânt de la capul lor „Aaron”. Apostolul spune ca noi am fost morţi, dar Dumnezeu ne-a înviat (ne-a conceput). Efeseni 2:6.

Concluzia la care ajungem după toate aceste scripturi este că un credincios primeşte Spiritul sau Duhul sfânt în momentul când, după ce s-a împăcat cu Dumnezeu (Romani 5:1), îşi ia crucea şi-L urmează pe Isus (Romani 12:1). De aici începe legământul de jertfă, de aici primesc aceştia Spiritul sfânt al înfierii. Şi ei trebuie să aducă jertfă VIE, nu moartă. Este VIE pentru că Isus a făcut-o să fie VIE (îndreptăţită), altfel nu putea fi primită. Iar dovada că a fost primită, pentru cel care o aduce, este că primeşte Spirit sfânt.

Cine primeşte Duh sfânt trebuie să aibă dovada că l-a primit. Cum putem cunoaşte că am primit Duh sfânt? Oricine a făcut paşii specificaţi are siguranţa, „mărturia” Cuvântului lui Dumnezeu, (are Duhul Sfânt) că este copilul lui Dumnezeu; iar aceasta înseamnă, în Veacul Creştin, că este o mlădiţă a viei adevărate (Ioan 15:5). Pentru aceştia cuvântul lui Dumnezeu mărturiseşte că ei s-au alăturat Bisericii, care este Corpul lui Cristos. Această mărturie este dată spiritului lor, minţii lor, prin Spiritul lui Dumnezeu care mărturiseşte prin cuvântul Său. Şi acelaşi Spirit al Adevărului îi asigură pe aceştia, că dacă inimile lor continuă credincioase Domnului până la încheierea probării lor — dacă iau zilnic de bunăvoie şi cu bucurie crucea, căutând să urmeze cât mai bine în urmele Învăţătorului, starea lor ca membrii de probă în Biserica lui Cristos, va fi schimbată curând la starea de membri reali…

Luca 11:13: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duh Sfânt celor ce I-L cer!”