De ce a fost necesar ca Isus să moară?  De ce a murit pentru noi?

Pentru astfel de întrebări simple de ce există nenumărate perspective?

Pentru a răspunde la această întrebare, e necesar să pătrundem dincolo de ceața nenumăratelor păreri și să examinăm fundamentul credinței noastre din punct de vedere Scriptural.

Toți creștinii cred că Isus a murit pentru păcatele noastre, dar cum a reușit moartea lui să facă posibilă iertarea păcatelor noastre? De ce avem nevoie de salvare? E Isus singura cale prin care putem fi salvați? Pentru aceia dintre noi care credem că suntem salvați, ce înseamană Salvarea pentru noi? Ce va însemna pentru omenire? Există speranță pentru rasa umană? Numai creștinii vor fi salvați? Ce putem spune despre masele de necredincioși din alte țari sau din alte religii care nu au auzit niciodată de numele lui Isus?

Trebuie să răspundem la aceste întrebări numai din Scriptură.

Scriptura ne spune că Adam a fost creat fără păcat.  El ar fi trăit veșnic dacă ar fi ascultat de Dumnezeu.  După ce a păcătuit, dreptatea lui Dumnezeu a cerut ca Adam să fie condamnat la moarte.  Domnul i-a spus lui Adam „dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit”. (Genesa 2:17 NTLR)

Noi avem nevoie de salvare pentru că în calitate de copii a lui Adam, moștenim sentința morții ce i-a fost dată ca consecință a păcatului lui.  Toți murim, nu numai datorită păcatelor noastre, ci și pentru că am fost născuți în păcat din Adam.

„Printr-o singură greşeală a venit o condamnare pentru toţi oamenii.” (Romani 5:18)

Domnul a dat națiunii lui Israel o lege și le-a spus că dacă o pot împlini vor trăi pentru totdeauna și nu se vor îmbolnăvi.

„El le-a zis: „Dacă veţi asculta cu atenţie glasul Domnului, Dumnezeul vostru, dacă veţi face ce este drept înaintea Lui, dacă veţi lua aminte la poruncile Lui şi veţi păzi toate legile Lui, nu voi aduce peste voi nici una din bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul Care vă vindecă.” (Exodul 15:26)

Secole mai tîrziu, cînd tânărul bogat l-a intrebat pe Isus ce trebuie să facă pentru a obține viață eterna, Isus i-a răspuns, „dacă vrei să intri în viaţă, împlineşte poruncile”. (Matei 19:17)

Nimeni nu a reușit să împlinească legea perfect. Toți au fost și sunt vrednici de moarte.  Domnul a dat legea israeliților ca să le arate că trebuie să caute ajutor la Dumnezeu pentru că nimeni nu a putut obține viață prin păstrarea perfectă a legii.

Dacă acesta ar fi singura cale de salvare nu ar fi nici o speranță pentru că „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. (Romani 3:23)

Dar este speranță!  Isus a învins mormântul când a murit pe cruce.

Biblia ne spune „Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos, care S-a dat pe Sine însuş, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită”. (1 Timotei 2:5,6)

Moartea lui Isus, răscumpărarea Sa, este modul prin care Dumnezeu a putut justifica eliberarea de sub închisoarea morții.

„Îi voi răscumpăra de sub puterea Locuinţei Morţilor, îi voi răscumpăra de la moarte! Moarte, unde-ţi sunt molimele? Locuinţă a Morţilor, unde-ţi este distrugerea?” (Osea 13:14)

Dreptatea lui Dumnezeu a cerut ca Adam și posteritatea lui să moară în păcat. Datorită răscumpărării lui Isus, dreptatea lui Dumnezeu cere ca fiecare bărbat, femeie și copil care au trăit vreodată să aibă ocazia de salvare. Dar sugerează oare Scriptura că înțelesul „dreptății” lui Dumnezeu este „numai pentru noi”?

Ce este Răscumpărarea lui Isus? Ce este o răscumpărare? Ce înseamnă toate acestea? Ce înseamnă pentru noi și pentru întreaga lume?

Cuvântul „răscumpărare” este tradus din cuvântul grec „anti-lutron”, însemnând „un preț echivalent și corespunzător”. Conceptul de preț corespunzător este o lege fixă în universul lui Dumnezeu.

Conceptul de Răscumpărare este exprimat în Exodul 21:23-24. “Vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.”

Scriptura ne spune că „Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său, nici nu-I poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării lui.” (Psalm 49:7)

De vreme ce toți oamenii au fost născuți în păcat datorită nelegiuirii lui Adam, un om păcătos nu putea fi o răscumpărare.

Gândiți-vă așa –  un “preț corespunzător” este ca brațele unei balanțe. Un om păcătos nu putea fi o răscumpărare.

Nici Dumnezeu nu ar fi fost un preț echivalent. Echivalentul pentru o viață fără păcat este o viață fără păcat, sau o viață perfectă pentru o viață perfectă.

Numai Isus, ca un echivalent lipsit de păcat pentru ce a fost Adam înainte de a păcătui, putea fi o răscumpărare.

De vreme ce Adam a fost fără păcat înainte de cădere, ar fi trăit veșnic atâta vreme cât l-ar fi ascultat pe Dumnezeu.

Dar el a căzut. Isus a fost un om fără păcat și a ascultat perfect. Isus trăiește veșnic pentru că a ascultat de Dumnezeu.

Adam a fost condamnat la moarte pentru că a fost neascultător. „În ziua în care vei mânca, vei muri cu siguranță.” (Genesa 2:17)

Isus a avut dreptul să trăiască veșnic datorită ascultării lui. “Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rînduielile Lui, ca să trăieşti…” (Deuteronom 30:16)

Toți copiii lui Adam moștenesc sentința morții ca și consecință a păcatului lui. Noi putem moșteni viață eternă datorită ascultarii lui Isus.

Adam și toți copiii lui ar fi condamnați pentru totdeauna, dacă un om fără păcat nu și-ar fi dat viața ca preț corespunzător.

Isus și-a dat viața pentru păcatele noastre după cum Dumnezeu a plănuit la început, ca să plătească pentru păcatul original, și să elibereze pe Adam și posteritatea lui de sub sentința morții.

„Căci dacă moartea a venit prin om (Adam), tot prin om (Isus) a venit şi învierea morţilor.” (1 Corinteni 15:21)

„Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu.” (1 Petru 3:18) Creștinii merg aici:

Tot restul, cea mai mare parte a omenirii va arde pentru totdeauna în iad numai pentru faptul că nu au auzit de numele lui Isus Cristos?

Cu numai 33% de creștini în lume, se îndreaptă oare rasa umană spre pierzare? Isus a murit ca să salveze întreaga lume sau numai pe creștini?

Ce putem spune despre cei ce au murit înainte de nașterea lui Isus? Dar despre cei care nu au auzit de numele lui Isus Cristos? Toți aceștia nu au avut niciodată ocazia să audă despre posibilitatea de a fi salvați.

„În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi” (Fapte 4:12)

Mulți au trăit în țări unde Creștinismul este interzis. Când vor avea acești necredincioși ocazia să fie salvați? Vor avea ocazia să iasă din mormânt?

Ce ne spune Biblia despre ei?

Prin cartea Faptele Apostolilor, apostolii au vorbit numai despre vestea bună a salvării prin Isus Cristos. Apostolul Pavel a predicat despre speranța lui „şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta… că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi”. (Fapte 24:15)

Ce a dorit să spună Pavel prin faptul că a dorit învierea celor drepți și a celor nedrepți?

În Filipeni 2, Pavel a citat dintr-un Psalm care spune clar că „toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri… înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă…” (Psalmi 22:27-29)

Isus însuși a zis că “vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele.” (Ioan 5:28)

Apostolul Ioan a zis către Isus “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi.” (1 Ioan 2:2)

Isus nu a murit numai pentru noi. El a murit pentru întreaga lume necredincioasă.

În viitor când Isus se întoarce cu sfinții săi, toți cei necredincioși vor fi înviați din moarte pentru a fi judecați timp de o mie de ani.

Atât Isus cât și sfinții vor judeca pe acești necredincioși pentru o mie de ani.

„Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.” (Apocalipsa 20:4)

Despre acest timp de judecată Apostolul Ioan a scris: „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” (Apocalips 20:12)

Pentru creștinii adevărați de astăzi, acest verset explică de ce ei vor fi atât regi cât și preoți în ziua aceea. Vor fi regi pentru a domni și judeca omenirea pentru 1000 de ani, și vor fi preoți pentru a încuraja omenirea să învețe de la Dumnezeu dreptatea sa și salvarea sa.

„Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt.” (Apocalipsa 5:10)

Despre această mie de ani de judecată ne spune profetul Isaia: „căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învaţă dreptatea.” (Isaia 26:9)

Mulțumim lui Dumnezeu că în ziua aceea toți credincioșii și necredincioșii vor învăța că Isus este singura cale de salvare, și că trebuie ca „în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:10-11)