Cuvântul „Apocalipsa” provine din greacă şi înseamnă “descoperire”. Întrucât acesta nu este un studiu detaliat al cărţii Apocalipsa, vom reda foarte pe scurt evenimentele de bază ale ei, ca un film de scurt metraj.

Cartea Apocalipsei descrie evenimentele legate de istoria Bisericii lui Cristos şi de îndeplinirea părţii a doua a planului de mântuire a rasei umane, faza pământească. Evenimentele din cartea Apocalipsei debutează cu începuturile Bisericii primare, merg de-a lungul veacurilor, descriu întâlnirea dintre Mire şi Mireasă, continuă cu ce vor face Mirele şi Mireasa  timp de 1000 de ani şi se încheie cu terminarea misiunii Domnului, încredinţarea Împărăţiei în mâinile Tatălui şi nimicirea a tot ce este rău. Pe scurt, cartea Apocalipsei descrie rezultatul final al confruntării dintre bine şi rău, dintre Dumnezeu şi Satan.

Pământul este scena desfăşurării acestei lupte, iar oamenii fac parte din ea. Întreaga creaţie a lui Dumnezeu îşi are ochii aţintiţi asupra acestui teatru de luptă. Apostolul Petru spune că îngerii lui Dumnezeu doresc să privească în ceea ce se întâmplă aici: “Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.” (1Pet.1:12).

De ce sunt ochii aţintiţi spre planeta noastră? Pentru că sunt lucruri de învăţat din experienţa Pământului. Ce s-a întâmplat pe Pământ a dovedit oricărei creaţii şi oricărei creaturi la ce duce neascultarea de Dumnezeu. De aceea El a lăsat lucrurile să evolueze, ca  oamenii să constate pe pielea lor, iar îngerii să privească şi să vadă ce urât este păcatul.

Îngerii i-au privit pe Adam şi Eva în Eden, când erau frumoşi şi plini de vigoare, fără nici un cusur. Acolo toate lucrurile erau bune. “Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.” (Geneza 1:21). “Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.” (Geneza1:25).

După ce păcatul a început să se vadă tot mai mult în timp, s-a observat că oamenii şi-au pierdut din vigoarea lor adamică şi mureau mai repede, bolile se înmulţeau, păcatul la fel. Rasa umană a ajuns acum la capătul puterilor. Oamenii încep să strige: “Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor?” (Hab.1:2).

Infecţia injectată de Satan în Eden a ajuns o rană mare de tot pe omenire, o rană care doare enorm de tare, dar care e gata să se spargă. Acum a sosit momentul să se spargă rana şi să se cureţe de puroiul cu care Satan a infectat rasa umană.

Satan îşi apără propietatea sa, Pământul, dar Domnul Isus se întoarce să Îşi ia în primire Împărăţia pe care a cumpărat-o cu preţul sângelui Său. Rana fiind coaptă, şi lecţia învăţată,  El vine să stoarcă mizeria afară din rană, să o lege şi să o vindece.

Are loc o confruntare. Satan, care întodeauna şi-a dorit să aibă şi el regatul lui în care să domnească aşa cum îi place lui, nu poate permite să i se ia regatul aşa, cu una, cu două. De partea sa sunt îngerii căzuţi, care l-au urmat şi care au devenit demoni. Oamenii înşelaţi de el sunt pionii săi pe pământ. Satan manipulează aceşti pioni ca să câştige bătălia.

Domnul are şi El de partea Sa îngerii care şi-au păstrat vrednicia şi au rămas fideli lui Dumnezeu. Oamenii Săi, care I s-au consacrat pe deplin şi şi-au dovedit alianţa prin viaţa sfântă dusă până la moarte, sunt şi ei de partea Lui.

Bătălia  e pe viaţă şi moarte, iar câştigătorul va lua în primire Pământul ca trofeu de luptă.

Domnul Isus şi sfinţii Săi biruiesc fiara şi pe cei ce merg pe urmele ei şi ale lui Satan şi care îndeplinesc voia lor.

Satan este legat, căci mai are un ultim rol de îndeplinit, să testeze pe oamenii care vor fi supuşi reeducării de către Domnul Isus şi Mireasa Sa, timp de o mie de ani. Aceasta este partea a doua a planului de mântuire a lui Dumnezeu.

Apoc 20:1: “Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.”

Domnul Isus Îşi ia în primire trofeul şi trece la partea a doua de execuţie a planului: Pământul trebuie curăţat de mizerie şi transformat în paradis. Aceasta fusese sarcina lui Adam. Lui i se dăduse numai o parte de Pământ, unde totul era ca o grădină. În afara Edenului nu era aşa frumos ca şi în interior, de aceea au fost scoşi afară. Sarcina lui Adam era să transforme întregul Pământ într-o grădină. Dacă n-ar fi greşit, ar fi putut duce aceasta la îndeplinire, fără sudoare şi dureri, împreună cu populaţia care s-ar fi născut din el şi Eva. Însă acum Domnul preia această sarcină de eliminare a mizeriei prin curăţirea mai întâi a oamenilor.

Deci, mai spre sfârşitul cărţii, citim ce va face cel ce câştigă războiul final, adică Domnul. El va învia toţi oamenii  (Minunat, ne vom revedea cu cei dragi!) şi tuturor li se va pune în faţă viaţa şi moartea. Li se va spune tuturor: “Alege viaţa şi vei trăi. Fii ascultător şi blând şi vei moşteni Pământul.”

Mat. 5:5 “Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni Pământul.”

Domnul Isus şi Biserica Sa vor fi Conducătorul Suprem al Pământului şi vor împărăţi din cer cu dreptate. Întrucât ei sunt fiinţe spirituale, nu vor putea fi văzuţi. Reprezentanţii lor, care vor fi văzuţi pe Pământ, vor fi în Ierusalim. Israel va fi reprezentantul vizibil al Domnului şi fiecare naţiune va trebui să vină şi să se închine Domnului la Ierusalim. Din Sionul spiritual va ieşi porunca şi din Ierusalim vor merge edictele pentru tot Pământul: “Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, cuvântul Domnului. “(Isa.2:3) Naţiunea care se va răzvrăti va fi pedepsită (Zah.14).

După ce întreaga rasă umană va fi fost educată şi curăţată, înainte de a preda lucrarea completă în mâinile Tatălui, Domnul Isus va face proba finală ca să vadă inimile care s-au întors cu adevărat la Dumnezeu şi care s-au prefăcut. Pentru aceasta, El îl va dezlega pe înşelătorul numărul unu, pe cel mai viclean, pe expertul de bază în ale păcatului şi fărădelegii, adică pe Satan. El va fi dezlegat pentru puţină vreme şi va trece de îndată la treabă. Îşi va aduna pe cei de-o inimă cu el şi vor încerca să răstoarne din nou ordinea. Dar, de data aceasta, şi el şi cei ce-l vor urma, vor fi distruşi complet, vor fi sterşi din viaţă pentru totdeauna. „Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.” (Apoc.20:9).

Cu aceasta se încheie cartea Apocalipsei. Iar ce urmează ne putem numai imagina. Dar dacă ne imaginăm ceva bun, frumos, curat şi măreţ, se va întâmpla, căci nu va mai fi nici un vrăjmaş, nici o piedică, nimic rău sau trist. De partea celor ce n-au ascultat de Satan, va fi Dumnezeu şi atunci toate lucrurile bune vor fi cu putinţă.