Vol. 16 Martie-Aprilie 2009 Nr. 3
CĂSĂTORIA ESTE ONORABILĂ
R 5353 W. T. 15 noiembrei 1913 (pag. 349)
Nu contează ce ar zice sau ar face alţii, fiecare din poporul Domnului trebuie să fie îndrumat în judecata sa de litera şi de spiritul Cuvântului Domnului, Biblia. Acesta declară: ŞCăsătoria este onorabilă în toate, şi patul conjugal este neîntinat” (Evr. 13:4, după trad. engleză — n. t.). Sf. Pavel recomandă ca aceia din poporul Domnului care doresc să se predea complet serviciului divin, fără îndoială vor putea realiza sacrificiul lor cu bucurie rămânând necăsătoriţi. El îşi spune motivul pentru acest argument, dar nu spune că starea de căsătorie este nesfântă sau necurată sau în vreun fel contrară legii lui Dumnezeu. El declară numai că bărbatul căsătorit, în mod destul de potrivit, va căuta să-i placă soţiei, iar femeia căsătorită, în mod natural şi potrivit, va căuta să-i placă soţului.
Astfel, a fi în starea căsătoriei va lua mai mult sau mai puţin din unicitatea scopului cu care individul va putea servi pe Dumnezeu în corp şi în spirit ( Cor. 7:32-35). Sf. Pavel aminteşte Bisericii că el a găsit starea de necăsătorit, celibatul, a fi avantajoasă — că el putea face mai mare serviciu decât dacă ar fi fost ipotecat mai mult sau mai puţin de grijile faţă de un tovarăş şi de datoriile faţă de acesta.
Dar sf. Pavel arată în mod clar că nu există nici o lege a lui Dumnezeu care să le interzică fraţilor şi surorilor în Domnul de a se căsători dacă ei găsesc, în judecata lor, că acest lucru este necesar sau preferabil în cazurile lor — dacă ei cred că prin aceasta pot duce la îndeplinire voturile lor de consacrare mai acceptabil.
Menţionăm aceasta pentru că în unele cazuri fraţii şi surorile, sfătuindu-i pe cei necăsătoriţi, au trecut peste ceea ce este scris — punând asupra lor poveri pe care Domnul niciodată nu le-a declarat — spunându-le că a se căsători înseamnă a pierde premiul Chemării noastre de Sus. Intenţiile bune nu pot justifica pe cineva în astfel de cale.
Pe lângă aceasta, recent am auzit despre un cuplu iubit care are un copil mic, pe care în mod potrivit ei îl iubesc foarte mult. Mama a fost şocată de nişte surori care i-au dat de înţeles că a fi mamă trebuie considerată a fi o ruşine, în vederea aşteptării marilor schimbări care trebuie să aibă loc în curând.
Credem că acele surori dragi au făcut o greşeală. Ele, desigur, au dreptul să gândească în ceea ce le priveşte pe ele însele şi să-şi croiască propriile lor căi în viaţă potrivit celei mai bune judecăţi a lor în privinţa voinţei Domnului. Dar n-au nici un drept să-i cenzureze pe alţii fiindcă au altă opinie asupra acestui subiect. în faţa Stăpânului său, fiecare servitor stă în picioare sau cade. Nimic din Biblie nu vorbeşte cu lipsă de respect despre calitatea de tată sau mamă — chiar dimpotrivă.
Dacă, aşa cum sugerează apostolul, unii din poporul Domnului sunt de acord să trăiască o viaţă de celibat, este o chestiune care-i priveşte. Dacă ei se fac astfel fameni în interesele cauzei Domnului, pentru a putea avea mai multe ocazii, energie şi mijloace de investit în serviciul lui Dumnezeu, este sacrificiul lor prin alegerea lor, şi ei trebuie să privească la Domnul pentru răsplata pe care El o vede cea mai bună. Dar dacă este alegerea lor şi ei urmează să fie răsplătiţi, să ne amintim că şi alţii au egală alegere şi pot, dacă cred că este potrivit, să apuce pe o cale opusă, fără să primească din partea noastră o condamnare, şi, de fapt, fără ca noi să simţim că avem chiar şi cel mai mic drept să ne amestecăm în drepturile şi privilegiile lor sociale.
Regula de Aur este de foarte mare ajutor în procedurile noastre cu fraţii şi în procedurile cu lumea. Noi trebuie să le facem altora cum am vrea ca alţii să ne facă nouă. Să le acordăm aceleaşi libertăţi pe care le considerăm potrivite pentru noi.
Ne temem că unii dintre cititorii noştri n-au dat suficientă atenţie capitolului 12 din Volumul VI al Studiilor în Scripturi, care examinează subiectul în detaliu.