Cele două părţi ale lucrării secerişului

R5761 W. T. 1 septembrie 1915 (pag. 269-270)

Unii dintre scumpii copii ai lui Dumnezeu s-au întrebat ce legătură are Fotodrama şi munca de colportor cu sfârşitul secerişului. Cunoaşterea FOTODRAMEI ar fi limitată la contactul cu ea. Există unii care au auzit de ea, dar care nu au multă cunoştinţă despre ea. Rapoartele generale primite de când a apărut ea au fost foarte satisfăcătoare. În unele părţi adunările au crescut mult numeric. În anumite locuri prietenii s-au simţit mai întâi dezamăgiţi; dar aceştia au raportat mai târziu că după câteva duminici, când oamenii au avut răgazul să lase adevărul să le pătrundă mai mult sau mai puţin minţile, unii au ieşit afară din biserici, unde n-au putut primi hrană satisfăcătoare, şi au început să frecventeze adunările noastre. De obicei, oriunde a fost arătată DRAMA, adunările s-au mărit. Caractere remarcabile au venit în lumina Adevărului prezent — unii din poporul Domnului care au fost înainte în întuneric din cauza prejudecăţii şi superstiţiei, iar alţii din lume. Cei care au devenit astfel interesaţi au început, datorită muncii de colportor, să cerceteze şi să studieze Studiile în Scripturi.

În mod similar, cele 42 milioane de exemplare din „Bible Students Monthly”, scoase în ultimul an, cu toate că n-au adus sub nici o formă milioane în adunări, au făcut fără îndoială o lucrare bună, o lucrare de stârnire a minţii oamenilor, trezindu-le gândirea şi ajungând la unii din clasa marii mulţimi. Alţii, poate, au fost aduşi direct la consacrare deplină prin intermediul literaturii noastre gratuite. Toate aceste lucrări par a aparţine de seceriş; pentru că n-au aparţinut timpului de dinainte.

Plugarul ajunge pe secerător

Lucrarea secerişului a crescut rapid spre sfârşitul ei. Nu trebuie să înţelegem că secerişul este deja complet terminat; pentru că există două părţi ale acestei lucrări — adunarea grâului şi arderea neghinei. Ne-am fi putut gândi că adunarea grâului s-a împlinit; dacă aşteptările noastre sunt corecte, odată cu sfârşitul Timpului Neamurilor numărul celor Aleşi ar fi complet, aşa încât nimeni n-ar mai putea intra. Nu suntem siguri de aceasta şi nu trebuie să mergem pe ghicite. Cea din urmă parte a lucrării secerişului trebuie să fie arderea neghinei şi trezirea clasei mulţimii mari şi pregătirea lor pentru a ieşi afară să-şi procure uleiul pentru lămpi.

((447))

Acum pare a fi timpul special — dacă vedem corect problema — în care clasa marii mulţimi va auzi — când fecioarele neînţelepte vor obţine lumina, vor obţine uleiul, şi timpul când fecioarele înţelepte au intrat sau vor intra curând la căsătorie.

În textul din Scriptură care vorbeşte despre plugar că va ajunge pe Secerător trebuie să ne amintim că Secerătorul este Domnul şi că plugarul este marele Timp de Strâmtorare. Acest Timp de Strâmtorare va ajunge din urmă lucrarea secerişului şi-i va aduce sfârşitul. Dar Timpul de Strâmtorare va continua, plugarul va continua să are după ce toate eforturile noastre privind secerişul se vor fi sfârşit. Dar între timp, înainte ca această noapte să se stabilească pe deplin, noi trebuie să mergem înainte cu lucrarea pe care ne-a încredinţat-o Domnul. Adevărul este menit nu numai să desăvârşească „Mireasa” lui Cristos, cea mai importantă dintre Întâii-născuţi, ci şi să dezvolte clasa marii mulţimi şi de asemenea să fie o mărturie pentru toată lumea. Orice neglijenţă din partea noastră sau orice încetare a activităţii în serviciul Adevărului, în timp ce ocazia există încă, ar fi o mare greşeală, după părerea noastră. Dacă suntem credincioşi, Domnul ne va da în viitor cu mult mai mari ocazii — binecuvântarea tuturor popoarelor, tuturor neamurilor, tuturor familiilor pământului — Gal. 3:8, 16, 29.

Cei ce se consacră între veacuri

Gândul nostru este că odată cu închiderea „uşii” acestui Veac Evanghelic nu va mai fi concepere de Spirit sfânt la natură spirituală. Oricine va veni la Dumnezeu după aceea, prin consacrare, înainte de inaugurarea lucrării Restabilirii, va fi acceptat de El, nu la planul spiritual, ci la planul pământesc. Unii ca aceştia vor veni sub aceleaşi condiţii ca Vrednicii din Vechime care au fost acceptaţi de Dumnezeu. Vrednicii din Vechime au venit, fără ca o chemare să le fie făcută — chemarea de sus nefiind încă deschisă şi ocaziile Restabilirii nefiind nici ele deschise. Dar ei s-au predat pe deplin lui Dumnezeu, fără să ştie ce binecuvântare va aduce consacrarea lor, cu excepţia faptului că li s-a sugerat că vor avea parte în viaţa viitoare de o „înviere mai bună” decât restul omenirii.

Gândul nostru este că oricine va face o deplină consacrare Domnului sub aceste condiţii, lăsând totul pentru a urma în urmele Lui, şi va trăi conform consacrării, în mod credincios şi loial, ar putea avea privilegiul de a fi număraţi ca o clasă asemănătoare celor care au precedat acest Veac Evanghelic. Nu cunoaştem nici un motiv pentru care Domnul ar refuza să-i primească pe cei care fac o consacrare după terminarea chemării de sus a Veacului Evanghelic şi înainte de deschiderea deplină a Mileniului.

Arderea neghinei

Dacă sfinţii biruitori vor avea un rol în arderea clasei neghină este un gând nu prea clar acuma. „Această onoare de a îndeplini judecăţile scrise o au toţi sfinţii”. Toţi sfinţii ar include deci atât pe cei care ar trăi în lume când judecăţile se îndeplinesc, cât şi pe sfinţii înviaţi. Nu vedem exact cum cineva, trăind aici, va îndeplini judecăţile scrise; dar ne ţinem ochii deschişi, gândindu-ne că aceasta ar putea fi aşa.

Ar părea că arderea neghinei înaintează acum de câtva timp; adică, unii care au pretins că sunt creştini şi s-au gândit că sunt creştini, dar n-au intrat niciodată într-o relaţie adevărată cu Domnul ca să devină clasa grâul, vor fi nimiciţi ca neghină, arătaţi în adevărata lor lumină. Dacă i-ai întreba acum despre consacrarea lor, aceştia ar spune: „Nu sunt un sfânt, dar aş vrea cât se poate să fiu bun şi drept în comportarea mea”. Astfel, unii ca aceştia dovedesc că n-au înţeles ce înseamnă a fi creştin adevărat.

Acest mare război din Europa deşteaptă pe oameni să gândească într-un mod în care n-au gândit niciodată înainte; şi acum este timpul când se va deosebi creştinismul adevărat de cel fals. Mulţi oameni vor ajunge mai repede sau mai târziu s-o recunoască. Dar există o mare proporţie de neghină care n-a fost încă arsă. Împăratul Wilhelm al Germaniei, Regele George al Angliei, Ţarul Rusiei, papa etc. n-au învăţat încă să deosebească creştinismul adevărat de imitaţia lui. Aşa este cu mulţi alţii. Dar arderea va progresa până la terminarea ei, iar ce este adevărat şi ce este fals va fi arătat pe deplin tuturor.