Cărări drepte pentru picioarele voastre – VDM 1.4

Vol. 1 Mai-Iunie Nr. 4

„CĂRĂRI DREPTE PENTRU PICIOARELE VOASTRE”

„Croiţi cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel care şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat”— 00148″> Evrei 12:13

W.T. (Turnul de Veghere) 1916 (pag. 313-314)

O, ca un sunet de trâmbiţă prin care să se cheme poporul Domnului de pretutindeni pentru a fi treji ca să se împotrivească marelui nostru vrăjmaş — Satan! Şi în cuvântul „Satan” includem toate vicleniile marelui nostru adversar, care stă la pândă să înşele şi să prindă în cursă pe soldaţii crucii. De fapt el este adversarul întregii lumi, prin aceea că este adversarul lui Dumnezeu şi al tuturor pregătirilor şi legilor înţelepte şi îndurătoare pe care Dumnezeu le-a făcut pentru protecţia umană împotriva tendinţelor descendente şi distructive ale păcatului.

Din informaţiile care ne parvin pe diferite căi, suntem înclinaţi să credem că un mare val de imoralitate şi senzualitate trece peste lumea civilizată. Fără îndoială că războiul şi diferitele condiţii noi care s-au deschis au mult de a face cu această stare rea. Cu greu ar putea fi altfel. Dar în plus, s-ar părea că marele nostru adversar a găsit că de mii de ani senzualitatea, imoralitatea este una din cele mai bune căi ale lui, prin care să atace omenirea şi în special pe aceia care au recunoscut pe Domnul şi legile drepte pe care El le stabileşte pentru toţi cei care vor fi poporul Lui.

Studenţii Bibliei, familiari cu istoria Israelului tipic, îşi vor aminti că pe această linie au complotat Balaam şi Balac cu aşa mare succes împotriva lui Israel, aducând asupra israeliţilor judecăţi divine. Sf. Pavel ne spune că rasa noastră, originar creată în chipul lui Dumnezeu, în acest mod a căzut atât de departe în degradare. „Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca Dumnezeu, nici nu l-au mulţumit; ci s-au dedat la gânduri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au înebunit . . . Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor inimii lor, să-şi necinstească trupurile ei între ei . . . fiindcă n-au socotit ca bun să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor, fără pricepere, ca să facă lucruri neîngăduite, fiind plini de orice fel de nedreptate, de desfrânare, de lăcomie de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, îngâmfaţi, lăudăroşi, născocitori de rele” etc. Rom. 1:21-32

Dacă cineva se întreabă cum a ajuns rasa noastră în starea ei depravată prezentă, aceasta are o explicaţie completă în cuvintele de mai sus ale apostolului. Şi acum, după răspândirea Evangheliei timp de mai bine de 18 secole — după ce Biblia a fost tipărită în toate limbile, când educaţia este aşa de generală încât practic fiecare poate citi Biblia, şi când cunoştinţa despre fiecare subiect a crescut aşa de mult, nu este oare uimitor să vedem că tacticile timpurii ale adversarului nostru predomină iarăşi? Din nou cei învăţaţi pretind a fi înţelepţi şi cu nechibzuinţă resping înţelepciunea de sus, şi din nou imoralitatea este exagerată; mânia, răutatea, ura, cearta, bârfa, şoptirea, războaiele şi uciderile sunt predominante. Domnul pare că lasă omenirea să înveţe lecţia că civilizaţie nu înseamnă mântuire, după cum aşteptaseră unii.

În Biblie omenire este reprezintă prin păsări şi marele adversar prin vânătorul care caută să le prindă în cursă şi să le omoare, iar sfinţii sunt înfăţişaţi ca păsări pestriţe, în special atractive pentru vânător. Împotriva acestora el îşi foloseşte tacticile şi capcanele cu interes profund pentru căderea lor.

Un mijloc binecuvântat al harului

Cu câţiva ani în urmă, în providenţa Domnului, am fost conduşi să prezentăm Angajamentul solemn faţă de Domnul, pe care l-am recomandat cu seriozitate poporului Său, şi care, noi credem, le-a făcut mult bine. Nu fiindcă acest Angajament, sau orice alt angajament, ar putea fi mai mare sau mai larg în sfera lui decât Angajamentul de sacrificiu de sine, pe care fiecare din poporul Domnului şi l-a luat înainte de a fi acceptabil pentru Domnul şi conceput de Spiritul Sfânt, ci fiindcă acest Angajament s-a dovedit de ajutor sfinţilor Săi, prin aceea că el le-a atras în mod deosebit atenţia asupra anumitelor pericole ale căii, sfătuindu-i în privinţa rămânerii în favoarea Domnului.

Cam douăzeci de mii din poporul consacrat al Domnului ne-au scris, dorind să fie înscrişi printre aceia care au luat acest Angajament. De la foarte mulţi dintre aceştia am auzit ce mari binecuvântări le-au venit prin străduinţele lor de a respecta cu credincioşie diferitele puncte ale acestui Angajament — cum picioarele lor au fost ferite de poticnire, cum au fost ajutaţi în privinţa comuniunii lor cu Domnul, cum au fost împrospătaţi în spirit, amintind zilnic la tronul harului pe toţi ceilalţi care au luat Angajamentul; de-asemenea, cum au fost binecuvântaţi prin amintirea zilnică a lucrării secerişului şi a propriilor privilegii în ea, şi cum au devenit cu atât mai precauţi prin hotărârile referitoare la spiritism şi ocultism, şi cu privire la legăturile lor cu persoane de sex opus.

Cu gândul că acum mulţi pot fi cititori ai Turnului de Veghere, care n-au fost pe timpul când acest Angajament a fost prezentat, îl publicăm din nou:

Un angajament solemn faţă de Domnul

1. Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie domnia Ta tot mai mult în inima mea şi să ((46)) se facă voia Ta în trupul meu muritor. Sprijinindu-mă pe ajutorul harului Tău promis spre ajutor la vreme de nevoie, prin Isus Christos Domnul nostru, fac acest angajament solemn:

2. Zilnic voi aminti la tronul harului ceresc interesele generale ale lucrului de seceriş şi în special partea de care eu însumi am privilegiul să mă bucur în acest lucru şi pe iubiţii conlucrători de pretutindeni.

3. Mă angajez să îmi analizez cu mai mare grijă, dacă este cu putinţă, gândurile, cuvintele şi faptele, în scopul de a fi mai capabil să-Ţi servesc Ţie şi iubitei Tale turme.

4. Mă angajez că voi fi pregătit să mă împotrivesc la orice este în legătură cu spiritismul şi ocultismul şi, aducându-mi aminte că nu sunt decât doi stăpâni, mă voi împotrivi acestor capcane pe toate căile rezonabile, ca fiind de la adversar.

5. În continuare mă angajez că, exceptând cazurile de mai jos, întotdeauna şi oriunde mă voi purta în particular faţă de sexul opus, exact aşa cum m-aş purta în public — în prezenţa unei adunări a poporului Domnului.

6. Şi, pe cât este rezonabil posibil, voi evita să fiu singur în aceeaşi cameră cu cineva de sex opus, dacă uşa camerei nu este larg deschisă.

7. Excepţie în cazul fraţilor: soţia, copiii, mama şi surorile naturale; în cazul surorilor: soţul, copiii, tata şi fraţii naturali.

Un cuvânt de prevenire

De la unii am auzit că în timp ce au avut mari binecuvântări când au respectat cu grijă Angajamentul, devenind treptat neglijenţi faţă de el, au început să-şi piardă binecuvântările şi s-au împiedicat în păcat. Noi nu vom fi niciodată în afara pericolului, dragi fraţi, atâta vreme cât suntem în trup. Deci, tot ce putem face de partea Domnului, de partea dreptăţii, ca şi Creaţii Noi, înrolaţi sub steagul Răscumpărătorului nostru, să facem — pentru menţinerea propriilor noastre standarde şi pentru ajutorul altora în lupta în care ne-am înrolat împotriva lumii, corpului şi adversarului.

Textul de la începutul acestui articol nici-odată nu trebuie să fie uitat, de către nici unul din soldaţii crucii. Cei mai tari au nevoie să şi-l amintească şi, desigur, cei mai slabi au nevoie să i se supună. Cu toţii suntem şchiopi. Nimeni nu este în stare să meargă drept, perfect, în urmele Domnului nostru. Chiar când facem cel mai bine, noi şchiopătăm. Cât de necesar este deci să facem tot ce putem pentru a evita încercările şi ispitele care ar fi o deosebită tensiune asupra noastră, din cauza slăbiciunilor cărnii noastre! Cum trebuie să căutăm a merge aproape de Domnul şi a ne ţine strâns de mâna Lui în timp ce trecem prin încercările şi dificultăţile timpului prezent!

Sugerează cineva că o astfel de cale repre-zintă slăbiciune şi dependenţă? Cu siguranţă, da; şi cu siguranţă acela care nu-şi cunoaşte slăbiciunile şi dependenţa de Domnul nu şi-a învăţat prima lecţie! Să nu ne ruşinăm a ne reglementa viaţa, aşa încât să evităm ispitele pe cât este posibil, pentru că aceasta este calea înţeleaptă sfătuită de Cuvântul Domnului. A fi mândri, încrezători în sine şi oriunde dispuşi a ne încrede în noi, vădeşte un spirit ce nu este în strânsă legătură cu Domnul, care îşi arată faţa celor umiliţi şi blânzi.

Dacă acum există încercări speciale asupra lumii şi asupra urmaşilor Domnului, ne putem aştepta ca acestea să fie tot mai aspre, în zilele şi anii care vin. Cât de necesar este ca urmaşii Domnului să fie curajoşi, tari, hotărâţi pentru ceea ce este drept — în special în toate problemele de stăpânire de sine! „Cine este stăpân pe sine (pe mintea sa) preţuieşte mai mult decât cine cucereşte o cetate”, este anunţul inspirat. Să căutăm să fim mari din punct de vedere divin — plăcând Domnului; păzindu-ne bine cuvintele, gândurile şi faptele, nu numai pentru noi, ci, în plus, în interesul tuturor celor cu care avem de-a face. Astfel vom fi tot mai mult lumini strălucitoare şi arzânde, „vestind virtuţile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” —1 Pet. 2:9